Dragobetele, Ziua Îndrăgostiților în varianta românească, se sărbătorește în fiecare an pe data de 24 februarie.
Sărbătoarea Dragobetelui face parte din tradiţia magică a poporului român şi din credinţa în reînnoirea ciclică a lumii, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.
Conform calendarului creștin ortodox, la 24 februarie se sărbătorește Întîia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoare numită în spațiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu-” ‒ drag și „bîti” – a fi (deci a fi drag).
Legendele lui Dragobete şi darurile oferite de ursitoare, cu care seducea fetele
Potrivit unei legende, Dragobete ar fi fost fiul babei Dochia, un tânăr chipeş şi voinic care influenţa în bine viaţa celor pe care îi întâlnea, zeul dragostei si al bunei dispoziţii, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ foc, care le face pe fete să-şi piardă minţile, după cum descrie Romulus Vulcănescu, în „Mitologia română” .
O altă legendă legată de ziua iubirii spune că Dragobete s-a numit iniţial „Dragomir”, cunoscut ca un coiban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți.
Pentru că nimeni nu ştia cine este tatăl lui, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia. Legenda spune că, tânără fiind, aceasta ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceaţă şi ar fi lăsat-o însărcinată. După 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete, fiul acesteia.
La naştere, Dragobete a avut patru ursitoare de seamă, care i-au oferit daruri din cele mai alese. Prima ursitoare a fost primăvara care i-a oferit iubirea.
A doua ursitoare a fost vara, care i-a dăruit dulceaţa fructelor şi căldura dragostei.
A treia ursitoare a fost toamna, care i-a dat un fluier pentru a înveseli oamenii cu cântecele lui. Ultima ursitoare a fost iarna, care i-a oferit o îmbrăcăminte albă, imaculată, cu sclipiri de diamante.
Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roşu cusut cu perle. Straiul era concept astfel încât creştea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.
Cu aceste daruri, Dragobete reuşea să seducă fiecare tânără care îi ieşea în cale, motiv pentru care a devenit un simbol al dragostei şi al iubirii.
Mai târziu, când deja era tânar fecior, a întâlnit un înţelept care l-a dus în munte şi l-a învaţat totul despre plante si animale. In plus, în noaptea de 23 spre 24 februarie, apărea în visele băieţilor şi îi învăţa tainele iubirii, precum şi despre plante şi animale. Astfel, Dragobete devine, în credinţa populară, stăpânul păsărilor şi al plantelor.
Cine l-a transformat pe zeul iubirii în planta numită Năvalnic
Se spune, de asemenea, că, după sute de ani, în care Dragobete i-ar fi invaţat pe oameni să iubească, el a murit şi a fost transformat de Baba Dochia într-o plantă numită Năvalnic.
Planta renaşte primăvara în mai toate poienile şi se foloseşte pentru descântece de dragoste şi pentru tratarea rănilor, de unde şi denumirea populară a sărbătorii de Dragobete – “Năvalnicul”.
În lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autor al volumului „Zile şi mituri”.
Ce nu ai voie să faci în ziua de 24 februarie
Pentru că sărbătoarea este şi una a renaşterii naturii, conform mitologiei şi tradiţiilor romîneşti nu se sacrifică şi nu se cumpără animale în ziua de Dragobete.
De asemenea, pe data de 24 februarie nu este bine să te cerți cu partenerul, deoarece se crede că relația voastră va fi pusă la grea încercare în următoarele luni și veți avea parte numai de ghinion. Mai mult chiar, lacrimile vărsate în această zi aduc amărăciune pe tot parcursul anului, astfel că trebuie să ne ferim de acestea, precum și de alte supărări.
Pentru a nu-ţi atrage furia lui Dragobete, nu ai voie să cârpeşti, coşi, speli sau să calci nimic de ziua lui. Singurul lucru pe îți dă voie să îl faci este curăţenia în casă, primenind căminul pentru ca anul ce vine să fie cu spor, belşug şi dragoste pentru toţi cei ce locuiesc în casă.
Printre ritualurile din această zi, potrivit credinţelor populare se menţionează faptul că tinerele necăsătorite este bine să strângă „zăpada zânelor”, adică zăpada rămasă pe alocuri, deoarece se crede că apa rezultată în urma topirii ar avea puteri magice, iar odată ce se vor spăla cu ea pe față, fetele vor deveni mai cuceritoare.