Legea care declară anul 2025 drept „Anul Centenar al Patriarhiei Române”, a fost promulgată. În 2025, Biserica Ortodoxă Română va împlini 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei sale (aprilie 1885) și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie (februarie 1925), după cum prevede documentul.
Cu acest prilej, Biserica pregătește canonizarea mai multor clerici care au mărturisit dreapta credință în cea mai grea perioadă de persecuții declanșate de regimul comunist ateist, precum şi mai multe manifestări aniversare, printre care proclamarea canonizării a 15 cuvioși și mărturisitori români.
Printre cei cincisprezece duhovnici români, propuși spre canonizare, se află Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Sofian Boghiu,Arhimandritul Gherasim Iscu, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, Părintele Dometie Manolache, Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Ilarion Felea, Părintele Liviu Galaction Munteanu, Părintele Petroniu Tănase, Preotul mărturisitor Alexandru Baltaga, Protos. Calistrat Bobu, Protos. Iraclie Flocea, Visarion Toia.
Deşi multă lume se aştepta, pe lista acestor mărturisitori nu se află Părintele Arsenie Boca, de la Prislop.
Numele celor din listă au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Române, iar dosarele sunt în curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se precizează pe către Patriarhie.
Îndrăgitul duhovnic Cleopa Ilie de la Sihăstria şi “rugăciunea inimii”
Sinodul mitropolitan al Moldovei și Bucovinei a propus canonizarea îndrăgiților duhovnici Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria și Paisie Olaru de la Sihla, arată Basilica.
Despre mult îndrăgitul părinte Cleopa, referinţele de specialitate arată că, după instalarea regimului comunist ateist în România, acesta a stat ascuns în munți. În 1964, a revenit la Sihăstria, ca duhovnic. Ar fi putut să aleagă Sf. Munte Athos pentru nevoința călugărească, dar un cuvânt al sfântului Iustin Popovici l-a convins că în România nu se va mântui doar pe sine, ci și pe mulți alții. În 1987, a devenit nașul de călugărie al actualului Părinte Patriarh Daniel.
În plină epocă comunistă la Sihăstria, părintele Cleopa a desfăşurat un adevărat apostolat prin cuvânt şi faptă pentru creştinii care veneau la chilia lui pentru povăţuire duhovnicească. Din cuvintele sale înţelegem profunzimea trăirii sale duhovniceşti în centrul căreia a stat Rugăciunea inimii.
Cuvântul plin de dragoste duhovnicească al părintelui ajunge şi astăzi până la noi prin cărţile lăsate moştenire, dar mai ales prin celebra sa zicere: Mânca-v-ar raiul!
Părintele Serafim de la Sâmbăta de Sus, “om de care s-au bucurat oamenii”
Din Mitropolia Ardealului, au fost propuși pentru canonizare Arhimandritul Dometie Manolache, duhovnic al Mănăstirii Râmeț, de la a cărui trecere în veșnicie se vor împlini 50 de ani și Arhimandritul Serafim Popescu.
Aproape de noi, originar dintr-un sat de lângă Alba Iulia, Părintele Serafim i-a fost secretar Părintelui Dumitru Stăniloae şi s-a înscris la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1936.
Plecat cu o bursă în Grecia, Părintele Serafim a ucenicit șase luni la Prodromul, apoi, a slujit ca duhovnic aproape 50 de ani la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din județul Brașov şi timp de 10 ani, ca stareț al mănăstirii de metanie.
Arhimandritul Teofil Pãrãian, preotul nevăzător de la Mãnãstirea Brâncoveanu din Sâmbãta de Sus, scrisa despre Părintele Serafim: “Ca om al bucuriei şi ca prilejuitor de bucurie îl ştiu toţi câţi îşi amintesc de Pãrintele Serafim, ca mângâietor şi iertător la spovedanie. Ca “om de care s-au bucurat oamenii” îl au în amintire toti aceia care au venit în legătură cu Părintele Serafim, i-au ascultat cuvântul şi sfatul şi au plecat din faţa lui cu sufletul îmbogăţit ”.