Povestea femeilor eroine din mișcarea anticomunistă din Munții Făgăraș, ”povestită” la Sibiu într-un spectacol emoționant (foto)

„Share Location:Rezistența Făgăraș” este un proiect condus de cercetătoarea Ioana Hașu-Georgiev, care aduce în prim-plan povestea neștiută a femeilor eroine implicate în mișcarea anticomunistă din Munții Făgăraș. La Sibiu, proiectul a debudat cu un atelier pentru copii desfășurat la Scoala Andreiană, iar la Șura Gușterița se va juca în iunie spectacolul documentar.

Primul atelier pilot în cadrul proiectului a avut loc la Școala Andreiană din Sibiu, în luna aprilie. Acest eveniment a oferit copiilor oportunitatea de a explora teme precum cenzura și propaganda, condițiile din închisorile politice, precum și modul în care această perioadă este prezentată în cărți și manuale. De asemenea, au fost discutate detalii relevante cum ar fi vârsta la care erau arestați cei considerați „dușmani ai poporului”” și dieta lor zilnică bazată pe rațiile alimentare stabilite abuziv.

Proiectul „Share Location:Rezistența Făgăraș” este co-finanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) și este derulat în cadrul Institutului de Cercetare Făgăraș. Întregul proces de documentare va prinde viață și într-o manieră teatrală printr-un spectacol documentar programat să aibă loc la Șura Culturală Gușterița în 21 iunie. Repetițiile pentru spectacol încep pe 15 mai și au loc la Coolturada. În cadrul proiectului se vor desfășura și o serie de dezbateri cu publicul.

Ioana Hașu-Georgiev, cercetătoarea care a ales Sibiul să-i fie cămin

Ioana Hașu este jurnalist cu experiență în presa națională, ultimele două redacții în care a lucrat fiind Radio France Internationale și secția română a BBC. Cu un master obținut la Central European University în 2015 și acreditare de cercetător independent la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în 2011, Ioana explorează aspecte mai puțin cunoscute ale luptei anticomuniste. Se concentrează pe rolul femeilor în mișcarea de rezistență, pe concepte precum postmemoria și trauma transgenerațională, pe fenomene cum ar fi amnezia traumatică și pe legătura dintre uitare, rememorare și vindecare.

Recent, Ioana Hașu-Georgiev și familia ei au decis să se mute la Sibiu. Alegerea acestui oraș transilvănean a fost determinată de dorința lor de a trăi într-o comunitate mai mică și mai liniștită, în armonie cu natura.

„M-am mutat la Sibiu cu familia în urmă cu aproape doi ani, ca mulți prieteni cu copii din București, în căutarea unei comunități mai mici, mai puțin agitate, mai aproape de natură. Ideea acestui proiect ține mai curând de context: la Sibiu am întâlnit o echipă care mă ajută la conceperea și punerea în scenă a unei piese de teatru documentar, asta fiind noutatea proiectului, co-finanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) și derulat sub umbrela Institutului de Cercetare Făgăraș. Altminteri, lucrez de mulți ani în zona public history, împachetând sub diverse forme, pentru un public general, tema istoriei comunismului în România și în particular cea a rezistenței anticomuniste. E însă prima oară când m-am gândit la un produs la intersecția acestor două domenii: Teatrul și Istoria recentă. Ele se întâlnesc rar, desi cred ca le stă foarte bine împreună”, spune Ioana.

În decursul anilor, cercetătoarea a conceput un atelier interactiv pentru copii și tineri pe această temă cu care a călătorit în tabere și școli de vară din toată țara. De asemenea, a creat conceptul unei expoziții despre femeile rezistenței fărăgărașene, care poate fi încă vizitată la Muzeul Țării Făgărașului, și a făcut parte din echipa care a realizat primul Muzeu al Comunismului pentru Copii din România (la Memorialul Închisoarea Pitești). În același timp, a colaborat cu IICCMER (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), a participat la conferințe și a publicat în jurnale academice românești și străine.

Proiectul se adresează atât copiilor cât și adulților

Conceptul explorează o parte traumatică a istoriei comuniste. Ioana Hașu evidențiază că acest trecut încă influențează societatea actuală prin comportamente și mentalități transmise din generație în generație iar pentru a începe un proces de vindecare, este crucial să recunoaștem și să integrăm amintirile reprimate în conștiința colectivă.

„Istoria comunismului este în mare măsură despre traumă, secrete, amintiri reprimate, violență. Ele nu au dispărut odată cu timpul, ci se regăsesc în noi, în copiii noștri, în comportamente și mentalități, în fricile și inabilitățile noastre, ne izbim de ele în viața de zi cu zi, fie că ne dăm seama sau nu. Pentru a înțelege efectele lor în noi și în societatea contemporană, trebuie să le aducem din nou în scenă și să le numim, apoi să le înțelegem, acceptăm și integrăm. Poate așa ne încumetăm să începem și un process de vindecare colectivă, odată cu recuperarea memoriei. Nu este simplu și nici confortabil, nu găsim disponibilitate pentru asta în afara unui context dat. Așa că noi oferim contextul, iar actorul face ceea ce nouă ne este greu: retrăiește trecutul și vorbește pentru noi. Conceptul spectacolului include la finalul piesei și un dialog cu spectatorii, scopul final fiind de a genera o dezbatere publică în jurul temei”, a mai detaliat Ioana Hașu-Georgiev.

Proiectul este conceput astfel încât să se adreseze atât copiilor, cât și adulților. Astfel, spectacolul de teatru documentar vizează publicul adult, în timp ce atelierele sub egida „Țara Bunicilor” sunt create special pentru cei mici, oferindu-le o experiență ghidată de jocuri și povești.

„Ne adresăm unui public general și avem în vedere categorii de vârstă diferite. Piesa de teatru este gândită pentru adulți, dar tema este abordată și cu copii și tineri în cadrul unor ateliere interactive, bazate pe jocuri de rol și experimente. <<Țara Bunicilor>> este o călătorie în timp, în lumea celor mai în vârstă din familiile noastre, un demers aproape arheologic și jucăuș, în care căutăm urme ale trecutului în viața noastră și încercăm să le descifrăm sensurile în funcție de vârsta participanților. Lucrez cu copii de la 8 la 14 ani în cadrul acestei serii de ateliere. La finalul proiectului vom avea și o dezbatere publică și o expoziție cu mesaje din timpul atelierelor și spectacolelor. Unul dintre cele două ateliere pilot cu copii a avut loc la Sibiu în luna aprilie, urmează un al doilea în iunie. Piesa de teatru va ajunge la Sibiu tot pe final de iunie, după premiera de la Făgăraș”, explică Ioana Hașu.

Rezistența anticomunistă din România

Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului Comunist Român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1944 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unii luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70.

Începând cu implementarea forțată a colectivizării agriculturii între anii 1949 și 1962, țăranii români, strâns legați de pământul lor, au fost supuși unei violențe intense din partea regimului. Oponenții colectivizării au suferit represiuni brutale, fiind arestați, torturați și uneori chiar omorâți. Acest act de rezistență a dus la sărăcie și foamete pentru mulți dintre ei din cauza represiunii economice.

Pentru Ioana Hașu, acest episod din istoria comunismului are o semnificație personală, deoarece bunicul din partea tatălui său a fost implicat în mișcarea armată desfășurată pe versantul Nordic al Munților Făgăraș între 1949 și 1955.

„Aș putea spune că am crescut cu acest subiect. Primul meu contact cu tema a avut loc în urmă cu peste 20 de ani, când am aflat întâmplător un secret de familie: anume că bunicul patern a făcut parte din rezistența anticomunistă. Mai exact din mișcarea armată care a fost activă pe versantul Nordic al Munților Făgăraș în perioada 1949 – 1955. Am pornit treptat o cercetare sistematică a temei, mai întâi prin interviuri cu supraviețuitori ai mișcării și urmași ai lor, apoi ca jurnalist și cercetător. Cercetarea academică a fost cadrul care mi-a oferit o distanță necesară în contact cu acest subiect, traumatic la modul foarte direct. Prin 2011, am obținut o acreditare de cercetător independent în arhivele CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), iar câțiva ani mai târziu mi-am luat un an sabatic (lucram pe atunci la RFI) și am plecat din țară pentru a urma un program de Master în Istorie comparată la o universitate din afara țării. Voiam să mă pun la punct cu partea metodologică, dar și să primesc feedback de la istorici și cercetători străini, să am acces la arhive internaționale cu privire la istoria comunismului. Teza mea s-a concentrat pe felul în care este scrisă și percepută în România istoria rezistenței armate anticomuniste, cu studiu de caz pe mișcarea din Țara Făgărașului – una dintre cele mai de durată mișcări de acest fel din România”, mai spune Ioana.

Scopul final este să se înțeleagă moștenirea complexă a comunismului în societatea românească

Inițiativa se concentrează pe crearea unui spațiu de dezbatere și reflecție asupra impactului comunismului în România. Prin aducerea în prim-plan a diverselor povești de viață, se încearcă depășirea perspectivelor contradictorii și privirea sinceră la trecut. Obiectivul final este să se înțeleagă moștenirea complexă a comunismului în societatea românească, în lumina atât a aspectelor pozitive, cât și a celor negative.

„Ne propunem să cream spațiul pentru o dezbatere care ne privește pe toți și să oferim un prilej de reflecție. Nu venim cu concluzii, vrem doar să generăm un context pentru a ne uita în urmă și înauntru. În urmă, la traumele colective, violența, abuzurile și privațiunile care au marcat într-un fel sau altul viata părinților și bunicilor noștri; înăuntru, în noi, la felul în care toate acestea se simt la nivel personal. Ne uităm și la povești de viață cu care putem rezona în varii feluri – povești de iubire și separare, povești de trădare, loialitate, curaj…
Cred că în România avem tendința de a ne uita la trecut din două perspective, foarte polarizat: victimizare sau nostalgie. Fie am suferit (sau ai noștri au suferit) și ne simțim striviți de o povară transgenerațională aproape imposibil de digerat și de vindecat, deci suntem victime, fie ne-a fost căldicel și ne amintim de lucurile bune pe care le-am trăit atunci (care pot avea legătură cu povestea noastră de viață, nu cu regimul) și atunci suntem nostalgici. Share location este provocarea de a ne uita cu onestitate la ce a însemnat comunismul în România și la urmele pe care le-a lăsat. Scopul nu este de a formula o concluzie, ci de a înțelege moștenirea complexă a comunismului în lumea noastră – în noi, în copiii noștri, în profilul nostru colectiv, cu plusuri și minusuri”, mai spune Ioana.

Eugenia Comanici, femeia care a cunoscut libertatea la finele vieții sale

Poate unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei povești este dedicarea proiectului „Share Location: Rezistența Făgăraș”, Eugeniei Comanici, femeia dârză în jurul căreia s-a concentrat întreaga muncă de cercetare a jurnalistei.

„Eugenia Comanici este bunica mea. O femeie simplă din Țara Făgărașului care nu ar fi fost cunoscută dincolo de hotarul satului ei dacă nu ar fi avut norocul și în același timp ghinionul de a se căsători (din iubire, ceea ce nu era neapărat des întâlnit în vremea lor) cu un meșter de acoperișuri din zonă, tâmplarul Gheorghe Hașu. Viața lor împreună a durat doar doi ani, apoi au urmat etichetele politice: el era chiabur, iar ea era nevasta banditului. El a plecat în munți și a fost executat 5 ani mai târziu, după ce împlinise 37 de ani. Ea a rămas văduvă la 28 de ani și și-a trăit restul vieții marginalizată, persecutată și urmărită până în ultimii ani ai regimului comunist, sprijinindu-și copiii, care au avut dosar politic încă de la naștere. Cred că s-a bucurat cu adevărat de libertate abia la 90 de ani, atunci când viața ei marcată de suferință s-a încheiat”

„Povestea ei se confundă cu cea a multor femei din Țara Făgărașului care au făcut parte din rezistența anticomunistă într-un fel sau altul. În vreme ce bărbații erau arestați sau fugeau de acasă, femeile au rămas să înfrunte furia Securității. Anchetate și apoi urmărite până la căderea comunismului, femeile au fost legătura dintre partizani și cei rămași acasă. Mai târziu, ele au devenit punte între generații: au păstrat memoria bărbaților uciși în lupte sau închisori, oblojind rana urmașilor și transmițând mai departe istoria rezistenței. Cu gândul la aceste femei am creat conceptul <<Share location>>, iar ele reprezintă de fapt toate generațiile care s-au născut și se vor naște purtând stigma postmemoriei traumatice din vremea comunismului”, mai completează Ioana.

„Nu este nici despre a le face dreptate sau a le eroiza. Niciuna dintre femeile pe care le-am cunoscut nu și-ar fi dorit să fie pusă pe un soclu”

Spectacolul explorează contribuția femeilor în rezistența armată împotriva regimului comunist, conturând un portret colectiv. Aduce în scenă evenimente documentate și povești reale, fără a idealiza, ci analizând stereotipurile de gen din perioada respectivă și impactul brutal al poliției politice, precum și traumele transgeneraționale. Abordarea este sensibilă, având în vedere posibilul impact asupra unor persoane din public care au trăit acele vremuri sau sunt conectate la ele.

„Spectacolul abordează o temă mai puțin explorată în istoriografie: rolul femeilor în rezistența armată anticomunistă și creionează un personaj colectiv. Nu este despre o femeie anume, deși secvențele pe care le recreăm sunt documentate și fac parte din povești de viață reale. Nu este nici despre a le face dreptate sau a le eroiza. Niciuna dintre femeile pe care le-am cunoscut nu și-ar fi dorit să fie pusă pe un soclu… Uitându-ne la viața lor însă, vom înțelege multe: sterotipurile de gen din timpul comunismului, felul în care funcționa aparatul de stat, diluarea granițelor dintre viața personală și viața publică în timpul unui regim totalitar, urmele lăsate de intervenția brutală a poliției politice în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți, dimensiunea unor traume transgeneraționale care sunt departe de a fi vindecate. E o temă delicată, ne-am apropiat de ea cu emoție. Știm că în public vor fi femei care au trăit evenimente pe care le evocăm în piesă, alături de fiicele și nepoatele lor. Am în minte o cronică de film tranșantă făcută de bunica, după ce a văzut un fel de documentar despre rezistența din munți: „nimica goală, habar n-au ei ce-a fost…”, a mai spus cercetătoarea” a mai explicat Ioana Hașu-Georgiev .

Spectacolul „Share Location: Rezistența Făgăraș” se pregătește la Sibiu

Echipa spectacolului a luat naștere într-un mod firesc, cu toții fiind interesați de subiectul propus pentru documentare. Rada Constantinov este actrița în jurul căreia se va dezvolta spectacolul care va avea semnătura regizorului László Vadas. Scenografia va fi gândită de Mihaela Popescu iar Ionuț Marinache va realiza conceptul de lumină și sunet. De asemenea, spectacolul va fi conceput astfel încât să poată fi adaptat în spațiile neconvenționale în care va fi jucat. Repetițiile încep săptămâna aceasta în căsuța Coolturada.

„Suntem o echipă mică și cred că ne-am ales reciproc. Ideea a prins contur într-o discuție cu o prietenă, actrița Rada Constantinov. Văzusem o piesă de teatru care avea în spate un eveniment istoric și începusem să mă întreb cum ar arăta poveștile rezistenței anticomuniste pe scenă. Rada mi-a dat încredere că se poate și a fost de acord să se scufunde în această temă, deloc confortabilă. Tot cu ajutorul ei am format echipa: regizorul László Vadas, scenografa Mihaela Popescu, light și sound designer Ionuț Marinache. Doar eu cu Rada suntem la Sibiu, restul vin periodic de la București, Cluj și Vâlcea pentru întâlniri și repetiții. Lucrăm deja de câteva luni la proiect. A fost partea grea și invizibilă: aceea de transfer de informații colectate de mine în timpul anilor de cercetare către toată echipa. Dupa asta, am ales împreună tema centrală a spectacolului și am început să ne gândim la text și decor. A trebuit să ținem cont de faptul că este un spectacol itinerant și va fi jucat în spații la fel de neconvenționale ca tema. Sunt tare recunoscătoare pentru echipa din jurul proiectului, fără ei nu aș fi avut cum să văd ideea asta întrupată”, a mai detaliat Ioana Hașu-Georgiev.