Reprezentanții Sindicatului CulturMedia transmit, într-un manifest, că se văd nevoiți să „comemoreze” 20 de ani de degradare a mediului de muncă, subfinanțare, tratament discriminatoriu și umilințe, în loc să sărbătorească Ziua Muzeelor, care are loc pe 18 mai. Ei denunță faptul că, în jurul acestei date, publicul european este invitat la Noaptea Europeană a Muzeelor, ce se desfășoară în 2024 sub deviza „Muzeele, Sustenabilitatea și Starea de bine”, dar evenimentul ar fi trebuit să fie generos și sărbătoresc, deoarece marca 20 de ani de Noaptea Muzeelor în România.
Însă, din cauza tratamentului umilitor și discriminatoriu la care sunt supuși, sunt obligați să organizeze un eveniment „memorabil” pentru guvernanți – „Noapte în Muzeele din România”, prin care lucrătorii din domeniul protecției patrimoniului cultural comemorează: 20 de ani de degradare continuă a mediului de muncă în instituțiile cu rol în gestionarea patrimoniului cultural național; 20 de ani de subfinanțare cronică a instituțiilor cu rol în gestionarea patrimoniului cultural național; 20 de ani de tratament discriminatoriu între instituțiile de spectacol și muzee și biblioteci.
De asemenea, aceștia denunță: 20 de ani de umilințe și ignorare a profesiilor legate de protejarea patrimoniului cultural național; 20 de ani de politici culturale și salariale inadecvate; 20 de ani de mizerie la care sunt condamnați lucrătorii din domeniu, în ciuda complexității pregătirii profesionale și a dificultății profesiilor specifice domeniului; 20 de ani de condamnare la extincție prematură a specialiștilor din domeniu, care ies din sistem cu pensii de mizerie; 20 de ani de depopulare și deprofesionalizare dramatică a domeniului, având în vedere lipsa de perspective și „politizarea” modalității prin care se realizează adesea recrutarea de personal, în numele și în slujba unei descentralizări ce a aservit total instituțiile de cultură baronilor locali, scrie Ziare.com.
În plus, profesioniștii din muzee acuză că de 20 de ani există presiune birocratică inutilă și de natură să blocheze posibilitățile de performanță a instituțiilor culturale; sunt ignorate discriminatoriu nevoile domeniului cultural și a profesioniștilor ce slujesc domeniul, redus, în viziunea majorității decidenților, doar la instituțiile de spectacol; promovarea în spațiul public a unor non-valori culturale; devalorizarea și degradarea continuă a patrimoniului cultural prin neputința de a se adopta un Cod al Patrimoniului și o Lege a Managementului în Instituțiile de Cultură, cu specificații clare pentru domeniul patrimoniului cultural; legiferarea fără consultarea profesioniștilor din domeniu, fără identificarea problemelor de jos în sus și fără cunoașterea nevoilor reale ale întregului domeniu; confiscarea rezultatelor muncii specialiștilor din domeniu doar în scop propagandistic, confiscare urmată de o absolută amnezie când se discută problemele reale ale domeniului; lipsa unor planuri reale de situație de urgență, mai ales în actualul context, pentru protecția patrimoniului cultural; inexistența unor depozite regionale de urgență pentru evacuarea patrimoniului cultural în cazul unor dezastre.
