E nevoie de tot satul ca să crești un copil – spune un proverb african, cunoscut în restul lumii prin varianta lui în engleză – „It takes a village to raise a child”.
Când mă întreb și vă întreb dacă ne iubim copiii – mă refer la noi, împreună. La noi, sibienii – comunitatea.
Arh. Lucian Alexandru Găvozdea, candidatul oamenilor la Primăria Sibiu, nu al partidelor politice
Ca tată al două fete preadolescente, sunt deplin implicat în creșterea și educarea lor. Împart cu soția mea toate sarcinile și preocupările privitoare la fetele noastre – merg la ședințe cu părinții, fac sandvișuri, gospodăresc, caut pijamale în dulap pentru prietenii lor care rămân peste noapte, ascult muzica Taylor Swift și particip la toate discuțiile și momentele în care fetele noastre vor sau trebuie ne implice.
Dar nu trăiesc sentimentul că orașul nostru e alături de noi, părinții, la creșterea și educarea copiilor noștri.
Un oraș prietenos cu copiii e unul în care copiii se bucură de spațiul public în siguranță și cu autonomie. Adică, un copil de 7-8 ani poate merge în siguranță și singur măcar până la școală. Or, noi în Sibiu, prea mulți dintre noi facem navete cu mașina să ducem copiii la școală. Distribuția lamentabilă a școlilor în oraș, lipsa de racord între unde se locuiește și școală produce în același timp trei probleme majore: copii care nu evoluează în spiritul autonomiei, mai mult trafic și automat – poluare – a căror victime sunt, în primul rând, copiii.
Putem face spații publice bune pentru copii în Sibiu? Evident, DA, dacă vrem.
Într-un Sibiu prietenos cu copiii, spațiile verzi, parcurile și locurile de joacă sunt distribuite în toate zonele de locuit ale orașului. Mamele nu merg 2 kilometri prin trafic și poluare cu căruciorul ca să ajungă la un petec de verde și o groapă cu nisip.
Locurile de joacă sunt chestiuni simple de realizat. Știu ce vorbesc că sunt urbanist și arhitect și cu asta mă ocup. Efectele pozitive în viața copiilor, mamelor, bunicilor sunt inestimabile. Dar, ce credeți, e conștientă Primăria Sibiu de acest lucru? Îi pasă cuiva?
Într-un Sibiu care are grijă de copii, ei au acces simplu la cultură și la servicii medicale.
Știți câte biblioteci municipale avem în Sibiu? Zero, niciuna.
Știți câte biblioteci susținute de primărie există în Jena, un oraș mai mic ca Sibiul, din estul Germaniei? Nu mai puțin de 12 biblioteci prezente în cartiere, pe lânge cele ale universității, ale diferitelor școli și centre culturale.
Biblioteca de cartier este un loc în care copiii își pot face lecțiile, pot socializa, un loc sigur și frumos, în care să capete încredere în oameni și în oraș.
Ca primar al Sibiului, dacă vă câștig încrederea, voi face din Sibiu un oraș prietenos cu copiii: biblioteci în fiecare cartier și locuri de joacă între blocuri să-ți fie mai mare dragul să petreci timp cu copilul în ele.
Partidele n-au cum să ne ofere așa ceva, ele fiind ocupate cu interesele de partid și scandalurile interne – de care avem parte din plin și la Sibiu.
Voi ce credeți, ne iubim copiii, noi, comunitatea sibiană?
Vă aștept să vorbim și pe canalele de social media: