E Ajunul Crăciunului și străzile din Turnu Roșu răsună de grupuri de colindători care trec din poartă în poartă ca să vestească nașterea Domnului, îmbrăcați in portul popular al Mărginimii. Se aud cai tropotind, împodobiți cu scoarțe vechi, țesute în casă, ciucuri roșii, mari, și ghirlande de flori. Face parte din tradiția satului ca feciorii să scoată caii la trap pe străzi, și când cai nu mai sunt, căci au rămas doar o mână, să se suie în caleștile cu roți din cauciuc și să sloboade caii putere.
De Crăciun vrem să surprindem întotdeauna ce e mai bun în noi și în ceilalți, vrem să facem urări de bine și prosperitate, să ne bucurăm că suntem în familie și că facem parte dintr-o comunitate. De aceea vă invit să vorbim despre fapte bune și despre tradiții locale, așa cum s-au păstrat ele aici, la poalele Munților Făgăraș, în apropierea Sibiului.
Invitatul podcastului de astăzi este preotul Cristian Nicolae, care ne-a primit la biserica din sat și ne-a vorbit despre tradițiile legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului, dar și despre responsabilitatea asumată de o întreagă comunitate de a avea grijă de copiii orfani încă de acum aproape un secol.
În anul 1938 se deschidea la Turnu Roșu un orfelinat pentru copiii angajaților căilor ferate, așezământ care din 1962 a devenit casă pentru copiii orfani cu dizabilități și, mai aproape de noi în timp, centru pentru copiii cu dizabilități.