Pentru o durată zilnică a timpului de muncă mai mare de 6 ore, angajatorul are obligaţia de a acorda pauza de masă, sau alte tipuri de pauze, de exemplu pauze din oră în oră, în cazul în care activitatea desfăşurată presupune un nivel de concentrare ridicat, sau după efectuarea unei operaţiuni.
Pauza de masă reprezintă intervalul de timp de care beneficiază salariaţii în timpul programului de lucru, destinat, în principal, servirii mesei. Textul legii nr. 53/2003 privind Codul muncii* , actualizat – forma aplicabilă din 18.01.2024, condiţionează acordarea pauzei de masă de o durata a timpului de lucru de cel puţin 6 ore, iar în cazul tinerilor de până la 18 ani de cel puţin 4 ore şi jumătate.
Durata pauzei de masă trebuie să fie una rezonabilă pentru a da într-adevăr posibilitatea salariatului de refacere şi de satisfacere a necesităţilor fiziologice. Prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern se poate stabili şi modul de acordare a pauzei de masă, de exemplu prin punerea la dispoziţie de către angajator a unei săli de mese sau a unor spaţii de recreere, fără părăsirea incintei.
Pauza de masă nu este obligatorie pentru angajat, ci doar facultativă, însă, fiind un drept acordat în favoarea salariaţilor, numai aceştia pot să renunţe la pauza de masă.
Condiţiile de acordare a pauzei de masă se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Prin excepţie, prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern, se poate negocia/stabili durata acestei pauze sau majorarea acesteia peste 30 de minute în cazul tinerilor.
O companie cu peste 100 de angajați, inclusiv cele din domeniul producției sau cu medii de lucru cu substanțe chimice periculoase, trebuie să ofere angajaților facilități precum cantine, săli de mese sau chicinete pentru servirea mesei, asigurând condiții igienice și de sănătate adecvate, se arată in textul de lege.
Aceste spații special amenajate ar trebui să fie echipate corespunzător cu utilități pentru depozitarea și încălzirea alimentelor.
