Muzeul Național Brukenthal în cadrul SCAF – Festivalul Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu vă invită să vedeți singurele catacombe cunoscute ale orașului. Construite la subsolul Bisericii și al Mănăstirii Ursulinelor, catacombele sunt adevărate cripte care adăpostesc mormintele maicilor și slujitorilor fostei mănăstiri.
Proiectul de cunoaștere a istoriei orașului este desfășurat de Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
Vizitele vor avea loc zilnic, începând de sâmbătă, 7 septembrie 2024, la orele 12, 15 și 17. Se vor vizita în grupuri de maxim 10 persoane, costul unui bilet fiind de 25 lei.
Inițial, biserica şi mănăstirea ursulinelor, situată în Sibiu pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru), a fost lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care în anul 1474, când s-au mutat în interiorul zidului de apărare, au construit biserica şi mânăstirea.
Original aparținând stilului gotic, elementele păstrate astăzi sunt portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolților și al ancadramentelor, dar și prezența contraforților la exterior.
În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică biserica, cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete.
Astfel, în 12 iulie 1733 vor veni din Bratislava opt călugărițe ursuline, fiind primite într-un mod festiv. În 1734 lângă biserică se va construi mânăstirea propriu-zisă.
În 1769 clădirea va fi extinsă (banii fiind oferiți călugărițelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face față noii instituții care se va ridica aici, adică școala catolică. Lucrările vor fi terminate în 1772, costând 38.821 guldeni.
Desființarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraș odată cu administrația habsburgică) de către împăratul Iosif al II-lea, va face ca multe dintre activitățile acestora să fie preluate de către alte ordine călugărești. În Sibiu, ursulinele vor acționa ca atare, preluând de la iezuiții alungați din cetate rolul educațional pe care îl aveau.
Astfel în 1789, ele vor deschide școala elementară catolică numită Școala Normală k.u.k. (Școala Națională a Marelui Principat).
Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcționa din anul 1774. Școala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) va fi una dintre școlile de elită ale orașului, aici învățând copii ai familiilor bogate, care doreau a-şi educa copiii într-un mediu german după un tipic iezuit.
În perioada interbelică aici funcționa atât școala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât și Gimnaziul de fete (rom-cat) „Sf. Ursula”.
În anul 1948 a fost desființată.
În perioada comunistă aici a funcționat Liceul Pedagogic care după 1990 își va schimba denumirea în Colegiul Pedagogic „Andrei Șaguna”. In 2010 colegiul se va muta pe aleea Turnu Roșu.
Subsolul Bisericii și mănăstirii Ursuline a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian și spital de război.
În subsolul bisericii sunt zeci de morminte pe care timpul și-a pus amprenta dar și omul, prin distrugere. Criptele adăpostesc rămășițele pământești ale măicuțelor și călugărilor care au slujit în Sibiu sau care și-au găsit sfârșitul aici.
Numele lor este greu de identificat, în majoritatea cazurilor foarte puține morminte păstrând însemnele inițiale. Ce îți atrage atenția din primele momente când intri în catacombe este că unele monumente funerare sunt deschise. Sicriele distruse și osemintele scoase din sarcofag sunt urme lăsate în timp de generațiile care, din curiozitate sau teribilism, au distrus o parte din istoria necunoscută a Sibiului.
