Pregătiri de canonizare pentru 4 călugări români ai Schitului Prodromu din Athos. Unul era duhovnicul Regelui Charles

Ca urmare a unor discuții din interiorul Comisiei Liturgice de Canonizare a Patriarhiei Ecumenice, întrunit la începutul săptămânii la Reședința Patriarhală din București, Patriarhul Daniel a anunțat, pe site-ul instituţiei, că întemeietorii Schitului Prodromu, din Sfântul Munte Athos, sunt propuși spre a fi canonizați în anul 2025, de Patriarhia Ecumenică: Nectarie Protopsaltul și Nifon Prodromitul, cunoscut drept Ieroschimonahul Nifon Ionescu.

Cu această ocazie s-a luat decizia de a pregăti canonizarea a patru părinți athoniți de origine română, pe lângă Nectarie Protopsaltul şi Cuviosul Nifon, întemeietorul Schitului românesc Prodromu din Sf. Munte Athos, va fi pregătită și canonizarea  lui Dionisie Ignat şi Petroniu Tănase.

Nifon şi Nectarie,  întemeietori ai Schitului Prodromu, cu hramul „Botezul Domnului”, în anul 1852

„Acest Nectarie Protopsaltul, sau Nectarie Vlahul, a fost unul din cei mai mari isihaști români care au viețuit la Sfântul Munte Athos”, a explicat Părintele Patriarh Daniel, cu prilejul întrunirii.

„Este îndeobște cunoscut și apreciat nu doar de românii din Athos, ci și de alți viețuitori din alte etnii și, de asemenea, am văzut receptivitate din partea Patriarhiei Ecumenice, a adăugat ierarhul.

Nectarie (Vasilescu) Crețu, cunoscut ca Nectarie Protopsaltul din Athos (foto-stg) fost un „om smerit cu duhul”, care „credea şi pre cel bun şi pre cel rău, niciodată mâhnind vreun suflet ”, după cum găsim descris pe site-ul mănăstirii.  El avea darul frumoasei cântări și era cunoscut în diferite medii bisericești, la Huși, în vechea episcopie, la Mănăstirea Neamț și, mai târziu, la Muntele Athos.

Ieroschimonahul Nifon Ionescu (foto-dr), trăitor la Muntele Athos (1807 – 1901), alături de  cuviosul Nectarie a pus temelia bisericii Schitului Prodromu, cu hramul „Botezul Domnului”, în anul 1852. Astfel, cuviosul Nifon Ieroschimonahul  ajunge stareţ şi este cel dintâi şi adevăratul ctitor al Schitului Românesc Prodromu din Athos.

Mai târziu, în peşteră, între munte şi mare, s-a nevoit Cuviosul Nifon în post şi rugăciune încă 20 de ani, slăvind pe Dumnezeu ziua şi noaptea. Iar în anul 1901 şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, în vârstă de 94 de ani. Peştera lui se cheamă până astăzi „Peştera Părintelui Nifon”, iar trupul său a fost îngropat de ucenici alături, într-un loc tăinuit, după dorinţa sa, scria Arhimandritul Ioanichie Bălan, în cartea sa- Patericul românesc.

Transfigurarea călugărului Petroniu, „într-o cântare nemaiauzită”

Racla de argint pentru moaștele Cuviosului Dionisie Ignat este gata, iar cea pentru Cuviosul Petroniu Tănase este în lucru, a mai anunțat Patriarhul României.

Petroniu Tănase a fost un călugăr protosinghel, mare duhovnic ortodox al secolului XX și stareț al Schitului Sf. Ioan Botezătorul, cunoscut mai ales sub numele de Schitul Prodromu, de la Muntele Athos.  Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt în Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț al Schitului Prodromu. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011, din cauza vârstei înaintate şi a trecut la Domnul în urmă cu 13 ani.

Una dintre piedicile cele mari, sau ajutătoare mai degrabă, ale rătăcirii lumii de azi este ignoranța, spunea părintele Petroniu.

El  este cunoscut mai ales pentru descrierea sa neobişnuită privind experienţa de la praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, de pe Muntele Atonului, culeasă de Arhim. Clement Haralam:

„…se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. Cântarea parcă se materializase. Tot văzduhul, însăşi biserica şi toate cele dintr-însa cântau; eu însumi, trupul tot, mâini şi picioare, se transformaseră într-o minunată cântare. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul, pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul, era acea cântare nemaiauzită.

Nu visam, eram cu totul treaz şi conştient de sine, mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi” .

Duhovnicul Dionisie l-a îndemnat pe regele Charles la smerenie

La rândul său, Ieroschimonahul Dionisie Ignat de la Colciu a fost un călugăr român de la Muntele Athos, mare părinte duhovnicesc al secolului XX şi unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini din întreaga lume, care au căutat să găsească la acesta linişte sufletească şi sfat duhovnicesc.

Călugărul Dionisie a trecut la cele veşnice la vârsta de 95 de ani ( în 2004), dintre care 78 de ani i-a petrecut în Sfântul Munte.

„Nicăieri în Ortodoxie nu suntem îndemnaţi să vânăm greşelile altora, ci să fim atenţi la gândurile şi purtarea proprie şi să ne smerim, este unul dintre multele sfaturi ale părintelui Dionisie din Athos.

În ultimii 13 ani , bătrânul Dionisie nu avea cum să-l mai vadă, pentru că orbise. Domnul îi luase lumina ochilor, ca să-i sporească lumina din inimă, spuneau apropiaţii şi cei care îl vizitau la mănăstire. Pacea pe care o găsise atrăgea mii de pelerini care alergau spre chilia lui, doar ca să-l vadă sau ca să-i ceară un sfat.

Printre ei s-a numărat și prințul Charles al Ma­rii Britanii, azi rege, care, atras de iubirea bătrâ­nului, s-a convertit la ortodoxie, după cum relata presa britanică din acea vreme. El a ajuns  la Muntele Athos, în Săptămâna Luminată, după Sfintele Paști, din anul 2000, la mănăstirea Vatoped, de unde a plecat să-l întâlnească pe călugărul Dionisie.

Dialogul între cei doi a fost redat chiar de către duhovnic, în cartea sa Starețul Dionisie, duhovnicul de la Muntele Athos. Despre monahism și Sfântul Munte Athos, vol. III, Editura Prodromos, 2010, din care redăm:

Părintele Dionisie: (…) Trebuie să avem în suflet și în inimă smerita cugetare. Aceasta este arma princi­pală a noastră în lupta cu duhurile răutății”.

Aici prințul (Charles-n.r) a zâmbit și a zis: „Apoi eu pot să am smerita cugetare?”

Părintele Dionisie i-a răspuns: „Fie omul cât de simplu, fie cât de înaintat în înțelepciunea lumii acesteia, această patimă, mândria, este la fieca­re. Dar dacă știm că suntem oameni și ne aducem aminte ce ne învață proorocul David, că «omul este ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului», atunci vrând-nevrând se smerește”.

Moștenitorul coroanei britanice, Prințul Charles, actualul rege, a avut mai multe întrevederi cu Părintele Dionisie în ultimii ani ai călugărului, participând chiar la înmormântarea acestuia, din 2004.