Pentru Andreea Roseti, activismul e asimilabil protestului și nu e niciodată suficient în sine. „La mine, spune ea, activismul acela de început, în care ieșeam în stradă și demonstram ca să se schimbe legea pentru câini, de exemplu, s-a transformat în timp într-o abordare mai așezată și mai strategică. Ne-am dat seama că trebuie să colaborăm cu autoritățile, trebuie să discutăm concret pe strategii, pe legislație, nu doar să spunem ce ne-ar plăcea nouă să se facă. Nu doar să cerem ceva sau să arătăm o greșeală, ci să propunem soluții.”
Azi, Andrea face voluntariat la Animal Life și este director de țară la Humane Society International. Una dintre responsabilitățile ei în această calitate este de a promova coexistența noastră cu ursul brun. Am discutat cu ea despre cât de controversat este acest subiect dar și despre modalitățile prin care putem continua să conviețuim cu urșii.
„În ultimii douăzeci de ani s-au modificat localitățile, infrastructura; prezența umană a ajuns în locuri în care nu ajungea înainte. Dacă te uiți la stațiunea Păltiniș, acum e plin de cabane care sunt făcute în pădure, unde înainte stătea ursul. Putem conviețui împreună dacă acceptăm că există zone în care dacă ajungem o facem pe propria răspundere. Faptul că se construiesc cartiere întregi sau stațiuni întregi în zone sălbatice vine cu niște riscuri,” spune ea.
