În 1935, Muzeul Metropolitan din New York a desfășurat o expediție arheologică în Egipt, la Deir Elbahari, lângă Luxor, unde a descoperit mormântul lui Senmut, arhitect și iubitul reginei Hatșepsut. Sub mormânt, arheologii au găsit o cameră funerară pentru mama sa, Hat-Nufer, și alte rude neidentificate, precum și misterioasa mumie „care țipă”. Specialiștii au făcut noi descoperiri despre viața și moareta sa.
În mormântul de sub cel al lui Senmut, arheologii au descoperit un sicriu de lemn conținând mumia unei femei în vârstă, purtând o perucă neagră și două inele cu scarabeu. Ceea ce a uimit arheologii a fost expresia facială a mumiei, cu gura larg deschisă, ca într-un țipăt. Această descoperire a fost denumită „mumia care țipă”. La aproximativ 2.500 de ani după înmormântarea sa, cercetătorii din Egipt au folosit cele mai avansate tehnici științifice pentru a examina „mumia care țipă” și pentru a afla mai multe despre viața și moartea sa, potrivit Descoperă.ro.
Cercetătorii din Egipt au folosit tehnici avansate pentru a examina „mumia care țipă” și a descoperi detalii despre viața și moartea sa. Rezultatele au fost publicate în revista Frontiers in Medicine. Dr. Sahar Saleem, profesoară de radiologie la Universitatea Cairo, a declarat că mumia a fost îmbălsămată cu materiale scumpe, contrazicând credința tradițională că o mumificare deficientă rezultă din nerespectarea îndepărtării organelor interne.
„Aici arătăm că ea a fost îmbălsămată cu materiale scumpe, importate. Acest lucru, împreună cu buna stare de conservare a mumiei, contrazice credința tradițională că nerespectarea îndepărtării organelor interne ar implica o mumificare deficitară”, a declarat dr. Sahar Saleem, profesoară de radiologie la Spitalul Kasr Al Ainy din cadrul Universității Cairo (Egipt).
Cum arăta femeia înainte să moară
Saleem și dr. Samia El-Merghani, au folosit tehnici avansate precum microscopie electronică de scanare (SEM), spectroscopie în infraroșu cu transformare Fourier (FTIR) și analiză de difracție a razelor X (XRD) pentru a identifica materialele folosite.
Autorii au constatat că mumia era încă în stare bună, chiar și la 2.500 de ani după înmormântare. Investigația efectuată la 89 de ani după descoperirea femeii mumificate o arată dezvelită, culcată pe spate, cu picioarele întinse și mâinile împreunate deasupra zonei inghinale. Ea nu mai avea câțiva dinți, probabil pierduți înainte de moarte, deoarece existau semne de resorbție osoasă, care apare când un dinte este pierdut și cavitatea rămâne să se vindece. Alți dinți erau rupți sau prezentau semne de uzură, scrie Phys.org, citată de descoperă.ro.
„Dinții pierduți în timpul vieții pot fi extrași. Stomatologia a apărut în Egiptul antic, Hesy Re fiind primul medic și dentist cunoscut în lume”, a spus Saleem.
Din imaginile 2D și 3D ale scanărilor CT, Saleem a estimat că „mumia care țipă” avea aproximativ 1,54 metri înălțime în viață. Din morfologia articulației dintre cele două oase pelvine, care se netezesc odată cu vârsta, imaginile CT au indicat că ea avea aproximativ 48 de ani la momentul morții. Suferea de artrită ușoară a coloanei vertebrale, evidențiată de prezența osteofitelor (pinteni osoși) pe vertebre.
Misterul „mumiei care țipă”. Peruca vopsită
Saleem nu a găsit nicio incizie de îmbălsămare, ceea ce a fost în concordanță cu descoperirea că creierul, diafragma, inima, plămânii, ficatul, splina, rinichii și intestinul erau încă prezente. Acest lucru a fost o surpriză, deoarece metoda clasică de mumificare în Noul Regat (1550–1069 î.Hr.) includea îndepărtarea tuturor acestor organe, cu excepția inimii.
Analiza FTIR a pielii sale a arătat că „mumia care țipă” a fost îmbălsămată cu ienupăr și tămâie, materiale scumpe care trebuiau importate în Egipt din zona Mediteranei de Est și din Africa de Est sau Arabia de Sud.
În plus, părul său natural fusese vopsit cu henna și ienupăr. Peruca lungă, realizată din fibre de palmier, fusese tratată cu cuarț, magnetită și cristale de albită, probabil pentru a întări șuvițele și pentru a le da culoarea neagră preferată de egiptenii antici deoarece reprezenta tinerețea.
„Aceste descoperiri susțin existența comerțului cu materiale de îmbălsămare în Egiptul antic. Expediția condusă de regina Hatșepsut a adus tămâie din Punt (posibil Somalia, Africa). Mormântul lui Tutankhamon conținea, de asemenea, tămâie și ienupăr”, a spus Saleem.
Cauza morții
Potrivit sursei citate, nu a fost descoperită nicio cauză evidentă a morții. Dar care este misterul „mumiei care țipă”? Raritatea materialului de îmbălsămare pare să excludă faptul că procesul de mumificare a fost realizat neglijent și că îmbălsămătorii pur și simplu au neglijat să-i închidă gura.
„Expresia facială țipătoare a mumiei din acest studiu ar putea fi interpretată drept un spasm cadaveric, sugerând că femeia a murit țipând de durere sau suferință”, a ipotezat Saleem.
Spasmul cadaveric este o formă rară de rigiditate musculară, asociată de obicei cu morți violente în condiții fizice extreme și emoții intense.
„Femeia care țipă este o adevărată ‘capsulă a timpului’ despre modul în care a murit și a fost mumificată”, a concluzionat Saleem.