Speranța de viață a crescut în România, în perioada 2007-2022, cu 2 ani, la o medie de 75,1 ani, a treia cea mai mică din UE, dar speranța de viață sănătoasă s-a redus cu 2,4 ani, la 59 de ani, cea mai mică din regiune, arată o analiză realizată de Alpha Bank, pe baza datelor Eurostat.
Ziarul financiar notează că diferența dintre cei doi indicatori s-a majorat la 16 ani, ceea ce pune presiune pe serviciile medicale. În 2007, diferenta dintre speranţa de viaţă şi speranţa de viaţă sănătoasă era de doar 11,7 ani.
Cea mai ridicată speranţa de viaţă sănătoasă din regiune avea în 2022 Bulgaria, de 66,7 ani
În 2022 speranţa de viaţă a crescut în toate statele membre ale UE comparativ cu 2007. În ţările din regiune (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România) speranţa de viaţă se poziţionează printre nivelele cele mai scăzute în Uniune, cu 4,2 până la 9 ani sub cea mai ridicată speranţă de viaţă, de 83,2 ani, în Spania.
Speranţa de viaţă din România a fost de 75,1 ani în 2022, a treia cea mai mică în UE, cu doi ani mai ridicată decât în 2007. Creşterea speranţei de viaţă a fost aceeaşi precum în Cehia, a doua după Ungaria cu cea mai mare creştere de 2,4 ani şi peste creşterile înregistrate în Polonia (1,8 ani) şi Bulgaria (1,2 ani) cu cea mai mică speranţă de viaţă din UE.
Speranţa de viaţă din România (75,1 ani) este cu 0,9 ani mai mare decât în Bulgaria (74,2 ani), dar mai mică cu 3,9 ani faţă de Cehia (79 ani), cu 2,1 ani faţă de Polonia (77,2 ani) şi cu 0,9 ani faţă de Ungaria (76 ani).
„Deşi majoritatea oamenilor sunt conştienţi de faptul că generaţiile succesive trăiesc mai mult, se ştiu puţine despre calitatea longevităţii. Bolile cronice, fragilitatea, tulburările mintale şi dizabilităţile fizice tind să devină mai răspândite la vârste înaintate şi pot reduce calitatea vieţii pentru cei care suferă de astfel de afecţiuni. Speranţa de viaţă sănătoasă care măsoară aşteptările privind anii de viaţă fără limitările impuse de boli sau dizabilităţi este un indicator care relevă calitatea longevităţii”, se arată în analiză.
Cheltuielile anuale cu sănătatea raportate la PIB au crescut de la 4,5% în 2011 la 5,8% în 2022, cheltuielile per capita crescând de la 308 euro în 2011 la 858 euro în 2022. Cu toate acestea, cheltuielile cu sănătatea sunt cele mai mici comparativ cu ţările din regiune, care la rândul lor se află sub media UE (10,2% din PIB şi 3685 euro per capita).
În 2022, majoritatea cheltuielilor cu sănătatea au fost destinate îngrijirii curative şi reabilitării (56% din total, 481 euro per capita) şi pentru achiziţionarea bunurilor medicale (26% din total, 219 euro per capita).
România s-a încadrat în tendinţa regiunii de creştere mai rapidă a cheltuielilor îngrijirii curative şi reabilitării faţă de creşterea cheltuielilor cu bunurile medicale. Cheltuielile de îngrijire preventivă au ajuns să reprezinte 3% din total cheltuieli, 24 euro per capita în 2022 faţă de 1% din total cheltuieli şi 4 euro per capita în 2011. Cheltuielile de îngrijire preventivă au fost cheltuielile cele mai dinamice ale perioadei, ponderea lor in total cheltuieli ajungând precum în Bulgaria, Ungaria, peste ponderea din Polonia (2%), dar sub nivelul din Cehia şi media UE (5%).
În 2022 principala modalitate de finanţare a cheltuielilor cu sănătatea au fost asigurările de sănătate obligatorii (78% din total, 667 euro per capita), completată de plăţile directe efectuate de către populaţie (21% din total, 184 euro per capita). Acoperirea cheltuielilor cu sănătatea cu asigurările de sănătate obligatorii în proporţie de 78% a fost a doua cea mai ridicată în regiune după Cehia (85% din total) şi apropiată de media UE (81% din total). Faţă de 2011 asigurările de sănătate obligatorii au crescut în importanţă comparativ cu plăţile directe, precum a fost tendinţa în întreaga regiune şi UE.
Schemele de asigurare medicală voluntare au un rol marginal în finanţarea sănătăţii (aproape 1% din total cheltuieli) la fel ca în celelalte ţări din regiune, cu excepţia Ungariei (3% din total cheltuieli) care se apropie de media UE (4%).
Medicii din România pe lângă faptul că nu sunt asistaţi suficient în munca lor sunt mult mai tineri decât în ţările din regiune: 55% au vârsta sub 44 de ani faţă de 24% în Bulgaria, 42% în Cehia, 38% în Ungaria, 40% in Polonia, 46% în Grecia sau 26% în Italia.
În România doar 4% din medici au vârsta peste 65 de ani, faţă de 16% în Cehia, 17% în Bulgaria şi Polonia, 19% în Ungaria. Sunt puţini medici străini cu studii în străinătate în România comparativ cu celelalte ţări din regiune; 1,3% din numărul total al medicilor în perioada 2011-2022. În celelalte ţări din regiune ponderea în total a medicilor străini cu studii în străinătate a fost de 2,1% în Polonia, 6,4% în Cehia şi 7,9% în Ungaria.
Numărul de medici practicanţi a crescut la 365 la 100.000 de locuitori în 2022 de la 253 în 2011, depăşind Polonia şi Ungaria. Această performanţă a putut fi atinsă prin creşterea numărului de absolvenţi de studii superioare în domeniul sănătăţii. În fiecare an al perioadei 2011-2022 numărul noilor absolvenţi de medicină a fost de 7% din numărul medicilor, aproape dublul raportului din ţările din regiune de 4% şi a mediei UE de 3%.
În cazul asistenţilor medicali nu s-a reuşit această performanţă. În fiecare an al perioadei 2011-2022 noii absolvenţi cu pregătire de asistent medical reprezentau doar 3% din numărul asistenţilor medicali practicanţi. Un număr prea mic pentru eliminarea decalajului mare faţă de ţările din regiune. Numărul asistenţilor medicali la 100.000 de locuitori a crescut între 2022 şi 2011, dar chiar şi aşa cu 350 de asistenţi medicali la 100.000 de locuitori România este departe de numărul asistenţilor medicali din ţările din regiune, ce variază între 841 în Cehia şi 410 în Bulgaria.