Un grup internațional de cercetători a identificat în intestinele subiecților unui studiu bacterii asociate cu dezvoltarea dependenței de mâncare atât la șoareci, cât și la oameni, Mâncatul compulsiv ce poate duce la obezitate. Studiul a descris, de asemenea, rolul benefic pe care aceste alte bacterii îl au în prevenirea mâncatului compulsiv.
Elena Martín-García, de la Laboratorul de Neurofarmacologie-NeuroPhar din cadrul Departamentului de Medicină și Științe ale Vieții de la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, a prezentat concluziile cercetării în cadrul Forumului 2024 al Federației Societăților Europene de Neuroștiință (FENS) și le-a publicat simultan în revista Gut.
Rezultatele permit evaluarea dacă bacteriile “bune” ar putea fi utilizate ca noi tratamente potențiale pentru comportamentul alimentar compulsiv. „Acest lucru ne permite să găsim un prebiotic care să echilibreze microbiota”, a explicat Martín-García pentru EL MUNDO.
Studiul echipei de cercetători a măsurat același efect atât la modelele de șoareci, cât și la oameni, a adăugat Rafael Maldonado, coautor al cercetării. „Aceste rezultate ne pot permite să identificăm noi biomarkeri ai dependenței de mâncare”, subliniind că ar putea constitui baza pentru „evaluarea dacă bacteriile benefice ar putea fi folosite ca posibile noi tratamente pentru acest comportament legat de obezitate, care în prezent nu are abordări terapeutice eficiente”.
În cadrul studiului, au fost investigate bacteriile intestinale la șoareci adicți și neadicți la mâncare. Diferențele observate s-au concentrat pe creșterea bacteriilor din grupul Proteobacterii și scăderea bacteriilor din grupul Actinobacterii la șoarecii adicți la mâncare. Acești șoareci au prezentat, de asemenea, o scădere a cantității de bacterii Blautia din grupul Bacillota.
„Este de remarcat că primele sunt cele care cresc comportamentul compulsiv în alimentație , iar cele din urmă, cărora le aparține Blautia, sunt protectoare, reglează acea dependență”, a clarificat Martín-García.
Martín-García a subliniat că una dintre concluziile cercetării este că „o microbiotă specifică ar putea avea un efect protector în prevenirea dependenței de mâncare”, evidențiind Blautia ca declanșator al posibilelor efecte benefice ale acestei bacterii intestinale.
Ca soluție, Martín-García a explicat că echipa cercetează „efectele protectoare ale administrării orale de lactuloză și ramnoză, care sunt carbohidrați nedigerabili cunoscuți ca prebiotice ce pot crește cantitatea de Blautia în intestin”.
Aceste suplimente au fost administrate șoarecilor și „am descoperit că duce la o creștere a abundenței Blautia în fecalele șoarecilor, în paralel cu îmbunătățiri semnificative în reducerea dependenței de mâncare. Am observat îmbunătățiri similare când le-am administrat șoarecilor o specie de Blautia numită Blautia wexlerae pe cale orală, ca probiotic”.
Maldonado a subliniat: „Avem o nouă cale de inhibare a compulsivității legate de mâncare și una dintre consecințe, obezitatea”. El a specificat că nu este „doar o nouă abordare”, ci și „un instrument suplimentar, complementar, în tratamentul complex al obezității”.
Cum au fost găsite bacteriile responsabile de mâncatul compulsiv?
Pentru a măsura acest lucru la oameni, Martín-García a folosit Scala de Dependență Alimentară Yale (YFAS 2.0) pentru a diagnostica dependența de mâncare. Aceasta conține 35 de întrebări pentru oameni, dar care pot fi grupate în trei criterii pentru utilizarea la șoareci: căutarea persistentă de hrană, motivația ridicată pentru obținerea hranei și comportamentul compulsiv.
Astfel, 88 de pacienți au fost clasificați între adicți și neadicți la mâncare. Similar cu rezultatele obținute la șoareci, s-au observat scăderi în grupul Actinobacteria și Blautia la cei adicți la mâncare și creșteri în grupul Proteobacteria. Analizele suplimentare au arătat cum rezultatele la oameni se corelau cu cele la șoareci.
Relația dintre bacteriile intestinale și creier
Martín-García a declarat că descoperirile arată cum bacteriile din intestin influențează funcția cerebrală și viceversa. „Am demonstrat pentru prima dată o interacțiune directă între compoziția intestinală și expresia genelor cerebrale, dezvăluind originea complexă și multifactorială a acestui important comportament legat de obezitate”.
În concluzie, înțelegerea „interacțiunii dintre alterările comportamentale și bacteriile din intestin constituie un pas înainte pentru tratamentele viitoare ale dependenței de mâncare și ale tulburărilor alimentare legate de aceasta”.
Acest articol a fost redactat pe baza informațiilor publicate în EL MUNDO.