Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică și încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. Praznicul creștin al Botezului lui Hristos, numit în Transilvania Ziua Crucii, reprezintă momentul nașterii spirituale a lui Isus.
În Ajunul Bobotezei preotul sfințește casa
Ajunul Bobotezei a fost o zi însorită în Mărginime, cu temperaturi de 10 grade și un soare aproape dogoritor, contrar gerului proverbial. De Ajun, preotul, însoțit de cântăreți, umblă din casă în casă cu crucea și mănunchiul de busuioc pentru a sfinți gospodăriile și a-i binecuvânta pe oameni.
Sătenii au așteptat cu porțile deschise trecerea alaiului bisericesc, ieșind uneori în stradă, ca să vadă dacă părintele e pe-aproape. De obicei sosirea preotului e anunțată de primele frânturi din Acatistul Botezului Domnului: „În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat”. Așa s-a auzit ieri și așa s-a auzit și pe vremea copilăriei mele, căci lucrurile acestea rămân neschimbate din generație în generație.
Cunoscând credința în puterea miraculoasă a busuiocului de a revela în vis chipul viitorului soț, preoții nu uită niciodată să lase la casele cu fete de măritat o crenguță, pe care acestea și-o așază seara sub pernă, ca să-l viseze pe cel care le e sortit.
Boboteaza este unul dintre prilejurile de sfințire a casei de care se crede că depinde înțelegerea și bunăstarea familiei, de aceea preotul și însoțitorii săi sunt întâmpinați cu o oarecare emoție de toți ai casei, cu mic cu mare. În trecut, în unele sate, capul familiei îl aștepta pe preot în prag, cu o lumânare aprinsă, gospodinele îl îmbiau să se așeze ca să le stea cloștile, și să guste din toate, ca să le sfințească și să aducă belșug în grădină.
De Bobotează sunt sfințite apele și diavolii sunt alungați
Toată lumea știe că la Bobotează apele sunt înghețate, de trebuie să tai o cruce în crusta care le acoperă, ca să poți să iei apă s-o sfințești. Preoții, îmbrăcați în odăjdiile cele mai alese, pornesc urmați de întreaga adunare să binecuvânteze apele curgătoare, în care cufundă crucea.
În popor se credea că diavolii și duhurile rele își au sălașul în ape, unde pătrund mai cu seamă la Sfântul Andrei, tulburați fiind doar la Crăciun de cântecele și uratul colindătorilor, pentru ca odată cu ritualurile săvârșite de Bobotează să dispară cu totul.
„Tot acum se închid cerurile și spiritele rătăcitoare, mai ales cele rele, revin în lumea lor, alungate de curățirea văzduhului și a apelor. Atunci toate necurățeniile, toate boalele, toate fiarele câte sunt stricăcioase omului – lupi, strigoi – se împrăștie, fug fiecare la locașurile lor prin pădure”, scrie Narcisa Știucă în volumul „Spirala sărbătorilor”.
Potrivit tradiției, apa sfințită la Bobotează sau agheasma are calități magice și curative. Adusă acasă, este păstrată cu mare băgare de seamă și este luată de fiecare membru al familiei timp de trei sau șapte zile, pe nemâncate. Despre agheasmă se mai spune că nici măcar nu se tulbură și nu-și pierde puterile niciodată.
De Bobotează aflăm dacă vom avea un an îmbelșugat
Odată trecut solstițiul iarna se scurtează iar puterea soarelui crește încetul cu încetul, de aceea se spune că până la Bobotează e dricul iernii, de acum încolo crapă gerul și iarna e pe ducă. Se mai spune că dacă la Bobotează curg streșinile se va face vin mult, dacă pomii sunt încărcați cu zăpadă se fac prune multe sau dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă va fi un an îmbelșugat.
