Mii de credincioşi vor participa la slujba Bunei Vestiri, din 25 martie 2024, în bisericile din toată ţara. În judeţul Sibiu, multe dintre aceste lăcaşuri de cult poartă hramul cu numele sărbătorii, cum ar fi bisericile din Cristian, Jina, Cârţişoara, Guşteriţa sau Biserica din Groapă, prilej cu care, pe langă Liturghie, au loc şi alte procesiuni şi praznice de obşte. Î.P.S.Laurenţiu Streza va sfinţi noua Biserică din Păltiniş, de lângă cea de lemn. Buna Vestire, sărbătoare numită şi Ziua Cucului, vine cu predicţii despre vreme, obiceiuri străvechi, legende mitologice şi credinţe populare păgâne.
Buna Vestire” este prima sărbătoare din calendarul ortodox închinată Maicii Domnului, confirmată în documente şi care se celebrează în fiecare an pe data de 25 martie.
În această zi, în bisericile orthodoxe, credincioşii sărbătoresc vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil, că-l va naşte pe Hristos: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. (..) Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.” (Luca 1, 28-32).
„Buna Vestire” este prăznuită în Postul Paştelui, fiind prima sărbătoare în care biserica acordă dezlegare la peşte. Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Bunavestire se va simţi tot anul ca peştele în apă.
In judeţul Sibiu, multe dintre aceste lăcaşuri de cult poartă hramul Bunei Vestiri
Lăcaşuri de cult din judeţ, printre care cele din Şura Mare, Apoldu de Sus, Topârcea, Şura Mare, Cârţişoara sau Jina poartă hramul Bunei Vestiri. Şi în municipul Sibiu se regăsesc biserici sfinţite cu acest hram, cum sunt Biserica din Groapă sau cea din Guşteriţa.
Pe lângă simpla oficiere a slujbei în toate bisericile din ţară, ca în orice zi de sărbatoare religioasă, sunt unele lăcaşuri de cult care sărbătoresc hramul Bunei Vestiri, al cărui nume îl poartă. După cum fiecare creștin primește la botez un nume de sfânt, la fel și o biserică primește numele unui sfânt în cinstea căruia a fost zidită și care de acum o patronează și o ocrotește, acest lucru însemnând hram.
Mai multe biserici, din judeţul Sibiu, atât din mediul urban cât şi rural, sfinţite cu acest hram, serbează cu toată obştea, sărbătoare la care sunt prezenţi oaspeţi, mireni şi clerici, din parohiile învecinate, sau chiar arhiereul. În unele parohii, numărul credincioşilor depăşeşte 1000 de suflete, în altele sunt câteva sute.
Cu acest prilej al hramului, în unele parohii se oficiază Taina Sfântului Maslu, după Sfânta Liturghie, în curtea bisericii, alteori credincioşii vor participa la o procesiune cu sfinte moaşte. În această zi, de hram, se dă de pomană pentru sufletul celor răposaţi sau au loc praznice, cu mese întinse, în special la mănăstiri.
I.P.S.Laurenţiu Streza va sfinţi Biserica din Păltiniş
Renovată cu ajutorul credincioşilor, al părintelui paroh Valer şi cu sprijinul Arhiepiscopiei Sibiului, Biserica din Păltiniş va fi liturghisită, în 25 martie 2024, de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Cu acest prilej, pe lângă sfinţirea noii biserici a Schitului din Păltiniş, construită în vecinătatea celei vechi, din lemn, va avea loc şi târnosirea lăcaşului de cult.
Lăcaşurile de cult, monumente istorice, cu tezaure şi icoane de patrimoniu cultural
Biserica „Buna Vestire” din localitatea Jina, zona Mărginimea Sibiului, cu hramul „Buna Vestire”, a fost zidită în anul 1795, în stil bizantin, pe cheltuiala credincioșilor și a Regimentului I de Graniță, de la Orlat. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice din anul 2010.
Biserica „Buna Vestire” din Apoldul de Jos, vechi lăcaș de închinare din comuna sibiană Apoldu de Jos a fost şi se găsește în incinta cimitirului amplasat pe un deal, în sudul comunei. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză. Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade.
Biserica Ortodoxă „Bunavestire” din comuna Cristian, judeţul Sibiu, este datată din anul 1790 şi este monument istoric clasificat. Lăcaşul prezintă o pictură murală foarte valoroasă, în tehnica frescă (culori dizolvate în apă sau apă de var, aplicate pe tencuiala umedă) şi a fost realizată şi restaurată de-a lungul timpului de pictorii Stan Zugrav şi Ioan Zugrav în 1790, după cum se specifică pe site-ul comunei. Biserica a fost târnosită la data de 2 septembrie 2012, în prezența unui număr mare de credincioși.
Stan Zugravul (Stan din Răşinari sau Stan, fiul popii Radu, sau Stan Popovici Zugrav) a fost pictor muralist de icoane ce aparţine centrului artistic din Răşinari, cu o bogată activitate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Operele sale sunt răspândite pe cursul mijlociu al Mureşului, în ţinutul Orăştie şi al Sibiului
Din punct de vedere artistic şi tehnic, pictura originală în frescă de la 1790 şi 1805, chiar dacă prezintă o tratare mai simplistă, mai naivă, fiind o pictură de ţară, are o valoare incontestabilă.
În 1971, unele picturi originale, cele exterioare de la altar, dar şi cele din pronaos şi pridvor, au fost îndepărtate sau acoperite cu pictură, care a fost apoi la rândul ei îndepartată peste patru decenii. Tot în 1971 s-a adăugat o pictură exterioară, icoana Bunei Vestiri, deasupra intrării în biserică.
În primăvara lui 1972 mai sunt consemnate în patrimoniul Bisericii din Cristian obiecte de o valoare artistică şi culturală deosebită, 3 icoane pe sticlă: Îngroparea Mântuitorului, ce a Sf. Arhidiacon Ştefan şi Buna-Vestire.
Biserica „Buna Vestire” din Topârcea a fost construită în anul 1762, la 10 km vest de orașul Ocna Sibiului.
Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010. Impresionează prin dimensiunile sale: 26 metri lungime, aproape 10 metri lățime și un turn înalt de 23 metri. Turnul bisericii rezervă și alte surprize celor care au norocul să urce în el: la cel de-al doilea nivel se află picturi în frescă, un mic altar și o inscripție cu litere chirilice, precum și mecanismul ceasului adus de la Viena, în 1910, de Vasile Greavu, fiu al satului.
Biserica „Buna Vestire” Streza – Cârțișoara a cărei ridicare, din piatră de râu și cărămidă, s-a făcut pe cheltuiala satului, între 1818 și 1821, care dispune de o pictură realizată de Nicolae Grecu, a fost terminată, potrivit pisaniei, în anul 1824.
Biserica “Buna Vestire” din Şura Mare I are un număr de peste 1000 de credincioşi înregistraţi, dar „din care doar câteva zeci sunt practicanţi, după plecarea saşilor şi a multor localnici spre oraşe, iar sărbătoarea hramului, din acest an, va decurge ca într-o zi obişnuită de duminică”, după cum ne-a declarat preotul paroh Ioan Marga.
Biserica ortodoxă din Şura Mare s-a clădit între anii 1798-1812, pe locul donat de credinciosul Ioan Trăistaru de la nr. 190, care a dat şi trei parcele de pământ în folosul bisericii. Banii necesari pentru ridicarea bisericii au fost donați de către Constantin Hagiu Pop, din Sibiu. Biserica este construită din piatră si cărămidă şi este monument istoric. Ca obiecte vechi de cult menționăm cele patru icoane de pe iconostas: ale Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului, Buna Vestire şi Sfântul Nicolae, pictate de zugravul O. Smigelschi, datate din anul 1898.
Biserica cu hramul Bunei Vestiri, cunoscută sub numele de „Biserica din GROAPĂ”, cu 1950 credincioşi, este alcătuită din 3 parohii, cu 3 preoţi parohi slujitori.
Biserica „Buna Vestire” din Sibiu, situată pe Str. Justiției, este o biserică ortodoxă construită în anul 1789 în orașul Sibiu. Ea a fost refăcută în anii 1802-1803 de bogatul negustor Constantin Hagi Popp.
Din motive pastoral-misionare, în anul 2005, s-au înfiinţat două noi parohii cu punct de slujire la Biserica din groapă: Parohia Buna-Vestire II şi Parohia Iosefin III, după cum se precizează pe site-ul Protopopiatului
Pictura bisericii a fost însă realizată între 1960-1962 de către pictorul Nicolae Brana, fiu al satului Mohu, stabilit în Bucureşti.
În urmă cu doi ani, în data de 25 martie 2022, hramul Bisericii „Buna Vestire” din Sibiu (istoricul lăcaș de cult cunoscut ca „Biserica de pe groapă”) a fost sărbătorit în mod deosebit de credincioșii din parohiile arondate acestei biserici emblematice pentru comunitatea sibiană.
Datorită degradării Sfintei Mese, lăcașul de cult a fost resfințit de IPS Laurențiu care a așezat în masa refăcută a altarului moaşte şi un hrisov care va sta drept mărturie peste veacuri despre istoricul eveniment, petrecut la peste două secole de la prima sa consacrare.
Biserica cu hramul “Buna-Vestire” Parohia Ortodoxă Gusteriţa, situată în Sibiu, pe strada Mălinului, este o biserică cu peste 1700 de credincioşi şi cuprinde 2 parohii şi 2 preoţi slujitori.
Prima biserică a mirenilor români a fost de lemn, fiind amplasată la aproximativ 300 de metri de biserica actuală, „sus pe deal”, aşadar în inima progadiei (cimitirului) vechi. Bazându-se pe mărturii verbale, autorii istoricului parohiei, întocmit la 1978, menţionează că biserica de lemn a funcţionat şi după construirea celei noi, la 1873. Actuala biserică a fost edificată între 1873 şi 1877. Ctitor este creditat Sfântul Mitropolitul Andrei Şaguna. Construcţia bisericii a început însă după moartea acestuia, la 10 octombrie 1873.
Anul 1966 aduce începutul pictării interiorului bisericii de către artistul Nicolae Brana din Mohu, lucrare executată în frescă, pentru ca în 1974 câteva scene să fie realizate de pictorul Ioan Căzilă, după cum se menţionează Protopopiatul Ortodox Sibiu, pe site-ul său.
Obiceiuri, legende, tradiţii populare de Sărbătoarea Bunei Vestiri
În spaţiul românesc, sărbătoarea Bunei Vestiri (Blagoveştenia) s-a suprapus peste o altă sărbătoare din calendarul popular, ce vine din vechime şi care a fost păstrată în lumea satului tradiţional.
Este vorba despre Ziua Cucului, zi în care această pasăre simbol cânta pentru prima oară, vestind venirea primăverii iar au născocit nenumărate povești și legende, proverbe și ghicitori, cântece și jocuri, toate având aceeași temă centrală: cucul și cântecul lui.
Ziua se mai numește și Ziua cucului, pentru că, în această zi, se spune că se dezleagă limba cucului, el începe din nou să cânte și o face fie până la Sânziene (24 iunie), fie până la Sânpetru (29 iunie), când, înecându-se cu orez, amuțește și se transformă în uliun(Romulus Antonescu, Antonescu, Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti) .
În lumea satului tradiţional, de această sărbătoare erau legate o sumedenie de obiceiuri şi credinţe cu caracter ritual.
De Ziua Cucului, oamenii trebuie să fie veseli și să aibă buzunarele pline de bani, pentru a atrage bunăstarea în restul anului.
Tradiţia populară spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Bunavestire are necazuri tot anul.
De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor.
Alte obiceiuri românești de Ziua Cucului spun că este bine să mâncăm peşte ca să fim sănătoşi şi vioi ca peştele în apă și să nu ne certăm cu nimeni în această zi.
În popor, departe de sensul ritualului creștin, există tradiția sărbătoririi cucului, în preajma echinocțiului de primăvară, moment de răscruce al naturii, când se întorc păsările călătoare și se pot face predicții cu privire la starea vremii.
După etnologul Ion Ghinoiu, „dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşti. Iar dacă de Buna Vestire se află şi frunză verde, atunci anul va fi cu belşug“.
„Cum va fi timpul de Buna-Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşte. Dacă se ia ceaţa înainte de a ieşi soarele, aşa de timpuriu are să fie şi primăvara. Ciobanii se suie în această zi pe stogul de fân şi ameninţă cu toporu pe iarnă, gonind-o, că iarba-i înverzită şi că ei trebuie să-şi pască acum turmele. De multe griji va scăpa plugarul dacă în noaptea de Buna Vestire va fi senin”. (Simion Florea Marian – Sărbătorile la Români I)
O legendă a Bunei Vestiri, numită şi Blagoveştenie
O legendă ne spune că, într-un an, Paștele a căzut în ziua de Blagoveștenie. După cum este datina, lumea a mers la biserică, unde s-a citit Liturghia Paștelui, însă despre Bunavestire nu s-a spus nimic. După ce au fost rostite rugăciunile Învierii, lumea aștepta să se facă ziuă, dar se aștepta în zadar, pentru că zorile nu mai apăreau.
Stând oamenii pe gânduri, și-au adus aminte că în ziua aceea nu este doar Paștele, ci și Bunavestire, pentru care au făcut imediat slujbă. Cum au săvârșit și acest ritual religios, s-a ridicat întunericul, s-a înseninat și s-a făcut ziuă. Dar, spre marea lor mirare, oamenii văzură că nu este dimineață, ci soarele se află la amiază.
De atunci, se spune, Paștele nu mai cade niciodată deodată cu Bunavestire, ci mai apoi. Se mai spune că Soarele este totdeauna supărat, doar de două ori pe an este vesel: la Blagoveștenie și la Paște, zile când este luminos și joacă de parcă ar fi trei sori, potrivit cercetărilor etnografice realizate de CIMEC .
Buna Vestire, sărbătoare numită şi Ziua Cucului, vine cu predicţii despre vreme
Printre alte obiceiuri şi credinţe populare se crede că să muncești de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi și grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu apă de nea ca să scape de purici. În această zi se dezleagă limba păsărilor și începe să cânte cucul, motiv pentru care se numește și Ziua Cucului.
Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur și pe nevasta lui o chema Sava. Și Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a supărat și i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagoveștenie până la Sânziene.
De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu, timp de o lună. Așa că pasărea pe care o vedem și o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava.
Într-o altă legendă este vorba de doi gemeni. Pe unul îl cheamă Cucu. Fratele lui îl caută mereu. Se crede că, după șapte ani, cucul se preface în uliu, după cum consemnează Irina Nicolau, în Ghidul sărbătorilor românești.