Zăpada proaspătă acoperea liniștită crestele de la Bâlea Lac, dar în inimile celor adunați astăzi acolo, liniștea nu a mai existat de un an. În urmă cu 365 de zile, muntele, cel pe care îl iubea cel mai mult, l-a luat pentru totdeauna pe Paul Popescu, cunoscut de toți ca „Pogo”. Astăzi, familia, prietenii și colegii îl comemorează în locul care i-a fost casă, locul în care zâmbetul lui strălucea ca o rază de soare pe pantele albe.
Citește și: Mesajul emoționant al directorului Salvamont Sibiu, după decesul lui „Pogo”: „Rămâne să ne vedem cu voioșie”
Pogo avea doar 33 de ani. Prea tânăr, prea plin de viață, prea pasionat ca să plece atât de devreme. Pentru el, muntele nu era doar un loc de aventură, era un sanctuar. Zăpada nu era doar un teren de joacă, era elementul în care sufletul lui dansa liber. Când cobora pe schiuri, părea că zboară, iar fiecare mișcare a lui spunea o poveste despre curaj, talent și iubire pentru crestele Făgărașilor.
Cu un an în urmă, pe 16 februarie, o avalanșă l-a prins pe Pogo pe nepregătite. Era acolo cu trei prieteni, bucurându-se de ceea ce știau să facă cel mai bine – să trăiască intens. Dar muntele, deși iubit de Pogo, a fost nemilos. Colegii săi salvamontiști, cei alături de care împărtășise nenumărate misiuni de salvare, au venit în fugă, cu speranța că vor reuși să-l aducă înapoi. Nu au putut. Impactul cu stâncile a fost fatal. Pogo s-a stins sub povara muntelui.
Astăzi, la un an distanță de la tragedie, lacrimile celor dragi se amestecă cu fulgii de zăpadă. Cu toții se gândesc și spun povești despre el. Dorul de Pogo nu se va stinge niciodată, așa cum nici spiritul lui nu va părăsi vreodată crestele Făgărașilor.
Citește și: Avalanșă la Bâlea Lac. Un angajat al Salvamont Sibiu a murit