Gyan Ros, un actor ecuadorian în vârstă de 25 de ani, a renunțat la vara nesfârșită a Americii de Sud pentru a trăi în cele patru anotimpuri ale României. De aproape doi ani, el își desfășoară activitatea la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, oraș în care și locuiește împreună cu iubita lui din Argentina. Gyan consideră România un adevărat paradis și se simte privilegiat să trăiască în Sibiu.
M-am întrebat ce motivează un străin aflat la peste 11.000 de kilometri distanță de țara noastră să se mute în România, în timp ce majoritatea tinerilor noștri sunt nerăbdători să plece în străinătate.
Ei bine, am aflat. Gyan Ros este un spirit liber, deschis schimbărilor, un explorator al culturilor și un pasionat al aventurii. Artistul, născut în Republica Ecuador, o țară situată în partea de nord-vest a Americii de Sud, fluent atât în spaniolă cât și în germană, având origini germane, a găsit totuși calea spre Sibiu și începe să se simtă din ce în ce mai confortabil în noua sa „casă”.
„E interesant ce ai zis, că am venit aici în timp ce românii pleacă din România. Mi s-a oferit ocazia să vin la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, și am acceptat. Uneori, e dificil să înregistrez toate peripețiile mele, pentru că trăiesc atât de intens în prezent, încât nu îmi dau seama unde am fost și cum am ajuns aici. Dar presupun că realizez acum pentru că îi surprinde pe oameni mereu că, la 25 de ani, deja fusesem în Ecuador și începusem în altă parte, iar acum am venit aici. Asta e pe scurt povestea mea: am început să fac teatru când aveam 18 ani. Am mers cu rucsacul în Chile și Bolivia. Și înainte de asta, voiam să studiez biologie, dar apoi mi-am dat seama că sunt un artist, că vreau să fac actorie. Atunci m-am confruntat și cu tatăl meu, spunându-i că vreau să devin actor, și el a spus: Ok, interesează-te, e în regulă dacă vrei .Cred că în acest sens, familia mea a fost mereu foarte susținătoare. Deși, pentru tata, să te gândești la teatru ca la o meserie și să trăiești din asta e aproape imposibil”, spune Gyan.
Actorul afirmă că România își protejează mai bine actorii, că sistemul sprijină artiștii, cel puțin prin prisma faptului că există numeroase teatre de stat, în comparație cu puținele care există în Ecuador.
„E diferit față de România, pentru că aici ai un sistem, oricum, ai o entitate structurală susținută de stat și ai multe teatre naționale în multe orașe. În Ecuador, poate ai unul sau două teatre naționale și atât, și nu există niciun fel de sprijin, poate există o singură finanțare pentru un proiect, dar doar o finanțare pentru un proiect în tot Ecuadorul. Nu prea există teatru și grupurile care sunt, sunt poate independente, dar nu trăiesc din asta, o fac ca pe un hobby, și restul timpului fac altceva și o fac din pasiune”, a mai spus actorul.
Gyan s-a antrenat timp de un an și jumătate în teatrul antropologic cu un maestru cubanez, dezvoltându-și mușchii feței și corpului, conform conceptului de pre-expressivitate al lui Eugenio Barba. Un moment definitoriu a fost un monolog de 1 oră și 10 minute pe care l-a performat singur pe scenă în Cuba. În același timp, învăța germană pentru a putea merge șa studii în Germania, deși nu mai vorbise limba de ani de zile. A aplicat la două universități din Germania după ce a obținut diplomele necesare.
„Una dintre ele nu era o universitate, ci o academie, și aceasta era Academia Athanor, fondată de David Esrig, care este acest regizor faimos din România. Așa am ajuns în Germania. Am trecut pe acolo. Am avut un profesor în primul meu an, pe Hunor von Horvath de la secția germană a Tearului Radu Stanca. Apoi a plecat și eu încă studiam, învățând pe cont propriu, făcând propriile mele lucruri. Multe spectacole, mergând la ateliere, chiar dacă aveam studiile mele – ateliere de butoh, ateliere de dans, ateliere de clown. Și în ultimul an am făcut un spectacol care a fost un spectacol de închidere, foarte, foarte cool! Și am venit la FITS acum trei ani și mi-a spus: Vino la noi! Așa că am zis: De ce nu? (…) Deși toți colegii mei din anul meu, și oamenii din jurul meu, dar și alți prieteni germani care studiau în alți ani, erau mereu foarte sceptici cu privire la România. Nu știu de ce. Spuneau că în România nu vor fi oportunități, și că în Germania ar fi atât de multe. Și apoi singura oportunitate care a apărut a fost România”, a mai explicat Gyan.
„România e un paradis”
Deși a fost avertizat de numeroase persoane în legătură cu România, Gyan a îmbrățișat această oportunitate cu entuziasm. Tânărul artist descrie țara noastră ca fiind „un paradis”, o perspectivă pe care mulți români nu o apreciază. Ecuadorianul a trăit prima sa experiență a zăpezii în România și senzația de frig care îți pătrunde în oase.
„Eu nu sunt atașat de Germania; nu sunt atașat de niciun loc. Și cred că asta e un mare plus. Am crescut în Ecuador. Nu avem iarnă în Ecuador; avem un fel de vară eternă, așa că pentru mine, prima iarnă acum cinci ani a fost foarte impresionantă, foarte frumoasă. De asemenea, zăpada, frigul care pătrunde în tine și când am ajuns aici am zis, da, aici a fost greu pentru mine primele șase luni am avut un șoc cultural foarte puternic (…) Este un privilegiu să fiu aici. Și asta e ceva ce cred că românii uneori nu înțeleg. Dar mergând pe străzi în fiecare seară. Ieri mergeam pe aici și pe acolo și am realizat că nu te simți niciodată înfricoșat că cineva te va jefui. E ceva ce trăiesc în fiecare zi. Și în fiecare zi văd prieteni de-ai mei în Ecuador care au fost jefuiți. Și să nu mai vorbim de știri. În fiecare zi sunt femei sau bărbați agresați sau agresate, multe persoane sunt ucise. Aici poți găsi orice, oriunde. Ai orașe curate, apă curată. Tot ce ai nevoie. Deci, e un loc privilegiat. Și apoi nu ai aglomerația din Germania. Poți avea spații goale. Poți avea liniște. Poți avea natură. Este paradis”, mai spune actorul.
Gyan dorește să parcurgă Via Transilvanica și să învețe limba română
Gyan își dorește să aprofundeze cunoștințele de limbă română și afirmă că deja a asimilat o mare parte fără un efort conștient. Plănuiește ca în concediu să parcurgă traseul Via Transilvanica, având alături o carte din care să învețe mai mult limba română.
„Încă vreau să învăț mai multă română. A fost interesant pentru că nu am avut intenția să o învăț. Și acesta este mereu punctul decisiv. Cred că dacă nu ești inspirat de ceva în viață, atunci nu o vei face. De aceea sistemul de educație la nivel mondial nu funcționează cu adevărat. Pentru că împingi copiii să învețe ceva când ei nu vor. Și de aceea suntem cu toții în tiparele noastre sistematice care nu pot fi rupte, pentru că este într-un fel traumatic. Și nu am fost inspirat să învăț română. Pentru că mereu mă gândeam că voi pleca altundeva. Și asta a fost mai ales în cele șase luni care au fost grele, despre care îți povesteam. Și acum, încetul cu încetul, am decis să o fac. Dar am avut atât de multe spectacole. Zero timp liber. Și când aveam timp liber, voiam să citesc o carte sau ceva. Dar româna este o limbă în care trebuie să înțelegi lucrurile de bază pentru a o prinde. Știu multe cuvinte și când o aud, în mare parte o înțeleg. Așa că visul meu acum este să fac Via Transilvanica, toată vara cu o carte din care să învăț română.
Gyan Ross joacă în următoarele spectacole: „Teorema”, după Pier Paolo Pasolini, în regia lui Eugen Jebeleanu, „Woyzeck” de Georg Büchner, în regia lui Hunor Horváth, „(Aproape) Toate operele lui Molière” de Vincent Caire, în regia lui Daniel Plier, „D’ale lolelor” (spectacol online) de Dave Freeman, în regia lui Puiu Șerban, „you • tópia” (spectacol online) de Florian von Hoermann, în regia lui Edith Buttingsrud și Florian von Hoermann, „Legenda din Hamelin: o posibilă istorie a sașilor”, în regia lui Andrei și Andreea Grosu, „Ai mei”, după Maxim Gorki, în regia lui Dumitru Acriș, și „Procesul”, după Franz Kafka, în regia lui Botond Nagy.
„Vreau să joc în limba română. Și o să reușesc”
După toate rolurile interpretate în limba germană, precum și cel în spaniolă în spectacolul „Teorema” al lui Jebeleanu, Gyan se gândește să aprofundeze cunoștințele de limba română. Obiectivul său actual în cariera artistică este să joace într-un rol în limba română.
„E uimitor că îmi pui această întrebare pentru că mă gândeam chiar săptămâna trecută că deja am atins limita mea în România. Pentru că deja am avut două roluri principale în germană, foarte puternice ca în germană, toată limba germană și de asemenea acest limbaj rapid. Și, de asemenea, nu e limba mea maternă. Eu vorbesc spaniolă. Și apoi am făcut cu Jebeleanu în spaniolă. Și apoi am zis: ‘Ok, următorul pas ar fi să fac spectacole în română. Și cred aș putea să o fac destul de bine cu accntul eu. Așa că de aceea învăț română vara asta. Și o să reușesc!”, a mai spus ecuadorianul.
