Duminica Floriilor şi simbolul salciei, în Ortodoxie. Milioane de români poartă nume de floare

Sâmbăta din ajunul sărbătorii sau Sâmbăta lui Lazăr, cunoscută şi ca Moşii de Florii, e ziua când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare. În această zi de sâmbătă Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte.

Inscrisurile biblice ne spun că mulţimea era atât de uimită de minune, încât era convinsă că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. „Osana!”, îi strigau pruncii, iar oamenii toţi adunaţi pe drum aşterneau în faţa Domnului hainele lor şi veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic, de măslin şi de liliac . Blând şi smerit, Iisus a intrat în cetate pe mânzul asinei.

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar fiind întâlnite frecvent în pictură, cum este cea de mai sus, de la Mănăstirea Suruceni.

Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei.

De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Flora era în mitologia romană zeița florilor și a primăverii, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei se organizau serbările de primăvară Floralia, devenite în creștinism Floriile.

În duminica Floriilor vor fi aniversate şi persoane cu nume de flori, dintre care  Florin sau Florina, Viorel, Laura sau Laurenţiu, Narcisa, Lăcrămioara, Codruţa sau Codruţ iar unele  mai rar întâlnite, precum Garofiţa, Iris, Anemona, Micşunica, Romaniţa, Panseluţa sau Crizantema.

Dar preferinţele pentru nume s-au schimbat mult în ultimele decenii, astfel că multe dintre aceste nume cu iz tradiţional au cam dispărut, fiind inlocuite cu altele, internaţionale.

De pildă, în anul 2014,  potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aproximativ 145.000 de femei purtau numele de Viorica, iar alte 129.000 pe cel de Florentina. Mai mult de 91.000 de sărbătorite se numesc Florica, iar 73.000 poartă numele Camelia. Alte nume populare sunt Margareta, Lăcrămioara și Delia. Peste 1,5 milioane de români purtau, pe atunci nume de flori, din care 850.000 de femei și 630.000 de bărbați, informează M.A.I. pe   site-ul. său.
Potrivit aceleiaşi surse, anul trecut, peste 310.000 persoane au participat la slujba de Florii, prilej cu care polițiștii și jandarmi au asigurat măsurile de ordine publică în zona a 2.330 de lăcașuri de cult ortodoxe.