Piața Mare din Sibiu a fost martora a trei evenimente majore în noaptea zilei de miercuri, 27 iunie: furtuna puternică ce s-a dezlănțuit în Sibiu, calificarea României în optimile de finală la Euro 2024 și spectacolul impresionant „The Blind” al companiei KTO Theatre din Polonia.
Cum reușești să îmbini furtuna, calificarea României în optimi și spectacolul The Blind într-un singur context?
Microbiștii sibieni au celebrat calificarea României în optimile de finală ale EURO 2024, adunându-se în Piața Mare pentru a împărtăși bucuria acestui moment. Peste 1.000 de persoane au luat parte la această manifestație in jurul orei 21:00 si au sărbătorit preț de o oră. Cel mai bun rezultat al echipei naționale a României a fost atingerea sferturilor de finală la Campionatul European din 2000, ceea ce explică entuziasmul imens al suporterilor tricolori. Evenimentul a fost caracterizat de o energie pozitivă și de o bucurie contagioasă, Piața Mare vibrând de săriturile și uralele sibienilor extaziați.
Microbiștii entuziasmați au fost nevoiți să se retragă temporar din cauza unei furtuni puternice care a alungat pe toată lumea din centrul Sibiului, în timp ce tunetele și fulgerele se manifestau foarte aproape.
Furtuna a luat locul spectacolului ce urma să aibă loc la ora 22:30 în mijlocul Pieței Mari și și-a desfășurat propriul show, într-adevar deosebit de așteptat după o perioadă de caniculă puternică, însă într-un moment nepotrivit. Dar natura nu întreabă dacă ești sau nu acasă când vine să îți aducă furtuna.
Ceea ce ieri părea să fie doar ficțiune, azi se poate transforma în realitate…
Spectacolul lui Jerzy Zoń a început în jurul orei 23:00, imediat după ce furtuna și-a dezlănțuit forța. Forța acestei furtuni avea să fie resimțită și mai târziu, în mijlocul Pieței Mari, în timpul unui performance remarcabil al trupei poloneze. Energia actorilor nu ținea cont de ora târzie a nopții, astfel că Magdalena Dymsza, Karolina Bondaronek, Aleksandra Gałczyńska, Paulina Lasyk, Justyna Orzechowska, Grażyna Srebrny-Rosa, Marta Zoń, Sławek Bendykowski, Bartek Cieniawa, Tomasz Łukawski, Paweł Monsiel, Adam Plewiński, Mieszko Syc și Bartłomiej Zdeb au evoluat cu intensitatea fulgerelor și tunetelor aduse de furtuna impredictibilă, dar esențială în scenariul care începea să se contureze.
„Voiau mult să joace actorii”, spune unul dintre organizatorii FITS care a dat drumul spectacolului cu aproape o ora întârziere, când piatra cubică era încă udă bine. Și ce bine că au jucat! Spectacolul a început cu un vals, cu oameni ținându-se de mână, oameni bucurându-se de viață. Imediat după, omuleții în combinezoane albe, destul de populari și ușor de recunoscut în ultimii patru ani, au spart petrecerea liniștită și au dezlănțuit haosul.
Scenariul spectacolului „The Blind” este inspirat de romanul bestseller „Orbire”, scris de laureatul Premiului Nobel din Portugalia, José Saramago și prezintă o lume apocaliptică, bogată în metafore care ilustrează o societate în descompunere, în care umanitatea capătă forme cu totul diferite, unele dintre cele mai grotești cunoscute, dar care, în esență, rămân profund umane.
„Eseu despre orbire” este un roman distopic scris de José Saramago în 1995, care examinează impactul devastator al unei epidemii de orbire asupra unei societăți moderne. Povestea începe cu un șofer care este brusc orbit în timp ce conduce, dar, în loc să primească ajutor, este abandonat într-o carantină impusă pentru cei afectați de aceeași boală misterioasă. Pe măsură ce epidemia se răspândește rapid, guvernul decide să izoleze victimele într-un spital abandonat, unde condițiile devin din ce în ce mai degradante și disperate. Printre cei afectați se află și soția șoferului, care renunță la confortul său pentru a rămâne alături de soțul ei.
Romanul explorează nu doar aspectele fizice ale orbirii, ci și impactul său psihologic și moral asupra indivizilor și societății în ansamblu. Într-o lume în care autoritățile devin tot mai autoritare și mai brutale, supraviețuirea devine o luptă pentru cei mai vulnerabili. În mijlocul haosului, un grup mic de oameni încearcă să păstreze umanitatea și să găsească modalități de a supraviețui într-o lume tot mai barbară.
Un dans al artei și al fotbalului
Actorii au jucat pe rând diferite personaje colective care întruchipau ba nebunia, ba dezmățul, ba liniștea pe care o trăiești după o doză mare de adrenalină. Paturile din fier au adus în dansul lor zdrăngănitul anxietății, al panicii, al fricii și al durerii. Un dans de împerechere al tuturor relelor din interiorul și din exteriorul minții umane.
Un tango al rușinii și decadenței s-a desfășurat sub intensitatea vântului roșu aprins, metaforă pentru agresiune, în special asupra femeilor. Totuși, răzbunarea nu a fost departe, manifestându-se în dansul dintre femeie și bărbat, în îmbinarea fragilității cu forța pumnului, în nevoile fiziologice care au anulat liberul arbitru și care și-au cerut în final răsplata. Spectatorii au urmărit neclintiți timp de o oră dansul dureros al actorilor polonezi, pentru care cuvintele erau de prisos.
Romanul lui Saramago și spectacolul regizorului polonez reprezintă o meditație profundă asupra naturii umane, a moralității și a societății, explorând întrebări universale despre cum ne comportăm în fața crizelor și cum păstrăm umanitatea în cele mai întunecate momente ale existenței noastre. Dar și fericirea extatică poate să dăuneze.
Se pare că lumea avea nevoie de o lecție despre ce înseamnă orbirea. De două ori, în timpul reprezentației, un grup mic de fanii ai fotbalului, care sărbătoriseră cu câteva minute înainte de începutul furtunii calificarea României, au fost atrași de spectacolul din Piața Mare și s-au înfățișat pentru încă o explozie de bucurie.
Deși exprimarea emoțiilor nu este deloc condamnabilă, momentul ales nu a fost deloc potrivit, având în vedere că spectacolul era în plină desfășurare. Ca un magnet uriaș, „The Blind” a atras și al doilea grup de câțiva suporteri, care păreau să strige, parcă surzi și orbi, același lucru, în deriva ignoranței și, aș putea spune, a indiferenței. Totuși, în ochii microbiștilor se putea citi dorința de a fi auziți, trădând astfel așa-zisa „tulburare de moment” provocată de fericire.
Quod erat demonstrandum.
În interiorul scenei și în afara ei, ”The Blind” demonstrează că microbul social infectează rațiunea, iar liberul arbitru dispare. Sau cel puțin ceea ce noi considerăm a fi liber arbitru.
„Vor manifesta respect reciproc și, în același timp, se vor răni. Își vor crea un zeu al purității și un infern alb. Vor iniția o cruciadă. Vor provoca durere, vor repeta gesturile tandrețe de odinioară și vor explora adâncurile desfrâului”, se arată în descrierea spectacolului.
Cu o măiestrie remarcabilă, actorii polonezi, adevărați maeștri ai uneia dintre cele mai dificile forme de teatru – teatrul stradal, dominat de imprevizibil și de cel mai exigent public – au reușit să se desăvârșească în aplauzele furtunoase ale ultimilor spectatori pierduți în noapte la FITS.
Ar fi putut fi un echilibru armonios, o suită de evenimente captivante, dar s-a dovedit a fi o lecție ce demonstrează că bucuria este o emoție imposibil de controlat, iar arta poate fi prezentă oriunde și în orice circumstanțe, indiferent de condiții. În cele din urmă, furtuna privită din spatele ferestrei căminului ce-ți oferă siguranță este un spectacol grandios.
Și a fost.
