Originară din Mediaș, arbitrul de fotbal Roxana Timiș (fostă Recorean) a intrat în al doilea an cu ecuson FIFA și își propune obiective importante pentru viitor.
La 25 de ani după ce reputatul arbitru internațional Aron Huzu s-a retras din activitate, Sibiul are din nou un ecuson FIFA. Medieșeanca Roxana Timiș (29 ani) este prima femeie din Sibiu care ajunge la nivel internațional în arbitraj. Ea este în lotul centralilor de Liga 2 și a debutat la acest nivel anul trecut, iar pe viitor poate urca la primul eșalon. Cel mai valoros arbitru sibian al momentului a venit în studioul Ora de Sibiu și a vorbit deschis despre primi pași făcuți în această carieră după ce a renunțat la atletism, cât de dificil este drumul spre ecusonul FIFA și ce planuri are pentru viitor.
Primul an cu ecuson FIFA la piept, 2024 i-a adus și mari emoții la delegările internaționale. ”A fost un an 2024 foarte bogat pentru mine, îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru el. M-am bucurat de două turnee internaționale, am fost la un turneu Under 19 în Albania și la un turneu Under 17 în Portugalia și am avut și un meci în Grecia. Pe lângă astea, am fost și al 4-lea oficial în Champions League cu fetele. M-am bucurat enorm de aceste meciuri. Emoții au fost la maxim, fiind prima dată în delegări internaționale, având în vedere că au fost meciuri de Under 19, fiind obișnuită aici în țară să arbitrăm meciuri din Liga 3, poate meciuri puțin mai puternice și mai tari, dar și în străinătate au fost jocuri foarte intense, cu emoții. Am fost împreună cu o fată din România, Cătălina, am trăit aceste emoții împreună, ambele fiind în primul an pe lista FIFA. Cele mai importante meciuri au fost meciul de la Liga 2, Chiajna-Dumbrăvița, dar și meciul internațional, Grecia – Andora” a povestit Roxana.
”Efortul bate talentul”
Al doilea an de ecuson FIFA îi poate aduce mai multe delegări internaționale și poate reprezenta o trambulină spre categoriile superioare.
”Îmi doresc să fiu la fel de ambițioasă ca până acum, să muncesc la fel de mult și, de ce nu, să le urmez pe fetele de la noi din țară, care sunt deja în categoriile Elite și First. Drumul spre ecusonul FIFA nu a fost ușor. În fiecare an noi avem teste, cursuri de vară și de iarnă, unde avem testări teoretice, video sau practice. Chiar nu e ușor, trebuie să te pregătești continuu, ai meciuri, fără muncă nu reușești. Îmi place să spun că efortul bate talentul, atunci când talentul nu depune efort” a afirmat arbitrul pentru Ora de Sibiu.
Roxana crede că un arbitru se perfecționează luând ce e mai bun de la cavaleri ai fluierului cu mare experiență. ”Nu am un model propriu zis de arbitru, cred că poți să iei câte un lucru bun de la fiecare. Cumva, te șlefuiești tu ca și arbitru. Vreau să-i mulțumesc domnului Aron Huzu pentru sprijinul și răbdarea de care a avut dovadă. Vreau să mulțumesc și AJF Sibiu pentru sprijin, pentru că fără ei nu aș fi reușit. Ei m-au împins să trec cumva de la arbitru asistent la arbitru central. M-au susținut foarte mult și mă bucur că sunt mai mult o familie, nu neapărat o asociație.”
Tinerii din Sibiu, atrași de arbitraj
Sunt destui tineri la Sibiu care vor să înceapă o carieră în arbitraj și muncesc pentru a își împlini visul. ”Sunt foarte fericită pentru că la noi în județ sunt destul de multe fete sau tineri care sunt foarte muncitori. Îi văd în fiecare zi, se duc la antrenamente, la stadion, la fel și fetele sunt muncitoare. Când am început eu arbitrajul, eram doar eu cu o singură colegă, dar acum mă bucură faptul că sunt foarte multe fete și chiar au șanse. Eu le ajut cu tot ce pot, au tot sprijinul meu” povestește Roxana Timiș.
La primul meci arbitrat, sfătuită de un coleg din tribună!
Mergea de mică la meciurile echipei Gaz Metan Mediaș, alături de tatăl său. La arbitraj a ajuns însă la îndemnul unui coleg de liceu care era cavaler al fluierului la acea vreme.
”Tatăl meu m-a dus de când aveam 10 ani pe stadioane la toate meciurile lui Gaz Metan Mediaș. Îi plăcea să meargă la fotbal, iar eu eram ”băiețelul” lui. Apoi, eram în liceu, aveam un coleg care era arbitru pe vremea aceea și el mi-a zis: <Haide, încearcă și tu! Tu ai calități>. Eu am făcut atletism, când eram mai mică am făcut probe scurte, garduri, viteză și nu mai practicam de o lună sau două. Și colegul m-a îndemnat să fac ceva constructiv. Am încercat, n-a fost ușor la început, dar mi-a plăcut. Prima mea delegare a fost la un meci de juniori, eram arbitru asistent, eu locuiam la Mediaș. Îmi amintesc și acum că era un coleg în spatele liniei și îmi striga: <Hai, aleargă, du-te, stai pe linie, hai dreapta, ofsaid>. A fost foarte complicat, dar a fost frumos” rememorează singurul ecuson FIFA din Sibiu.
”Hai să vezi cum e și la centru”
Cel mai bun arbitru sibian din istorie, Aron Huzu a intuit potențialul tinerei și a determinat-o să treacă de la tușă la centru, mutare care s-a dovedit una foarte inspirată.
”Eu inițial am început ca arbitru asistent, am promovat la Liga a III-a printr-un program de tinere talente. După care, am fost sfătuită și de cei de la AJF Sibiu și de domnul Huzu să trec la centru: <Haide, încearcă, poți, cred că te-ai descurca bine și la centru. Hai să vezi cum este>. A fost o provocare pentru mine, dar uite că am reușit și sunt foarte fericită de decizia aceasta” a conchis Roxana Timiș.
”Un arbitru bun este cel despre care nu se știe că a fluierat la acel meci”
A început să fluiere la județ, acolo unde, ca arbitru începător, te aștepți la orice de la jucători și mai ales la comentarii răutăcioase din tribune. Dacă îți controlezi însă emoțiile, atunci îți faci meciul mai ușor.
”Frustrări sunt peste tot, mai ales la noi, la județ. Ei, văzând că ești fată, poate uneori te tratează mai bine, poate uneori nu. Depinde acum de situație, trebuie să știi foarte bine să manageriezi situația. În primul rând, cred că trebuie să știi să-ți controlezi tu emoțiile. Dar, știu sigur că atunci când arbitram ca și asistent auzeam mult mai multe cuvinte ”plăcute” de la spectatori decât acum, când sunt arbitru central. Pentru că atunci când ești în mijlocul terenului, te duci și te focusezi la meci, ca și asistent, parcă ești mai aproape de tribune. Și știi cum se zice, că un arbitru bun e unul despre care nu se știe că a fluierat meciul respectiv” consideră sibianca.
Roxana are o fetiță de doi ani, iar soțul, care este fotbalist amator la județ o susține să își împlinească visurile. ”Soțul meu joacă fotbal aici, la noi la județ și mai joacă și minifotbal. Da, fără el nu știu ce m-aș face, și fără acest fenomen în casa noastră. Fetița noastră e micuță, ea are doar doi ani, dar nu se știe niciodată ce carieră va urma. Dacă o să-i placă arbitrajul, de ce nu? Familia până la urmă e cea mai importantă.”
Asemănarea dintre polițiști și arbitri
Roxana Timiș este polițistă, meserie care are ceva în comun cu cea de arbitru: trebuie să faci dreptate.
”Lucrez în poliție, îmbin cumva cele două joburi. Mi se pare că ai cumva aceeași atribuție atât ca și polițist, atât cât și arbitru. Trebuie să împaci actorii, fără să ieși tu prea mult în evidență. Arbitrez și la masculin și la feminin, nu e o diferență. Până la urmă, eu consider că sunt tot arbitru, nu sunt femeie sau bărbat, iar ei sau ele, sunt jucători pe terenul de joc. Bineînțeles că e o diferență între fotbalul masculin și fotbalul feminin, dar mi se pare că fotbalul feminin în ultimul timp este într-o continuă dezvoltare și sunt foarte fericită pentru acest lucru.”
”Fotbalul e parte din viața mea”
Drumul spre performanță este unul presărat cu antrenamente zilnice, nutriție adecvată și studiu video.
”În general fac cam cinci antrenamente pe săptămână, plus meciurile. Acum depinde câte meciuri am. În weekend sau depinde cum sunt puse meciurile. Dar e un plan complet, e un du-te vino la mine în casă, dar ne descurcăm. Și e până la urmă fotbalul e parte din viața mea, așa am crescut de mică, așa îmi place să fiu. Apoi, înainte de meciuri, studiez echipele, fără să faci asta mi se pare că nu ești profesionist. Noi avem o platformă foarte folositoare și cred că fiecare arbitru face acest lucru. Trebuie să fii pregătit înaintea unui meci, îmi place să stau relaxată înaintea jocului. Ascult muzică înainte de meciuri, dar nu am superstiții” mai afirmă sibianca.
”Visul e să fiu la un Campionat Mondial”
Roxana își propune pe viitor să debuteze la Superligă, un vis perfect realizabil, ținând cont de ascensiunea sa din ultimii ani. Visul cel mai mare este însă altul, unul valabil pentru orice arbitru. ”Sper să ajung la Liga 1, cu răbdare sunt sigură că ajungi acolo unde îți dorești cu adevărat. Ca și arbitru, ca să promovezi la Liga 3 sau la Liga a 2-a trebuie să dai un examen. Există și un program pentru tinere talente, prin care poți să promovezi, dar există și un examen scris și fizic. Eu am promovat la liga a treia ca și asistent prin tinere tinere talente, dar apoi am dat un examen să trec de la arbitru asistent la central. Pentru Liga 1, trebuie să te duci la meciuri, să iei note bune, să îți treci testele cu brio, să fii acolo tot timpul pregătit. Dar cred că visul oricărui arbitru e să fie să fie la un Campionat Mondial.”
