Diana Iamandi-Gido este o sibiancă ce a ales să urmeze calea antreprenoriatului într-un domeniu care nu este foarte des explorat de către femei. La începutul facultății, ingineria electronică nu a fost prima opțiune atunci când își contura viitorul. Inițial, preferința ei principală în ceea ce privește cariera a fost să evite matematica, pentru că avea impresia că nu i se potrivește. Într-un final, cu toate acestea, a descoperit că drumul ei se îndreaptă inevitabil către inginerie.
După doi ani petrecuți în Franța, unul la Drept la Universitatea din Strasbourg și unul la Facultatea de Științe și Tehnologii din Mulhouse, Diana a ales să se întoarcă în orașul natal, urmând cursurile de Electronică Aplicată și Sisteme Incorporate la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Tot aici a început și studiile de Doctorat, în cadrul cărora a avut ocazia să predea laboratoare de specialitate.
[brid video=”1614244″ player=”38897″ title=”ArduShop-Module Electronice” duration=”196″ description=”undefined” uploaddate=”2024-03-29″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1614244_th_660681823e6f1_1711702402.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1614244_hsd_660681a1a25c5_1711702433.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1614244.mp4″ width=”16″ height=”9″]
Multe din jucării au fost electrocasnice dezmembrate
„Pot să zic că am fost un „copil tehnic”. La un moment dat, multe din jucăriile mele erau electrocasnice stricate, pe care ni le dădeau părinții mie și fratelui meu mai mic să le demontăm, să separăm șuruburi, piese, să ne uităm cum funcționează. Dintotdeauna m-a atras partea tehnică a lucrurilor, însă parcursul până la ceea ce fac acum, la electronică, a fost un pic încetinit. Am fugit de matematică. În liceu am rămas un pic în urmă cu matematica și mi-am zis că la facultate nu aș vrea să depind de ea. Așa am ajuns la Drept. Din păcate, nu era tocmai ce îmi imaginam, așa că m-am retras după primul an. Am luat iarăși lista cu opțiuni, am recalculat prioritățile și preferințele și am ales profilul de Electronică, Electrotehnică și Automatizări pentru că mă atrăgea ideea de automatizări”, spune Diana.
În timpul liceului Diana a lucrat într-o fabrică de conserve de castraveți din Germania. Acolo a realizat că poate ajuta oamenii dacă se concentrează pe găsirea unor soluții de a eficientiza și de a automatiza procesele de producție pentru care unii oameni muncesc din greu. Experiența aceasta a făcut-o să realizeze că vrea să ușureze munca oamenilor.
Ulterior, în timpul facultății, din dorința de a se implica în concursuri de profil, Diana a început, fără să își dea seama, să pună bazele unei afaceri în domeniul modulelor electronice. Astfel, a început să importe din China componente pentru diferite proiecte, lucru care urma să se transforme în afacerea pe care o conduce acum.
„În anul doi începeau să apară oportunități de participare la diverse concursuri, concursuri cu roboți, cu tot felul de montaje, și cam la toate concursurile astea aveai nevoie de o echipă. Încercam să-mi conving colegii să se alăture, însă spuneau fie că nu avem de unde cumpăra piese sau că sunt scumpe. Era totuși o investiție. În momentul acela am început să aduc pentru colegi și pentru mine module electronice din China, unde erau mai ieftine. În momentul în care un coleg și-a restras comanda și eu am rămas cu un starter kit în plus, m-am gândit ce să fac cu el, așa că l-am pus pe OLX și l-am vândut imediat. După aceea am mai adus câteva module care tot așa s-au vândut imediat. Hm…atunci s-a produs decliclul, ideea că aș putea porni un business din asta. Ideea a fost în scurt timp confirmată de numărul tot mai mare de cereri pe care le primeam. În acel moment am decis să trec la nivelul următor, să import cantități mai mari și să lansez magazinul online ArduShop.
După ceva timp, Diana a realizat că modulele pe care le importa din China putea să le facă și ea, și poate mult mai bine. Împreună cu echipa ei a început așadar să producă la Sibiu module electronice pentru o gamă largă de proiecte și sisteme inovatoare și așa a luat naștere ArduShop.
„Pot să spun că am pornit practic de la zero, cu un kit pe care îl aveam în plus și pe care l-am vândut. După ce am validat ideea, am investit în primul import marfă 4.000 de euro. Venise pe vapor în Portul Constanța și m-am dus după el cu camioneta. De aici totul a mers în creștere, de la an la an. Am început apoi să cunoaștem produsele, să vedem problemele, să vedem ce îmbunătățiri putem aduce și așa am decis să le producem noi. Îmi spuneam la un moment dat: eu sunt electronistă, am o meserie, hai să mă folosesc de ea, că distribuție și comerț cam poate să facă oricine. Acum suntem în stadiul în care ne producem singuri modulele, care sunt module populare, îmbunătățite, pentru care putem garanta calitatea și cu care ne putem mândri. ”, a mai spus Diana.
De la vânzare pe OLX la propria fabrică
După nouă ani de muncă asiduă, pornind de la o pasiune și de la dorința de a face ceva, Diana și soțul său au ajuns într-un punct foarte important, și anume trecerea de la un spațiu devenit înghesuit la propria făbricuță de module electronice.
„Ne aflăm într-un moment pe care îl visăm de mulți ani. E aproape gata hala noastră unde o să avem partea de dezvoltare și proiectare, de producție, de birouri, de depozit și de magazin. Toată activitatea se va desfășura sa fie într-un spațiu special creat pentru nevoile noastre. Asta ne deschide drumul și către colaborări noi, putem mări numărul de angajați sau capacitatea de producție. Avem planuri mari. Avem contracte de distribuție în SUA. Tot ce am făcut am făcut pe propriile puteri și cu credite (pe care le-am dat înapoi cu dobândă cu tot). Tot profitul firmei l-am reinvestit, am lărgit gama de produse, am crescut stocul. În momentul ăsta suntem șase angajați. Fiecare e foarte priceput pe domeniul lui. Mă pot baza pe colegii mei oricând”.
Ce sunt modulele electronice și la ce se folosesc?
Un modul electronic este o componentă sau o unitate funcțională autonomă, proiectată pentru a îndeplini o anumită funcție sau pentru a adăuga o anumită capacitate în cadrul unui sistem electronic mai larg. Aceste module pot avea diverse scopuri și pot fi utilizate într-o varietate de aplicații, de la telecomunicații la sisteme de control, senzori sau dispozitive electronice de consum. Ele sunt adesea concepute pentru a fi interconectate cu alte componente sau module electronice pentru a forma un sistem electronic complex.
„Cerința de bază e să ai cunoștințele tehnice, să știi ce vrei să faci, să știi să interpretezo o fișă cu specificații. Nu poate oricine să folosească modulele astea, nu sunt produse de uz larg. Ca să fac o analogie, calculatorul are unitatea centrală, are perifericele de intrare: tastatură, telefon, mouse, și perifericele de ieșire: monitor, imprimantă. În funcție de ce scrii și de programul din calculator îți generează o imagine, un print. Ce avem noi sunt niște minicalculatoare cu mini periferice. La periferice mă refer la: nu am tastatură, dar poate am butoane, nu am mouse dar poate am senzori care îmi dau anumite semnale. Nu am monitor dar poate am un afișaj numeric. Există o multitudine de astfel de module pe care le poți conecta în infinte feluri”
[brid video=”1614272″ player=”38897″ title=”Leduri luminoase” duration=”9″ description=”undefined” uploaddate=”2024-03-29″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1614272_th_6606856b79f7d_1711703403.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1614272_hd_660687e6a887c_1711704038.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1614272.mp4″ width=”16″ height=”9″]
„Gândește-te la un Lego de electronică. Scriu în codul microcontrollerului ca la o anumită oră să tragă draperiile. Am așadar microcontrollerul care dă semnal către releul care controlează motorul să-mi tragă la o anumită ora perdeaua. Sau dacă îi atașez un senzor de lumină, îmi citește lumina și când trece peste un anumit prag pentru că se face ziuă, îmi trage perdelele. Sau îi atașez un modul wi-fi și îl conectez la telefon. Atunci dau semnalul din telefon către microcontroller care mai departe dă semnalul către motoare. Poți să faci tot felul de automatizări, de prelucrări de date, de acționări. Chiar o infinitate de posibilități.”, a explicat Diana.
Modulele electronice, spune Diana, se folosesc în faza de prototipare, atunci când vrei să validezi o idee. Iei câteva module cu diverse funcții, le pui cap la cap ca într-un puzzle și, dacă ai proiectat totul bine, sistemul funcționează. Mai pot fi folosite în scop educațional, pentru mici automatizări în casă și nu numai, pentru licențe, proiecte.
„Mă bucur când văd tineri care meșteresc”
Din dorința de a împărtăși din pasiunea sa, Diana Iamandi a creat o serie de activități care să încurajeze tinerii în alegerea domeniului ingineresc. Sibianca spune că este foarte important ca cei mici să guste din satisfacția pe care ți-o oferă realizarea cu mâinile tale a unui produs care funcționează. În acest sens, inginera a donat kituri educaționale elevilor pasionați sau acelora care abia descoperă acest univers.
„Fiecare kit exemplifica un principiu de funcționare al unei componente sau al unui circuit. Sunt kituri consacrate, dar pe care le-am reproiectat, le-am făcut să fie ușor de lipit, ușor de parcurs documentația pentru elevi. Le-am donat către licee și către cluburile de copii și i-am rugat să-mi transmită feedback despre cum se parcurge documentația, cât de ușor se lipesc componentele, cât de bine înțeleg principiul și chiar au fost foarte bine primite. Am primit feedback valoros. Mă bucur când văd tineri care meșteresc, că sunt concentrați pe un proiecțel, îmi place să le văd satisfacția după ce l-au montat și le merge. În zilele noastre satisfacția ți-o poți lua foarte ușor din foarte multe surse care nu
sunt deloc constructive, și ajungi să nu mai faci nimic, să pierzi timpul, dai scroll, vezi reclame, banii se duc, timpul trece. De-aia mă bucur când văd că genul ăsta de kit-uri reușesc să concureze la atenția tinerilor cu tot felul de jocuri, care mai de care mai bine gândite, să-ți fure atenția și timpul și să-ți dea satisfacție aproape pe gratis. E o luptă destul de grea”, mai spune Diana.
Mânată de aceeași dorință de a împărtăși, Diana a deschis un atelier care venea în ajutorul celor care voiau să meșterească dar nu aveau un spațiu. Atelierul a devenit locul de unde copiii puteau pleca cu gândul că meseria de inginer poate fi o șansă pentru viitorul lor.
„După facultate am deschis un maker space, un atelier în care oricine are nevoie de o unealtă, de un loc de meșterit, să lucreze în spațiul nostru. În cadrul acestui maker space am organizat și ateliere pentru copii la care, în mod organic, aproape jumătate din participanți au fost fete. Au lipit, au meșterit cot la cot cu băieții”
Nu m-am impiedicat de obstacole. Nu le-am băgat în seamă
Domeniul ingineriei poate fi provocator atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Diana împărtășește că, de-a lungul timpului, nu a acordat atenție tuturor obstacolelor întâlnite, dar există anumite experiențe care i-au rămas întipărite în minte. Printre acestea, se numără și un incident neplăcut, care a provocat reacții puternice pe internet. Diana a fost exclusă din cea mai mare comunitate online de electroniști, pe motiv că grupul era destinat exclusiv inginerilor bărbați. Cu excepția acestui eveniment, sibianca spune că nu s-a împiedicat de alte momente neplăcute, sau nu le-a dat importanță dacă au existat.
„La un moment dat am avut o întâmplare cu un grup de electroniști de pe facebook. Se întâmpla cam așa: Am fost doi ani membră pe cel mai mare grup de electroniști din România și la un moment dat m-am trezit din senin că nu mai pot să postez. Am întrebat adminul grupului de ce am primit block. Mi-a răspuns că grupul este unul de electroniști, nu de electroniste. Am luat foc. Eu tocmai îmi luasem licența, eram tare mândră de realizare. I-am răspuns că sunt chiar inginer electronist. În mintea mea «Ingineră electronistă» ar fi sunat ciudat. Mi-a zis că dacă sunt electronist să intru cu ID de bărbat pe grup. A fost prima oară când m-am lovit de zidul ăsta. În momentul acela mi-am luat
angajamentul că atât timp cât voi profesa în domeniul ăsta, să acord atenție sporită fetelor și femeilor, să caut să le includ și să le dau șansa astfel încât, dacă sunt potrivite și le place domeniul ăsta, să nu renunțe. Cu excepția excluderii din acel grup, nu am băgat în seamă alte piedici. Poate au fost, dar nu le-am dat importanță”, mai spune inginera.
În acea perioadă, Diana a primit numeroase mesaje de la femei aflate în etape avansate ale carierei lor, care îi împărtășeau experiențele și provocările pe care le-au întâmpinat pe parcurs. Încă o dată, Diana a adunat în jurul ei persoane care au avut nevoie de inspirație, chiar dacă evenimentul nu a fost unul plăcut.
Recent, în familia inginerei, s-a alăturat un nou membru. Cu trei ani în urmă, Diana a adus pe lume o fetiță căreia îi încurajează dezvoltarea unei pasiuni proprii. În contextul în care există încă stereotipuri referitoare la interesele specifice fiecărui sex, atât în ceea ce privește jucăriile, hainele sau pasiunile, Diana a reușit să îi împărtășească fiicei sale ideea de libertate în alegeri încă de la o vârstă fragedă, într-un mod firesc.
„Cred că orice părinte vrea să dea mai departe ce are mai bun, ce știe mai bine să facă. În mod cert îi voi prezenta fetiței mele pasiunile pe care le am. Dar în același timp poate să își aleagă ce vrea, ce-i place. Îmi doresc la un moment dat să-și găsească o pasiune, să o atragă ceva, indiferent ce, cât timp e constructiv. Sunt mulți oameni care nu își mai găsesc pasiuni, pe care nu îi mai atrage nimic. Asta mă îngrijorează. Eu m-aș bucura pentru fetița mea să aibă libertatea de a alege activități sau hobby-uri în care să investească timp și energie, care să o țină ocupată, entuziasmată și departe de tentații nesănătoase. E un efort constant să tratezi egal un copil indiferent că e fată sau băiat și să îi respecți preferințele și înclinațiile. Pentru că peste tot te lovești de separarea arbitrară asta e de fetițe, asta e de băieți, de la jucării, până la persoanele din jur care, cu toate că unele știu că nu ar trebui să lanseze anumite comentarii, tot le scapă. Așa au fost obișnuite. Iar copii iau de bune limitările astea sugerate. Îi mai zic fetiței mele: Ești o fetiță minunată! Zice: Sunt un copil! Mă bucur că a prins ideea și că va avea șansa să-și aleagă meseria în viitor, indiferent că e «treabă de băieți” sau nu. ”, mai spune mămica.
