Explorând diversitatea feminină: O întâlnire dialog cu fotografa Mihaela Noroc în Sibiu, la Humanitas

La Librăria Humanitas din Sibiu, Mihaela Noroc va prezenta miercuri, 17 aprilie, la ora 18, ultima ei carte, ‘Lumea fetelor’. În dialogul cu Mihaela Miroiu, fotografa va explora portretele și poveștile de viață ale femeilor din întreaga lume.

Mihaela Noroc este autoarea bestsellerului Atlasul frumuseții: Femeile lumii în 500 de portrete, și probabil a celui mai mediatizat proiect artistic creat de un român în zilele noastre.
După ce a devenit mamă, Mihaela și-a dorit să-și inspire fiica și a început un nou proiect, în paralel cu Atlasul frumuseții.

Mihaela Noroc va purta cu prilejul lansării ultimei ei cărți, Lumea fetelor: Portrete și povești din jurul pământului, un dialog cu Mihaela Miroiu, teoreticiană feministă și activistă pentru drepturile omului.

„Imaginați-vă această carte ca pe un voiaj în jurul lumii. Vom călători împreună în 55 de țări și vom cunoaște fete minunate, din medii foarte diferite. Vom descoperi nenumăratele feluri în care fetele pot trăi bucuria autentică și vom învăța lucruri uimitoare și fascinante despre culturile lumii și despre diversitatea planetei noastre. Mi-am dat seama că toate tinerele din lume – indiferent de cultura sau contextul vieții lor – pot să mute munții din loc; au nevoie doar de puțin sprijin și de încurajări”, își îndeamnă Mihaela Noroc cititorii, invitându-i la evenimentul de lansare ce va avea loc la Librăria Humanitas din Sibiu.

Momente și sentimente din peste 100 de țări

Mihaela Noroc este o fotografă în vârstă de 39 de ani, născută în Republica Moldova, care și-a petrecut copilăria și o mare parte a vieții în București, iar apoi a pornit-o terestru (pe oriunde s-a putut) spre întreg globul. De câțiva ani, s-a stabilit alături de familie, la Sibiu. Călătorind în 100 de țări și fotografiind femei, ascultând povești de viață și adunându-le laolaltă în cărțile ei – culegeri de momente și de sentimente, Mihaela crede că este abia la începutul unui drum lung al vieții, a unui destin care o poartă pe întreg mapamondul cu aparatul de fotografiat în mână pentru a surprinde portretele tuturor femeilor de pe traseul ei. Spune despre femeile pe care le fotografiază că dăruiesc din puterea lor și că fac asta mai ales prin privirea cu care se conectează la lumea din jurul lor.

Cu cinci ani în urmă, Mihaela a devenit mama unei fete, Natalia , alături de care și-a propus să exploreze și mai mult diversitatea lumii și a culturilor. A călătorit în 35 de țări alături de fiica ei, iar în ultima zi a unui februarie dintr-un an bisect, 2024, săptămâna trecută, a lansat cartea inspirată de aceasta, lumea fetelor.

Mihaelei îi place foarte mult traiul în Sibiu dar spune despre ea că dacă s-a mutat aici, nu înseamnă neapărat că va și rămâne, și că are nevoie de multă flexibilitate în viața ei.

Povestea ei a început cu o călătorie în jurul lumii, iar de curiozitate, pur și simplu a fotografiat femei pe stradă care i se păreau interesante. Pur și simplu observa o femeie pe stradă și dacăîi dădea voie, îi făcea o fotografie. Mihaela a început facultatea la București, la arte plastice, secțiunea foto-video, dar acolo s-a și lăsat de fotografie, neprimind încurajarea profesorilor, simțind că nu este fotograf.  A învățat apoi fotografie singură. A lucrat mulți ani în domeniul televiziunii de unde a și reușit să strângă bani pentru a pleca în prima ei călătorie în jurul lumii.

„Pentru că eram foarte curioasă și fascinată de tot ce se întâmpla în jurul meu, am și pozat toate femeile pe care le-am întâlnit și mi s-au părut fascinante. Imaginează-ți că din România până în Japonia nu am luat niciun avion; am mers doar terestru, și am putut să văd și să descopăr lumea la picior, dar și să văd cum se transformă chipurile femeilor cu cât mă apropiam de partea asiatică a lumii. Pentru mine venită din Europa era fascinant. După ce m-am întors în România nu mai aveam bani deloc și am făcut o campanie de strângere de fonduri. Am strâns vreo 50.000 EUR atunci și mi-am dat seama că oamenii chiar cred în proiectul meu. Mi-am luat echipament nou și am pornit imediat la drum mult mai serios. Dar seriosul acesta tot nu a ajuns pe atunci la nivelul a ceea ce fac în prezent – acum 7-8 ani când lucram eu la acest proiect nici nu întrebam uneori cum le cheamă pe femeile pe care le fotografiam, iar în prezent am povești întregi despre viețile lor și ce au învățat până în prezent. Pentru că acum, le și aleg pentru a avea subiecte valoroase din care noi să putem să învățăm ceva”, îș amintește Mihaela.

Prima carte a publicat-o în 2017, cu 500 de portrete din 50 de țări: „Cartea prezintă tot parcursul meu, de la început și până în 2017. Tot ce am reușit eu să adun și nu expune atât de multe povești câte sunt planificate să fie incluse în partea a doua pe care o voi pubica în primăvara anului viitor”, spune fotografa.

Lumea fetelor, o lume în care nu e nevoie să fim în niște parametri ca să fim frumoase

Despre cartea lumea fetelor spune că este o joacă.

„Așa am pereceput-o, ca pe o joacă. Este o joacă în sensul că în momentul în care am rămas însărcinată și mi-am dat seama că am o fetiță, am vrut să las pentru ea un manual a ceea ce înseamnă să fii fată; un manual pe care mi-ar fi plăcut și mie să-l răsfoiesc când eram copil, și să-mi dau seama cum arată fetițele din jurul pământului – cu ce se ocupă, ce jocuri au ele, cum arată, cum arată casa lor, cum se îmbracă. Am vrut să includ toate curiozitățile pe care le are un copil într-o minienciclopedie pentru fetițe.

Totodată lumea fetelor este și un manual de frumusețe autentică, chiar dacă eu nu insist neapărat și mult pe cuvântul frumusețe, dar știu că este o preocupare extraordinar de puternică în rândul fetițelor – cum am avut-o și noi când eram mici, o au și ele. O viață întreagă ne luptăm cu cuvântul acesta, frumusețe, și am vrut să-i arăt Nataliei și fetițelor de peste tot din lume, că sunt frumoase în toate felurile, nu trebuie neapărat să aibă părul foarte lung, că sunt fetițe cu părul scurt care sunt la fel de frumoase și de interesante. Și cel mai important, că nu e nevoie să fim în niște parametri ca să fim frumoase. Am vrut să-i arăt Nataliei prin aceste fotografii că sunt fetițe care fac skateboarding, sau fetițe care fac parkour, sau fetițe care se joacă cu pietricele. Am vrut ca prin această carte să descoperim că există bucurie peste tot, bucuria jocului. Iar oamenii după ce răsfoiesc cartea, au așa o stare de fericire, tocmai pentru că este vorba de copilărie și cumva te transportă în trecut, în trecutul acela frumos”, îmi spune Mihaela.

În lumea fetelor sunt fotografii a 250 de fetițe din 50 de țări pe care Mihaela le-a făcut de când a rămas însărcinată, de acum 5 ani și a călătorit cu Natalia în burtă în 10 țări până acum. Când Natalia a împlinit 4 luni, cele două, alături de Ștefan, tatăl Nataliei și soțul Mihaelei, au plecat în Irlanda, iar la 6 luni, Natalia era deja în Maroc. Fetița  nu avea nici 3 ani împliniți când a făcut deja înconjurul pământului și a vizitat 30 de țări.

Mihaela Noroc, fotografa fără graniță care iubește granițele

Am întrebat-o pe Mihaela de unde avântul acesta de a fi mereu pe drum, de a nu avea granițe: „Eu sunt din Republica Molodva, eu am tot plecat”, mi-a spus.

„Eu de când sunt mică tot plec. De la 6 ani tot plec. Iar de la 6 până la 13 ani în fiecare vacanță de vară la bunicii mei. Deci eu sunt de mică atât de obișnuită cu trecutul granițelor încât îmi și place teribil de mult să trec o graniță terestru. Pentru mine este fascinant să trec granița terestru, nu cu avionul, și să văd oamenii cum se schimbă de la un loc la altul, și ce relații sunt între ei. Asta îmi place mie foarte mult. Dar probabil că este și o amintire din copilărie, trecând granița de atât de mult ori, mă simt confortabil pe drum”, mi-a mărturisit.

Acum Mihaela și-a cumpărat o dubiță second-hand – ca orice om care se respectă din România, din Germania. Și a transformat-o într-o casă-expoziție pe roți. „O să-mi pun un panou cu fotografiile mele pentru a le expune peste tot unde mă aflu, o să am și un pat acolo și o chicinetă, ca să  pot trăi pe drum”, îmi povestește. „Pentru mine partea asta cu călătoritul încet și trăitul pe drum este esența. Nu sunt genul care să meargă într-o stațiune și care să stea la soare. Mă plictisesc. În aprilie vom pleca spre Europa de Vest cu familia și o să documentez călătoria pe social media. O să pun un post pe săptămână cu femei pe care le voi fotografia”, îmi spune ea.

Emanciparea femeilor de pe întreg mapamondul și rolul de mamă

„Pentru mine să devin mamă a fost o schimbare majoră”, mi-a mărturisit Mihaela atunci când am întrebat-o cât de mult a influențat nu numai logistic cât și sufletește parcursul călătoriilor ei dar și al parcursului profesional.  „dar simțeam totodată că stagnez înainte să devin mamă”, a completat. „Mi s-a părut o experineță naturală și uimitoare de viață. Am creat ceva din mine, am dat viață unui om, nu cred că există ceva mai presus decât atât”, mi-a mai spus. „Și atunci am luat-o ca pe un miracol dificil care mi s-a înâmplat. Apoi am plecat la drum cu Natalie și mi-a fost mai ușor pe drum, să călătoresc cu ea și să lucrez cu ea pe drum decât să stau acasă. Sincer, de când stau acasă – de când sunt în Sibiu am stat mai mult timp acasă decât înainte – nu mă simt atât de confortabil, mi-e dor de drum. Femeile pe care le fotografiez îți dăruiesc din puterea lor.  Și atunci copilul, da, m-a încetinit dar m-a și dezvoltat, iar cel mai bun exemplu este cartea lumea fetelor”, a concluzionat Mihaela.

De-a lungul timpului Mihaela a observat cum trecerea timpului a afectat comunitatea globală de femei, cum femeile au devenit mai emancipate: „de exemplu în India au voie acum să se îmbrace cum vor ele. Nu mai este așa problematic cum era acum 7 ani când trebuia să vorbesc cu soțul ei înainte să fotografiez o femeie. În unele colțuri din jurul pământului, clar se mai liberalizează lucrurile, femeile ajung să lucreze, să fe mai independente. Eu venind din spațiul est-european România- Moldova, m-am simțit mereu egală cu partea masculină, nu am avut niciodată senzația că uite, el este bărbat și că are mai multe dreptiuri decât mine. Poate și din familie pentru că la mine în familie femeile au muncit mereu și câteodată poate au câștigat mai mult decât ca partnerii lor, și atunci mereu am știut că pot să fac același lucru ca soțul sau ca tatăl meu”, își amintește Mihaela.

„Dificultatea a venit la mine ca femeie în momentul în care am rămas însărcinată și am făcut un copil, poziția mea ca femeie s-a schimbat major, am devenit vulnerabilă, am devenit persoana principală din viața copilului meu. Chiar dacă are tată, Natalia pe mine se baza, eu trebuia să o alăptez, ceea ce nu se întâmplă și pentru bărbat. Chiar mă uitam pe atunci la alți fotografi care au avut copii în același timp ca și mine – ei plecau bine mersi, își  vedeau de carieră și de tot ce voiau timp în care eu a trebuit să stau mai cuminte. Chiar dacă am plecat cu Natalia la drum, mi-am ales totuși țări un pic mai liniștite. Mi-am schimbat un pic traseul atunci”, a adăugat Mihaela.

Sfatul Mihaelei? Să plecăm cu frica de mână oriunde

Fotografia de stradă pe care o face Mihaela este foarte rară și asta se întâmplă dintr-un singur considerent, este foarte greu să abordezi un om străin, pe stradă și să-l fotograiezi pe loc. Lucru cu care s-a confruntat și ea. Spune despre ea că în continuare îi este frică să se ducă la oameni, în continuare îi este frică de refuz, dar este genul de om care pleacă cu frica de mână oriunde.

„Eu nu vreau să regret niciodată că din cauza fricii nu am reușit să fac un portret. Mi-ar plăcea să mă simt un om complet eliberat de friciile pe care le am și să văd atunci cum ar arăta fotografia mea. Poate ar arăta mai bine, ar fi mai sinceră și mai onestă”, concluzionează Mihaela.

Mihaela visează ca Atasul Frumuseții să fie proiectul vieții ei, unul care să ilustreze frumusețea umanității și să contribuie câtuși de puțin la o lume mai bună.