Reporterul Ora de Sibiu a călătorit, în Săptămâna Luminată, împreună cu un grup de pelerini din Sibiu şi Braşov şi 2 preoţi însoţitori, Ovidiu Polexă şi Alin Albu, pe urmele lui Hristos în Țarile Sfinte- Israel, Palestina și Iordania- pentru a relata experiența inedită, într-un serial de reportaje sub forma unui jurnal de pelerin.
Cu toate că am spus că una dintre cele mai înălţătoare dintre toate experienţele de pe meleagurile biblice au fost momentele din ziua a V-a , petrecute în oraşul sfânt Ierusalim din Israel, cînd paşii noştri, ai pelerinilor, au parcurs drumul Mântuitorului, cunoscut ca Drumul Crucii (Via Dolorosa), nici cele din Betleem sau Pustiul Iudeii nu au fost mai prejos, trăite cu emoţie în ziua a VI-a.
Așteptați-vă să descoperiți împreună cu noi profunzimea acestei aventuri spirituale, cu profunde trăiri şi în ultimele 2 episoade ce vor urma.
Ziua a VI-a: Mănăstirea „Sfântul Sava cel Sfinţit” şi Biserica Naşterii Domnului din Betleem
In dimineaţa celei de a VI-a zi a pelerinajului nostru, de la hotelul din zona Betleem (Palestina), unde am fost cazaţi, am pornit cu autocarul spre centrul oraşului, la Biserica Naşterii Domnului din Betleem, iar, de acolo, spre Pustiul Iudeii, cu destinaţia Mănăstirea Sfântul Sava.
Mănăstirea Sfântul Sava, din pustiul Iudeei, a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfinţit în anul 483. Sfântul s-a aşezat aici în anul 478, săpându-şi în stâncă o chilie, în peretele abrupt din stânga defileului Pârâului Cedrilor. După cinci ani, în jurul Sfântul Sava, şaptezeci de monahi şi-au săpat chilii în stânca pe stânga Văii Cedronului, pe o distanţă de peste doi kilometri în jurul peşterii Sfântului. Nu după mult timp, Sfântul Sava şi ucenicii săi s-au mutat pe partea vestică a prăpastiei, unde s-a format mănăstirea pe care şi-a extins-o după nevoie.
Aspectul de astăzi al Lavrei se datorează construcţiilor care s-au făcut în timpul păstoririi stareţului Ioasaf Cretanul (1843-1874), iar viaţa monahală urmează şi astăzi tradiţia, aşa după cum am găsit-o şi noi, cu prilejul pelerinajului nostru. Un eveniment important din viaţa contemporană a mănăstirii a avut loc pe 10 octombrie 1965, când Papa Paul VI a înapoiat Patriarhiei Ierusalimului cinstitele moaşte ale Sfântului Sava cel Sfinţit.
Minunea izvorului de apă dulce de la Mănăstirea „Sfântul Sava cel Sfinţit”
În timpul Sfântul Sava, când abia se aşezaseră în Lavră, monahii se necăjeau mult pentru aducerea apei de la mare distanţă. Fericitul părinte, văzând pe monahi mâhniţi, a alergat la rugăciune. După rugăciune, a auzit imediat un zgomot ca de pârâu din josul stâncii şi, aplecându-se, a văzut, la lumina lunii, un asin care săpa pământul cu piciorul şi după ce a săpat şi a adâncit scobitura şi-a pus botul şi a băut.
Cuviosul s-a dus de îndată acolo unde a văzut pe asin săpând şi a aflat un izvor de apă dulce. Această apă curge până astăzi, dar nu poate fi văzută de femei, deoarece accesul în incinta mănăstirii este permis doar bărbaţilor iar cei din grupul nostru au ajuns în acel sfânt loc, unul dintre aceştia reuşind să fotografieze pentru ca noi să putem vedea minunea.
Uneori, femeile care ajung în pelerinaj la poarta mânăstirii primesc drept mângâiere ulei tămăduitor (pentru boli grave) de la candela Sfântului Sava, o sticlă cu aghiazmă de la izvorului Sfântului Sava, iar celor care au nevoie li se dăruieşte câte o frunză din finicul făcător de minuni al Sfântului. De data aceasta, grupul nostru nu a primit daruri, dar a avut bucuria să îl cunoască pe Părintele Calinic, de origine română, care se roagă de mulţi ani în mănăstire şi pe care îl vom cunoaşte puţin mai târziu.
Frunzele de finic dăruite drept binecuvântare sunt însoţite de următorul text: „Iubiţi fraţi în Hristos, nu uitaţi: condiţiile de bază pentru ca harul lui Dumnezeu să lucreze sunt credinţa neclintită, frica de Dumnezeu şi evlavia către Cuviosul Sava”, ne explică unul dintre preoţii însoţitori.
Multe familii din întreaga lume, care au dobândit copii prin mijlocirea Sfântului Sava şi a finicului său, au revenit la Mănăstirea Sfântul Sava să mulţumească Domnului pentru ajutor, ne dezvăluie acesta, pe baza mărturiilor oamenilor.
Părintele român Calinic, de la Mănăstirea „Sfântul Sava” din pustiul Iudeii
Cum spuneam, toţi cei 33 de pelerini din grupul nostru au avut bucuria să îl cunoască pe Părintele Calinic, de origine română, care se roagă de mulţi ani în mănăstirea de aici. Un lucru mai puţin obişnuit, deoarece părintele iese rar la poarta mănăstirii. Şi totuşi, în acea zi minunată, acesta a venit în mijlocul nostru, ne-a binecuvântat pe rând şi a rostit câteva cuvinte pline de înţelepciune, care ne-au creat multă emoţie şi ne-au pus pe gânduri.
„Să se gândească fiecare şi să îşi pună întrebarea: Ce scop am eu!? Ce misiune am!?, indiferent dacă e copil, soţ, ca mamă”, ne-a îndemnat, călugărul Calinic. Şi a continuat: „Să căutăm ca, în fiecare zi, să schimbăm în noi câteceva. Iar dacă aflăm lucruri mai puţin plăcute, să schimbăm în bine toate aceste aspecte ale firii noastre”, ne-a mai povăţuit acesta.
Am plecat de acolo cu sufletele încărcate de o stare de bine, dar şi de reflecţie, astfel că, în autocar s-a instalat o linişte deplină, stare care doar un călugăr cu har şi sfinţenie ţi-o poate da.
Oraşul Betleem şi peştera din Biserica Naşterii Domnului
Am sosit în Betleem într-o zi de duminică, când credeam că o să fie multă linişte şi pustiu pe străzi. Dar nu a fost aşa, multă lume era fie prezentă la slujbă, fie la tarabele volante de pe străzile dispuse în formă de raze, ale zonei centrale, unde parfumuri orientale şi produse exotice invadaseră locul.
Noi ne-am îndreptat către obiectivul nostru, cel al peşterii, unde ştiam, din cărţile sfinte, că s-a născut Domnul Iisus Hristos şi auzisem că se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, singura în care Maica zâmbeşte. Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, cât şi Protoevanghelia lui Iacov menţionează cuvântul, de altfel, „peşteră„, când fac referire la locul naşterii Domnului.
Biserica Naşterii Domnului, din Bethleem, este unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare, una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume, păstrate până astăzi. Ea se află în partea de răsărit a oraşului Betleem, la opt kilometri de oraşul Ierusalim. Complexul care o înconjoară, de aproximativ 12.000 metri pătraţi, include şi o mănăstire ortodoxă, una catolică şi una armeană.
Ajunşi în faţa Bisericii Naşterii Mântuitorului ne-am aplecat ca să intrăm, într-un gest nevoit de smerenie şi am pătruns înăutru, printr-o deschizătură scundă, lustruită şi pe-alocuri tocită de atâtea treceri de mulţimi de oameni, prin zidul compact. Pragul uşii este chiar alunecos, de la cât este de tocit, aşa că trebuie avută mare grijă.
Aveam să aflăm că uşa pocăinţei, uşa de mici dimensiuni încrustată în zidul gros de piatră al Bisericii Naşterii, a fost făcută şi amplasată în zid în perioada otomană, cu scopul de a împiedica pe necredincioşi să intre înăuntru călare. De asemenea, aceasta uşă, obligă, după cum scriam mai sus şi la o plecare a capului, în semn de cinstire a locului.
Odată ajunşi înăuntru se dezvăluie nava centrală, pardosită şi ea cu dale de piatră, care este străjuită de coloane laterale înalte, cu capiteluri de acant. Deasupra lor, pe ambele părţi, se mai păstrează două mari fragmente de mozaic cu scene din viaţa şi gloria lui Iisus, precum şi chipuri de îngeri. Uşile-trapă din podeaua actuală acopera fragmente din mozaicul original al Bisericii Naşterii, iar cele care se mai păstrează înfăţişează păsări, flori şi alte motive geometrice.
Lăcaşul sfânt are trei altare (vezi sus foto): unul central şi alte două mai mici, aflate în absidele laterale. Marele altar din capatul estic, alături de cel din partea sudică, apartine grecilor ortodocşi şi înfătişează un iconostas a cărui catapeteasmă este împodobită cu îngeri, icoane dar şi o mulţime de candele aurite, cu globuri colorate.
La Sărbătoarea Nașterii Domnului, în iarnă, procesiunea trece prin piaţa Ieslei, din Betleem, aflată în faţa Bisericii Naşterii Mântuitorului, unde are loc slujba ortodocşilor. Grecii ortodocşi se îngrijesc de întreţinerea Peşterii Naşterii.
Icoana Mântuitorului de pe stâlp, o enigmă
Povestea locului spune că o Icoană a Mântuitorului, pictată pe stâlpul din fața al altarului Bisericii Nașterii din Betleem, a fost filmată de un pelerin ortodox în timp ce închidea şi deschidea ochii.
Am văzut-o şi noi, iar, în funcţie de locul în care ne plasam, aveam percepţia că Mântuitorul stă fie cu ochii închişi, fie cu ei deschişi şi ne priveşte drept, când ne deplasam puţin. Considerată o adevărată minune, icoana respectivă atrage anual sute de mii de pelerini. Pe acelaşi stâlp se află, dedesupt, o altă icoană şi multe altele, deosebite, împrejur.
Grota Naşterii, Ieslea şi Altarul Magilor
Am coborât câteva trepte, ca să ajungem în locul numit peştera Naşterii Domnului, o mică grotă naturală, situată chiar sub altarul central al bisericii, în partea dreaptă a acestuia şi unde se află grota Magilor, cu Altarul Ieslei şi Altarul Magilor.
Această grotă a fost cinstită ca loc al Naşterii lui Iisus Hristos încă din secolul al II-lea. In partea opusă Altarului Naşterii, a fost ridicat Altarul Ieslei, acolo unde Iisus a fost aşezat după ce S-a născut şi unde Fecioara Maria l-a alăptat pe Pruncul Iisus iar locul este marcat de o icoană în care Maica alăptează.
Steaua de argint, cu cele 14 colţuri şi 14 neamuri
Punctul cel mai însemnat din Biserică, aflat tot în grotă, este Steaua de argint, încrustată în piatră, care marchează chiar locul în care a fost aşezat Hristos. Inscripţia în limba latină, de pe marginea stelei de argint, spune urmatoarele: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est.”, ceea ce înseamnă:”Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria”.
Steaua Naşterii are paisprezece colţuri deoarece: „toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (Matei 1, 17).
Steaua de argint este străjuită de cincisprezece candele care ard în permanenţă. Dintre acestea, 6 aparţin grecilor, 5 armenilor şi 4 latinilor.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemiţa”, unica în care Maica zâmbeşte
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemiţa”, ce este aşezată într-un frumos proschinitar, din dreapta scării care duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii.
Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană transmite afecţiune şi linişte, iar zâmbetul uşor de pe faţa ei ne-a înveselit sufletele, nouă, pelerinilor. Nu există date precise despre originea icoanei, dar, potrivit scrierilor, icoana a fost zugrăvită chiar de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint, deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre preţioase dăruite de ţarina Ecaterina ruşilor, ca urmare a unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea.
Am plecat din biserică cu un sentiment al bucuriei, mai rar întâlnit după ce parcurgi locurile sfinte, semn că toate cele descoperite aici şi-au îndeplinit menirea. Întreaga zi a fost una binecuvîntată, încărcată cu semnificaţii şi trăiri pe care numai locurile din Ţara Sfîntă le pot oferi şi care cu greu pot fi descrise în cuvinte, dar le care te invităm să le experimentezi chiar tu.
Dacă vrei să afli despre ziua a V-a: Din Muntele Măslinilor şi Grădina Ghetsimani, cum au trăit pelerinii experienţa de pe Drumul Crucii, până la Sfântul Mormânt, poţi afla amănunte aici .
Citeşte mai multe file de Jurnal de Pelerin, din Israel sau din Iordania, cu episoadele de aici , despre Izvorul lui Moise sau despre Muntele Nebo, de unde acesta a văzut Pământul Făgăduinţei, despre securitatea strictă şi pacea locurilor biblice din Iordania sau despre aventura grupului nostru la Petra , una dintre cele 7 minuni ale lumii. Nu rata nici experienţa nostră de pe Muntele Taborului, unde Lumina coboară sub formă de nor , cea de la Râul Iordan, unde Iisus a fost botezat sau mănăstirile din cel mai vechi oraş al lumii, Ierihon.
Pelerinajul se va încheia cu locul în care moaştele Sfântului Gheorghe sunt scăldate în mir
Sibienii interesaţi să descopere locurile din Ţara Sfântă pot să se înscrie la următoarele pelerinaje în Israel, organizate de Mitropolia Ardealului şi să se adreseze Centrului de Pelerinaje Sfântul Mare Mucenic Oprea din Sibiu, str. Mitropoliei nr.36, Tel: 0767321520, persoană de contact preot Emil Oancea.