Eugen Iordănescu a răspuns acuzațiilor de abuz lansate de zeci de studenți ai Facultății de Psihologie din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS). Profesorul universitar a precizat, printre altele, că, de-a lungul carierei, s-a asigurat că nici un student nu promovează fără un nivel minim de pregătire și că rolul lui, în calitate de cadru didactic, este să deschidă minți, într-o societate în care tinerii consideră că li se cuvine să termine o facultate doar fiindcă s-au înscris la ea.
La începutul lunii iunie, 34 de studenți din anii II și III ai Facultății de Științe Socio-Umane, specializarea Psihologie, de la ULBS au depus o sesizare către Comisia de Etică a universității, acuzându-l pe profesorul universitar doctor Eugen Iordănescu că are un comportament abuziv la cursuri. Potrivit unei investigații realizate de jurnaliștii de la INVESTIGATORIA, studenții au scris în sesizare că Iordănescu îi umilește la cursuri, îl obligă să se urce pe mese și scaune în fața clasei, îi întreabă de câte ori au făcut sex, li se adresează într-un mod disprețuitor și le pune în pericol rezultatele, setând termenele limită pentru proiecte în intervale problematice pentru studenți, inclusiv în vacanțe.
Eugen Iordănescu a răspuns acuzațiilor ce i s-au adus, explicând totodată cum se desfășoară cursurile și modalitățile personale de predare.
Plângerea studenților, depusă înainte de un examen final
Plângerea depusă la Comisia de Etică, semnată de 34 de studenți, a fost depusă chiar înainte de un examen important. Profesorul Iordănescu a explicat care a fost scopul sesizării.
„Această plângere a fost depusă cu câteva zile înaintea unui examen pe care 24 de studenți din anul III îl repetau, împreună cu alți câțiva zeci din anul II și a cărui nepromovare ar fi însemnat repetarea anului III și amânarea absolvirii cu un an. Tocmai fuseseră anunțate notele pentru activitățile din timpul semestrului și doar 3 dintre acestea erau suficiente pentru promovare. Aceiași studenți care au considerat că fișa disciplinei nu e în regulă, știau desigur că aplicarea regulilor academice le lăsa doar posibilitatea de a repeta anul și a trata cu mai mare seriozitate activitățile din timpul laboratoarelor. Așa cum cer la finalul plângerii lor, îți doreau un examen cu un alt profesor și neaplicarea în cazul lor a regulilor de notare și promovare”, a precizat Eugen Iordănescu.
Profesorul universitar a oferit detalii și despre cursul pe care îl preda, cât și despre interacțiunea cu studenții. Iordănescu a explicat că, în timpul laboratoarelor, erau abordate diverse teme practice, importante în dezvoltarea studenților – viitori psihoterapeuți.
„Cursul la care se face referire avea ca obiectiv principal crearea unor competențe de bază, necesare pentru interacțiunea psiholog-client în cadrul unui cabinet de psihologie (<<interviul calitativ>>). Studenții sunt pe rând, în timpul laboratoarelor, <<clientul>> și <<psihologul>>, în cadrul unor exerciții aplicative bazate pe întâmplări și evenimente reale din viața lor. Nu sunt simulate interviuri despre întâmplări imaginare, studenții aplicând <<teoria>> pe care o învață la curs în situații reale și personale de viață. Este un curs dificil, care necesită multă muncă individuală și mult efort. În cadrul interviurilor apar desigur teme care sunt sensibile și frecvente într-un cabinet psihologic: teamă, anxietate, depresie, traumă, dependență, doliu etc. Studenții învață cum să inițieze și mențină contextul profesional cu persoane aflate în situații sensibile și cum să obțină şi interpreteze astfel de date <<calitative>>”, a explicat Iordănescu.
Profesorul explică întrebarea „De câte ori ați făcut sex săptămâna aceasta?”
Studenții de la Psihologie au acuzat, în sesizarea înaintată Comisiei de Etică, faptul că profesorul Iordănescu le adresa întrebări incomode, cu privire la viața intimă.
„Unei colege i-a corectat constant poziția, la fiecare laborator, justificând cu faptul că nu are o poziție de psiholog profesionist, fără să fie nimic inadecvat în poziția colegei noastre – doar stătea pe scaun cu mâinile în spate și fără să aibă picioarele încrucișate. Ca să-i corecteze poziția i-a adus două markere, i-a pus mâna pe mâinile ei și i le-a pus pe genunchii ei, intrând în spațiul personal și dovedind lipsă de respect și cuviință. Pe aceeași colegă, cât și pe un coleg, i-a întrebat în primele laboratoare de câte ori au făcut sex în săptămâna respectivă – precizând că nu e obligatoriu să răspundă. Precizarea în sine nu își are deloc rostul, ea nu anulează impertinența întrebării”, este una dintre acuzațiile expuse în investigația mai sus amintită.
Eugen Iordănescu a explicat în ce context a fost adresată această întrebare. „Exemplul la care fac referire studenții din scrisoare este unul pe care îl folosesc de 10 ani ca să ilustrez importanța dezvoltării unei relații client-terapeut și în toți acești 10 ani nici măcar un singur student nu a exprimat vreun disconfort generat de exemplul meu. Întrebarea este pur retorică: <<imaginați-vă că intrați în cabinetul unui terapeut, care vă salută și vă adresează prima întrebare: De câte ori ați făcut sex săptămâna aceasta. V-ați simți confortabil să răspundeți?>>. În mod evident, întrebarea adresată studenților în acest exemplu este dacă s-ar simți confortabil și nicidecum de câte ori au făcut sex”, a spus Iordănescu.
„Este evidentă, pentru orice cititor obiectiv, tentativa celor care au redactat plângerea către comitetul de etică de a da acestei povești o tentă sexuală (însă în mod voalat, nu direct, astfel încât să nu se expună personal în vreun fel). De asemenea, este evident motivul pentru care au făcut-o: dacă această tentă sexuală nu ar exista, plângerea studenților ar consta în totalitate în nemulțumiri referitoare la metodele mele didactice, care nu fac obiectul unei comisii de etică și care nu ar putea genera beneficiul pe care ei îl cer în plângere (i.e. înlocuirea mea la examenul lor final și <<îndoirea>> regulilor pentru a le facilita să nu repete anul)”, a adăugat Eugen Iordănescu.
Profesorul a precizat că mii de studenți ai cursurilor lui ar fi putut fi contactați pentru a povesti experiențele de la cursuri și ar fi contrazis tema anchetei prezentată de Investigatoria. „Lipsa completă de reprezentare a acestor <<detalii>> de context, nu pot decât să mă ducă cu gândul la o <<vânătoare de vrăjitoare>> și nicidecum la vreo investigație jurnalistică obiectivă. Personal, dacă cea care a publicat prima <<investigația>> mi-ar fi fost studentă la jurnalism, aș fi fost rușinat de faptul că a absolvit”, a mai spus Iordănescu.
Iordănescu: „M-am asigurat că nici un student nu a promovat fără un minim nivel de pregătire. (…) Această atitudine nu m-a făcut să fiu foarte iubit de unii studenți”
Profesorul universitar Eugen Iordănescu a mai arătat că metodele sale de predare „nu sunt pe gustul tuturor” și că este responsabilitatea lui ca studenții să fie competenți în viața lor profesională.
„Sunt conștient că metodele mele nu sunt pe gustul tuturor și nu o să îmi petrec timpul justificându-le sau apărându-le. Ca și profesor, consider că este responsabilitatea mea ca studenții absolvenți ai cursului meu să fie competenți în viața lor profesională, după absolvirea cursurilor mele. Îmi iau această responsabilitate în serios, cu atât mai mult cu cât prin mâinile mele trec psihologii zilei de mâine. Rolul meu este de a <<deschide minți>> și de multe ori asta presupune o abordare care să îi scoată pe studenți din zona lor de confort. Deși pot să înțeleg că metodele mele nu au fost mereu bine primite de către unii studenți (în special de către cei care au picat sau au repetat anul), acest lucru nu a presupus vreodată o încălcare a normelor de etică sau vreun comportament inadecvat. La finalul fiecărui curs și fiecărui laborator solicit TUTUROR studenților prezenți să dea feedback în legătură cu ceea ce am lucrat împreună și cred că în mod special semnatarii reclamației (dacă au participat la curs sau laborator) ar merita întrebați dacă ei au semnalat în cadrul sesiunilor de feedback, oricât de voalat, ceea ce susțin în plângerea lor. Dacă ar fi făcut‑o, aș fi tratat un astfel de feedback extrem de serios. Feedback-urile la care fac referire sunt disponibile pe Research Gate (online), unde există zeci, poate sute, de rapoarte referitoare la ce și cum au învățat studenții la aceste cursuri și laboratoare. De asemenea merită poate o minimă atenție faptul că, nici până în ziua de azi astăzi, nimeni nu a venit să susțină plângerea acestor studenți și nici eu, nici directorul de department, nici decanul și nici îndrumătorul de an nu am fost sesizați în nici un fel”, a spus Eugen Iordănescu.
El a mai precizat că studenții consideră că li se cuvine să termine o facultate, doar pentru simplul fapt că s-au înscris la ea, fiind încurajați de mulți. „De-a lungul carierei mele m-am asigurat că nici un student nu a promovat fără un minim nivel de pregătire, principiu pe care îl susțin și îl voi susține puternic până la sfârșitul carierei mele academice. Bineînțeles că această atitudine nu m-a făcut să fiu foarte iubit de către unii studenți, însă rolul meu principal este să promovez profesioniști competenți în societate, nu să fiu iubit de către toți studenții. Din păcate, în societatea de azi mulți dintre studenții noștri consideră că li se cuvine să termine o facultate, pur și simplu datorită faptului că s-au înscris la ea și mulți îi încurajează. Tot ce pot eu să spun este că personal nu subscriu acestei idei. Studenții care termină psihologia sunt cei cu care ne întâlnim în cabinet când ne aflăm în situații personale grele, uneori chiar tragice. Fiecare dintre cei pe care îi pregătim și cărora le semnăm și confirmăm <<permisul>> de doctori de suflet trebuie să îl merite, ceea ce presupune multă muncă, creștere personală și mai ales, un minim de echilibru și maturitate”.
Eugen Iordănescu a precizat că „este regretabil” că a fost aruncată o lumină neplăcută asupra lui, cât și asupra universității. „Vă asigur că la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu atât pregătirea profesională a studenților, cât și eventualele lor nemulțumiri sunt luate foarte în serios. Am predat și predau cu plăcere aici și dacă ar fi să-mi reîncep cariera didactică, aș realege Sibiu și ULBS, o universitate are își merită deplin locul în ierarhia universităților din România. Referitor la detaliile plângerii împotriva mea, am încredere deplină în imparțialitatea comitetului de etică și în analiza lor”.
Critică asupra anchetei Investigatoria: „Nu este etic”
Eugen Iordănescu atacă modul în care jurnaliștii de la Investigatoria au realizat ancheta, subliniind că „nu este etic să speculezi vinovăția unui om în baza unor probe pe care nu le-ai văzut niciodată”.
„Oare e etic și profesional pentru un jurnalist să considere o persoană vinovată în baza unei decizii judecătorești care arată tocmai faptul că persoana respectivă a fost acuzată pe baza unor probe fabricate? Mi se pare greu de crezut ca un ziarist imparțial a putut <<rata>> concluzia judecătorului din decizia definitivă, conform căreia probele au fost declarate ilegale datorită faptului că s-a recurs la provocare polițienească în tentativa de a obține dovezi (provocatorul fiind chiar șeful poliției!). Şi mai puțin etic mi se pare să speculezi vinovăția unui om în baza unor probe pe care nu le-ai văzut niciodată. Cu toate că probele de la dosar nu sunt publice (şi deci autorul nu are acces la ele), autorul <<investigației>> precizează fără vreo urmă de îndoială că am fost <<înregistrat în biroul inspectorului şef […] în timp ce îi promitea acestuia că îi va susține soția în păstrarea postului […]>>.
Între informarea publicului că o studentă pretinde că a fost atinsă de un profesor pe umăr şi o decizie judecătorească definitivă care arată că șeful poliției Sibiu împreună cu procurorul şef, fabrică dosare şi apelează la provocare polițienească, oare care dintre ele are susținere faptică şi ar trebui să reprezinte o prioritate profesională pentru un jurnalist care apără adevărul?
M-aș aștepta ca un astfel de abuz înfiorător din partea autorităților, evidențiat în mod oficial de către judecătorii Curții de Apel, să fie imediat expus de către un jurnalist etic și profesionist, căruia îi pasă de democrație şi drepturile fiecăruia dintre noi. Însă pare că autoarea articolului nu se încadrează în această categorie, ea preferând să arate că așa cum ea știe că sunt vinovat acolo, la fel sunt vinovat aici, restul fiind doar detalii. Lipsa imparţialității și a prezumției de nevinovăție este atât de evidentă pentru oricine e dispus să o vadă, încât voi înceta să încerc să o mai subliniez”, a spus Eugen Iordănescu.