Cel mai recent eveniment, apărut în presa din România, semnalează sinuciderea, la data de 15 martie, a unei handbaliste de 15 ani, din Bistriţa, elevă a Liceului Tehnologic Telciu, iar motivul titrat de toate ziarele era cel „din dragoste”.
Pe motoarele de căutare, dacă tastezi doar două cuvinte, „elev sinucis”, ai parte de un val de evenimente semnalate în acest sens, în ultimii 2 ani, în care protagoniştii sunt elevi de liceu, cum ar fi: elevului de 15 ani, de la Colegiul Naţional Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia, în 11 ianuarie, care s-a aruncat de la etaj ; elevul spânzurat în baia de Liceului Tehnologic „Anghel Saligny” din Bacău, în ianuarie 2024; două eleve din Lupeni care s-au sinucis împreună, în decembrie 2023, aruncându-se de pe o clădire, după o perioadă lungă de expunere la bullying; un adolescent de 15 ani din Năvodari s-a sinucis din cauza notelor mici de la școală, în 12 ianuarie 2022, prin spânzurare, sub podul de la Năvodari; o elevă în vârstă de 18 ani din comuna Mărăcineni s-a sinucis după o ceartă cu iubitul, în mai 2023.
Faptele adolescenţilor şi frecvenţa acestor gesturi, din ultimii ani, sunt cu atât mai îngrijorătoare, cu cât sinuciderea reprezintă a patra cauză principală a mortalității pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15-29 de ani, la nivel global, conform unui Raport UNICEF.
Sinuciderea nu vine spontan, din cauza eşecului la examen sau din dragoste
Dacă ne-am lua după titlurile articoleleor, am crede că motivele pentru care adolescenţii recurg la acte de suicid ar fi determinate de un eşec imediat, cum ar fi pierderea unui examen sau din dragoste.
Dar realitatea nu este deloc aşa. Sinuciderea este gestul suprem, actul final al disperării, vârful aisbergului. Ultimul cântec de lebădă pe care adolescentul îl lansează ca semnal al suferinţei lui lente, latente, vechi şi istovitoare. Atât de istovitoare încît viaţa lui devine chin, iar salvarea sa din suferinţa de nesuportat pare a fi moartea.
Problema suferinţei adolescentului trebuie căutată cu ani în urmă. Când sentimente de neputinţă, inadecvare, tristeţe, neîncredere în sine, neacceptare de către cei din jur, inutilitate şi lipsa de afecţiune se instalează treptat şi îi erodează fiinţa.
Depresia, anxietatea și tulburările de comportament sunt printre principalele cauze de boală și dizabilitate în rândul adolescenților, după cum anunţă Organizația Mondială a Sănătății, potrivit statisticilor căreia aproximativ 15% dintre copii și adolescenți prezintă deficiențe de sănătate mintală, majoritatea tulburărilor debutând în jurul vârstei de 14 ani.
Rata suicidului în România la adolescenții sub 15 ani, mai mare decât media europeană
In ţara noastră, situaţia este şi mai îngrijorătoare, comparativ cu cea a copiilor din alte state. Aproape 33% dintre adolescenții români cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani au raportat o dispoziție tristă de mai multe ori într-o săptămână, comparativ cu 13% în medie, în cele 45 de țări incluse într-un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății.
Iar, într-un studiu realizat în România în anul 2020, cu 10.114 adolescenți din toate județele țării (vârsta medie 17 ani), 48,9% dintre tineri au avut cel puțin o dată gânduri de suicid, 27,1% erau triști tot timpul și nu puteau scăpa de tristețe, 21,5% au avut perioade în care s-au
simțit depresivi în ultimele șase luni.
Cel mai recent studiu Unicef sublinia faptul că rata suicidului în România la adolescenții sub 15 ani este mai mare decât media europeană. Politicile de stat, prin care ar trebui asigurat suportul şi intervenţia acestor copii, sunt insuficiente şi inconsecvente. Asistenta medicală, consilierea lor, psihoterapia care ar trebui acordată, toate implică cheltuieli pe care părinţii pot cu greu să le gestioneze.
Absența informațiilor coerente privind sănătatea mintală a copiilor precum și absența evaluărilor periodice privind starea de bunăstare psihologică a adolescenţilor sunt recunoscute de către guvern, chiar în cuprinsul Strategiei „Copii protejați,România sigură” – Strategie națională pentru protecția și promovarea drepturilor copiilor 2022-2027, publicată în Monitorul Oficial din octombrie 2023, prin Hotărârea nr. 969/2023.
Părinţii acceptă cu greu problema psihică sau psihologică a copiiilor lor
Dar, poate, cea mai mare problemă este cea de mentalitate, cum ar fi: rejecția societăţii faţă de persoanele cu tulburări de natură psihică, lipsa unor forme de educaţie privind sănătatea mintală şi, mai ales, mecanismul de negare şi de neacceptare venit din partea părinţilor, atunci când specialiştii le semnalează că adolescentul lor se confruntă cu deficienţe de natură psihică sau psihologică.
De aceea, aflaţi în linia I în raport cu copiii lor, părinţii sunt cei mai în măsură să observe şi să monitorizeze orice schimbare de comportament al adolescentului, a stării lui de dispoziţie, a relaţionărilor lui, de foarte devreme, pentru a nu fi prea târziu.
Un dialog deschis, fără presiunea de putere, cu acceptare şi pe poziţii de egalitate, cu căldură şi valorizare pentru adolescent, poate preveni înrăutăţirea unor situaţii în care tânărul se poate simţi bulversat, dezorientat, rănit, respins, neacceptat. Pentru ca toate aceste stări să nu se acumuleze şi să se agraveze până în punctul încât să ducă la actul suicidar aparent spontan, dar , de fapt, care are la bază cel puţin 5 ani de agonie într-o suferinţă latentă.
In concluzie, suicidul nu reprezintă altceva decât expresia unei crize acute de conştiinţă ce exprimă o stare de tensiune afectiv-subiectivă între adolescent şi grup, acumulată în timp. Actul de a-şi lua viaţa este favorizat de factori situaţionali, externi (cum este un eşec, o dezamăgire etc), care pot precipita gestul de autodistrugere, la o personalitate fragilă, cum este cea a adolescenţilor.