Aziz este un ghid iordanian cu o poveste extraordinară și o inimă plină de dragoste pentru România. L-am cunoscut în 2017, în timpul unei călătorii în Orientul Mijlociu, când grupul nostru de 50 de turiști din Sibiu a fost întâmpinat de el la aeroportul din Amman.
Aveam să îl reîntâlnesc acum câteva săptămâni, în 2024, cu ocazia unui pelerinaj desfăşurat în Ţările Sfinte (Israel şi Iordania), cu turişti din Sibiu şi Braşov, despre care am scris într-o serie de articole, sub forma unui Jurnal de Pelerin, intitulat – Sibieni în Ţara Sfântă, 8 zile pe urmele Invierii lui Hristos, din luna mai a acestui an.
Bucuria revederii a fost mare, iar Aziz a ţinut să ne însoţească în două seri, din timpul său liber şi să ne arate câteva dintre părţile mai puţin cunoscute din Amman, dar şi locurile cu mâncare tradiţională orientală, unde clienţi sunt în principal cetăţenii iordanieni, îndrăgostiţi de gusturile autentice.
Secretele tradiţionalei cafele arabe a ospitalităţii, acasă la Aziz
Serile petrecute cu Aziz au fost un regal, mai ales că ne-a făcut onoarea de a ne invita la el acasă, în Amman, să îi cunoaştem familia, unde ne-a dezvăluit unele obiceiuri de ospitalitate, care sunt respectate cu sfinţenie în ţara sa. Unul dintre acestea este ritualul tradiţional de pregătire şi servire al cafelei arăbeşti, păstrat ca o moştenire sfântă şi ca un simbol al ospitalitaţii şi încrederii, în ţările arabe.
Aşa am descoperit că, dacă ești prima dată în casa gazdei tale, vei primi 3 cești de cafea: o ceașcă pentru trup, a doua ceașcă pentru minte. Dacă bei şi a treia ceașcă te vei afla sub protecția sabiei gazdei tale, pentru „răzbunarea lui Ali”.
Acceptarea musafirilor de a bea cafeaua servită de gazdă este un semn de ospitalitate, de aceea prima ceaşcă nu e bine să fie refuzată. A doua ceaşcă se poate refuza, pentru că se consideră că este pentru distracţie. Refuzul se exprimă printr-un limbaj non-verbal, prin înclinarea ceştii uşor spre stânga şi apoi spre dreapta, de câteva ori, de unde gazda înţelege că nu mai doreşti cafea. Insă trebuie să bei cel puţin o ceaşcă, altfel eşti considerat nepoliticos.
Ritualul acesta al cafelei este preluat de la beduini, folosit fie pentru a încheia căsătorii (dacă fata nu bea cafeaua servita, atunci căsătoria nu va avea loc, dacă însă o bea, bărbații încep negocierile pentru nuntă), fie pentru a porni sau opri războaie, fie pentru alte evenimente cum ar fi botezul, nunta sau înmormântarea, după cum ne explică Aziz.
Cafeaua aceasta, a ospitalităţii, se pregăteşte într-o manieră specială. Ea se prepară din boabe de cafea mai prăjită, măcinate chiar şi în mojar, în unele cazuri, la care se adaugă un condiment numit cardamon şi se fierbe 4-5 ore, iar apa se adaugă treptat. Va rezulta o cafea foarte concentrată, mai mult decât ceea ce numim noi expresso, iar ceaşca de cafea, de dimensiuni mici, se va umple doar de un deget.
După ce ne-a plimbat prin impresionantul oraş Amman, în aceeaşi seară Aziz ne-a făcut cunoştinţă cu partenerul său de afaceri, William, despre care aveam să descoperim, în seara următoare, că este căsătorit cu o româncă şi care, entuziasmat de întâlnirea sa cu noi, ne-a pregătit o altă surpriză, despre care veţi afla puţin mai încolo.
Cine este Aziz, ghidul din Iordania cu inimă de român
Prima dată, în 2017, când l-am cunoscut pe Aziz, noi, grupul de turişti sibieni, am fost uimiţi de faptul că vorbea româneşte aproape perfect, de căldura din vocea sa, de profesionalismul, dar mai ales de bucuria din ochii săi, despre care aveam să aflăm că se datora faptului că are ocazia să se întâlnească iar cu „fraţii săi români”, după cum ne numea deseori. Şi la întâlnirea din mai 2024, Aziz a surprins pe toată lumea cu toate aceste calităţi, dublate de generozitatea şi disponibilitatea sa.
Aveam să aflăm că legăturile lui Aziz cu fraţii români nu sunt doar de acum, cu prilejul circuitelor turistice, ci îşi au începutul chiar în România, în anul 1983, când a venit să studieze la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, unde a frecventat cursurile până în anul III.
Ba mai mult, tot în România avea să primească diploma de onoare în cunoaşterea Limbii Române ( „Degree in Romanian Language, with honors „), după absolvirea cursului la Institutul Pedagogic din Bacău, pe care l-a frecventat cu un an înainte de începerea Facultăţii de Medicină.
Deşi a fost un student cu note mari, pasionat de studiu, el a fost nevoit să renunţe la visul său de a deveni medic, în urma unui grav accident de maşină care i-a complicat şi situaţia financiară şi, astfel, s-a întors acasă în Iordania, dar nu s-a despărţit cu totul de România.
După câţiva ani, refăcut din punct de vedere al sănătăţii, după ce a studiat în Iordania în domeniul economic, a lucrat în domeniul financiar-bancar, cu funcţii de conducere, iar apoi a căutat o ocupaţie care să-i permită să ţină legătura cu fraţii lui români.
Consultant al unui documentar de televiziune, premiat în România şi traducător
Aşa a ales să devină ghid, iar visurile lui avea să se împlinească peste aşteptări. Nu numai că a ghidat multe grupuri de români, cu care a depănat amintiri despre România şi a trăit momente frumoase, dar a reuşit să ajungă şi mai aproape de inimile românilor printr-o serie de documentare pe care le-a realizat împreună cu Televiziunea Română.
Astfel, a contribuit ca ghid şi îndrumător la seria de episoade Esenţele Iordaniei, realizat de TVR, care a primit premiul Asociatiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din Romania, pentru cel mai bun concept editorial al anului 2014. Este vorba de un documentar în 6 episoade, despre Hashemite Kingdom of Jordan (Regatul Haşemit al Iordaniei), în care contribuţia lui Aziz cu date, traduceri şi ghidaj în locurile minunate a fost deosebit de importantă.
Deasemenea, Aziz, ghidul iordanian cu inimă de român, a fost cel care a sprijinit şi a tradus Broşura pentru turiştii din Iordania, în limba română, care a fost aprobată şi editată de Oficiul de Turism al Iordaniei (Jordan Tourism Board).
În acelaşi an, bazat pe experienţa sa de expert bancar în Iordania şi pe multele calificări din domeniul financiar bancar, Aziz a pus la dispoziţia Oficiului de Turism din Iordania, la solicitarea acestuia, un studiu de fezabilitate al pieţei din România.
Întâlnirea cu Mitropolitul Andrei, Episcopul Antiohiei şi Prinţul Hassan
Chiar dacă deţine aceste calificări, competenţe strălucite, rezultate remarcabile, Aziz ne-a dovedit tuturor că este o persoană modestă, credincioasă şi generoasă, fiind înclinat mereu să dăruiască din timpul său personal şi nu numai.
Experienţa sa de ghid, în Iordania, a făcut posibilă întâlnirea cu mulţi români, de-a lungul timpului, printre care şi personalităţi de marcă de pe plaiurile noastre.
Aşa este de pildă ocazia pe care Aziz a avut-o de a se întâlni, în 2016, cu Pr. Dr. Mihai Claudiu Băzăvan, Doctor în teologie la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu (Facultatea de Teologie Ortodoxă), venit în 2016, cu un grup în Amman, cu care a petrecut zile minunate, după cum îşi aminteşte cu drag.
O altă întâlnire memorabilă pentru Aziz a fost cea cu Inalt Preasfinţitul Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, care a vizitat Amman-ul, într-o deplasare oficială în Iordania, în 2014.
„Am fost impresionat că, după vizita sa oficială din Amman, Preasfinţia Sa mi-a trimis o Biblie, semnată de acesta, precum şi o binecuvântare din partea sfinţiei sale”, ne mărturiseşte emoţionat Aziz.
Ghidul iordanian cu suflet de român a ţinut relaţii strânse cu comunităţile religioase, atât din Iordania cât şi din România, el fiind creştin catolic, iar soţia sa creştin ortodoxă, la fel ca şi cei trei copii ai lor.
Aşa a avut ocazia să îl cunoască pe Patriarhul Daniel şi pe colegul acestuia, care a terminat Teologia în Bucureşti, actualul Episcop al Antiohiei, Qais Sadiq. Aziz a fost ghidul solicitat deseori, când acesta era tur lider pentru membrii decanatului Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi a purtat şi tradus dialogurile dintre musulmani şi creştini, din vremea prinţului Hassan al Iordaniei.
Qais Sadiq este un teolog creștin-ortodox arab, care îndeplinește funcția de episcop auxiliar patriarhal al Patriarhiei Antiohiei din 2014, cu studii teologice la Universitatea din Bucureşti şi care este, în prezent, Episcop de Erzurum şi episcopul comunității creștin ortodoxe arabe din România, cu cetățenie română, obţinută în 2018, pentru merite deosebite în „protejarea și promovarea culturii și spiritualității românești”.
Aveam să aflăm de la Aziz că Regatul Haşemit al Iordaniei este un etalon al armoniei dintre creştini şi musulmani, iar statul iordanian reprezintă principalul susţinător al eforturilor de pace din regiunea marcată de conflicte.
Pe lângă aceşti prelaţi, Aziz a cunoscut mulţi alţi preoţi, oameni de vază din România, medici, avocaţi, oficialităţi fel de fel, dar cu modestia care îl caracterizează nu vorbeşte prea multe, ca să nu cumva să se laude.
Iodania şi cele mai vechi locuri biblice din lume
Dincolo de experienţele de excepţie trăite de Aziz în legătură cu unele personalităţi din România, întâlnirile ca ghid, cu grupurile de români, rămân cele care îl ţin mereu în priză.
Iordania are multe locuri biblice, iar despre unele dintre acestea am scris şi noi, atunci când le-am vizitat în luna mai, dintre care cele mai reprezentative sunt:
- Betania, locul de botez al Mântuitorului, susţinut ca fiind cel real, la 8 km nord de Marea Moartă, vis a vis de oraşul Ierihon, pe celălalt mal al Râului Iordan. Noi am scris, anterior, despre locul de Botez din partea israeliană în filele de jurnal de aici
- Izvorul lui Moise profetul, despre care noi am scris amănunte aici
- Dealul lui Ilie (Tal Mar of Elias), locul unde s-ar fi aflat casa lui Ilie şi ruinele cele 2 biserici bizantine, excavate destul de recent
- Machareus sau Mukawir, locul unde a fost decapitat, în anul 29 d.H., Sfântul Ioan Botezătorul, profetul care a anunțat venirea lui Iisus Hristos, descoperire arheologică foarte recentă, din anul 2021.
- Muntele Nebo, de unde Moise ar fi văzut Pământul Făgăduinţei şi Madaba, unde există cea mai veche hartă a Ţării Sfinte, din mozaic bizantin, din lume, realizată din 2 milioane de pietricele, precum şi Biserica Sfântul Gheorghe, despre care am scris pe larg aici
Pe lângă acestea, există în Iordania multe alte de locuri sfinte, după cum ne mărturiseşte încântat Aziz. De pildă, Biserica din Aqaba, din secolul al III-lea, situată în Iordania şi dezgropată, în 1998, de un grup de arheologi,considerată a fi cea mai veche biserică creștină construită în acest scop din lume. Dar mai multe vă poate povesti chiar el, cu talentul său deosebit, atunci când veţi ajunge acolo.
Aventuri la Wadi Rum, locul cu cele mai multe producţii de la Hollywood
Insă ce mai mult îndrăgeşte tururile private, ca Freelancer şi ne arată, cu drag, albumul său de amintiri, cu imagini din Iordania, împreună cu grupurile pe care le-a ghidat.
Marea Moartă, aflată la graniţa dintre Iordania şi Israel şi la mai mult de 400 m sub nivelul mării, este una dintre mările cu cea mai sărată apă din lume, cel mai jos punct de pe Terra şi unul dintre locurile cele mai căutate de turiştii sosiţi aici, nerăbdători să experimenteze o baie, în orice anotimp. Zâmbeşte când ne povesteşte despre bucuria celor care alergau spre mare, asemeni unor copii sau despre cei şovăielnici, care probau apa atât de sărată, doar cu picioarele.
Una dintre experienţele pline de adrenalină sunt aventurile în apă, fie cele de la Cascadele termale Ma’in, fie cele din Canionul Wadi Bin Hammad, situat la cea mai mică altitudine din lume. Aici a avut ocazia să vadă cum oameni care nu ştiau să înnoate îşi făceau curaj să experimenteze aventura, fiind protejaţi de veste şi instructori. Dar nici aventurile din deşertul iordanian, cu cămilele sau cu maşinile de teren, la Wadi Rum, nu sunt mai prejos
Wadi Rum mai este casa beduinilor Zalabia, care trăiesc în principal din practicarea turismului de aventură în zonă. Deşertul Wadi Rum este considerat sit UNESCO, la fel ca şi Cetatea Petra, presărat cu coloane de granit tocite de vreme şi cunoscut pentru apusurile sau răsăriturile sale mirifice.
Aziz ţine neapărat să ne puncteze, cu mândrie, că la Wadi Rum au fost turnate zeci de filme de către companiile de la Hollywood, cum ar fi May in the Summer (2013), Prometheus (2012), Transformers: Revenge of the Fallen (2009), Red Planet (2000), Passion in the Desert (1998) şi The English patient (1996). Sau, mai cunoscute de către români, producţii ca Marţianul (2015) sau Lawrence al Arabiei, precum şi Planeta Roşie.
Aziz şi William, o prietenie care are în comun România
La începutul articolului spuneam că Aziz ne-a făcut cunoştinţă cu partenerul său William, care ne pregătea o surpriză în cea de-a doua seară a întâlnirii noastre.
Ni l-a prezentat drept unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, în timp ce stăteam împreună la o cafea şi o narghilea, la ultimul etaj al unui zgârie nori din Amman. Conversaţiile au curs într-un firesc neaşteptat, de parcă ne cunoşteam cu toţii, de o viaţă. Odată cu derularea poveştilor noastre despre România, William avea să ne surprindă atunci când ne-a mărturisit că este căsătorit cu o româncă, Daniela, cu care are doi copii şi că au vizitat ţara noastră de multe ori.
Dragostea faţă de România este, de fapt, ceea ce îi uneşte pe Aziz şi pe William, acţionarul agenţiei Champion Travel & Tourism din Iordania, iar Pagina de media a agenţiei este presărată cu experienţele lor comune cu ale turiştii. Ceea ce îi face mai deosebiţi pe cei doi prieteni, Aziz şi William, este faptul că relaţiile lor cu turiştii trec de pragul formal, devin mai apropiate şi calde, iar experienţele de pe tărâmul iordanian se încheie cu o masă la care aceştia, de multe ori, îşi aduc şi membri ai familiei (vezi foto), ca un regal al ospitalităţii arabe.
După un tur al poveştilor, ce părea că este fără oprire şi după ce făceam ce făceam şi ajungeam să vorbim iar despre români şi România, William avea să ne surprindă atunci când a venit, subit, cu propunerea de a ne invita la el acasă, să o cunoaştem pe Daniela şi pe copiii lor.
Zis şi făcut, ne-am îndreptat spre unul dintre cartierele din Amman, cu vile ca în poveşti, nu înainte ca William să oprească la unul dintre magazinele cu delicii arabe, de unde avea să procure ceva cu care urma să ne surprindă încă o dată.
Am ajuns acasă la William, unde ne aştepta familia sa, cu mare bucurie şi zâmbete largi pe faţă, de parcă ne cunoşteam de când lumea. Imediat am început să vorbim, desigur, despre România şi despre cât de dor îi este Danielei să revină acasă. Ne-a mărturisit că a vizitat, în urmă cu doi ani, oraşul Sibiu, dar şi Braşovul, unde a avut parte de o aventură la schi. Ne-a spus că William a fost impresionat de Bâlea, Babele şi de Transfăgărăşan, la fel şi copii lor.
In timp ce poveştile noastre se derulau ca într-un film , William a vrut să puncteze acest moment ca să rămână memorabil şi a reuşit. Ne-a adus să savurăm Knafeh, considerată cea mai bună plăcintă din lume, originară din Iordania, după cum aveam să aflăm şi care a intrat în Cartea Recordurilor. S-a făcut linişte la masă, fiind vrăjiţi cu toţii de bunătatea delicatesei.
Knafeh, cunoscută şi sub denumirea de Konafa, Knafah, Knafe, Kenafi, este o prăjitură dintr-un amestec de brânză de capră şi de vacă, cu cataif şi cardamon, foarte foarte gustoasă.
Mesaj emoţionant, în limba română, pentru sibieni
După cum era de aşteptat, seara nu s-a încheiat oricum. Atât Aziz Copty, ghidul iordanian, cât şi William Khleif, prietenul acestuia, dar şi Daniela, soţia cu origini din România a celui din urmă, au ţinut neapărat să ne transmită mesajele lor, către români şi în special către sibieni.
Am avut onoarea de a conduce grupuri turistice din Sibiu şi multe alte județe ale ţării. Sibienii sunt oameni faini şi port în suflet momente prețioase petrecute alături de ei, în Iordania. Dumneavoastră ştiti că am petrecut anii studenţiei în Cluj-Napoca, de aceea este o mare bucurie când aflu că am un grup din Transilvania, pentru că acest lucru mă duce înapoi, în timp, în România, ne transmite, emoţionat, Aziz, mesajul său în limba română.
Bunul Dumnezeu să vă dea multă sănătate și putere, îşi încheie, cu entuziasm, mesajul său către români.
La rândul său, William şi soţia sa româncă, Daniela, ne spun, zâmbind, că „dacă nu vin ei la noi, vom veni noi la ei”, căci plaiurile noastre mioritice au un farmec aparte, care îi determină să revină în România, împreună cu copiii lor.
Dincolo de glume şi mesaje, seara noastră împreună, în Amman, s-a încheiat ca într-o atmosferă de familie, caldă şi primitoare, destinsă şi veselă, în care prietenia s-a legat ca prin magie. Ne-a arătat că, dincolo de religie, de geografia locului, de cultură şi obiceiuri, cele care rezonează sunt sufletele, atunci când ne deschidem cu bunătate şi sinceritate unii faţă de alţii.
