Știm în câte zeci, sute sau mii de feluri ne-a schimbat viața digitalizarea. Cât de rapid și eficient a devenit totul în ultimii zece, douăzeci de ani. V-ați întrebat însă vreodată ce s-a întâmplat cu vechile tipografii și cu utilajele care îndeplineau cu câteva decenii în urmă imprimarea?
[brid video=”1505380″ player=”38897″ title=”Reportaj la Muzeul de Tipografie din Sibiu” duration=”333″ description=”undefined” uploaddate=”2023-12-15″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1505380_th_657c4e5c7d5c0_1702645340.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1505380_hd_657c4ec28ab2c_1702645442.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1505380.mp4″ width=”16″ height=”9″]
La Sibiu a dispărut Polsib și toate mașinile acelea vechi au fost topite. Până și Tipografia Șaguniană a renunțat la mașinile străvechi, contemporane cu Sfântul Ierarh Andrei Șaguna. Ca cetățeni ai mileniului trei, nu părem să înțelegem cât de important este să ne păstrăm patrimoniul, așa încât copiii noștri și copiii copiilor lor să poată vedea cu ochii lor cum funcționau lucrurile pe vremuri.
Singurul loc în care mai puteți vedea cum se făcea tipografie pe vremea lui Guttenberg este Muzeul Atelier de Tipografie din Sibiu (MATS).
Înființat prin efortul soților Petrescu, Delia și Tudor, MATS nu este doar un spațiu expozițional, ci și un laborator interactiv. Aici cursanții pot învăța despre evoluţia comunicării, despre arta tipografică şi îşi pot tipări singuri o pagină de carte, un poster, o felicitare, folosindu-se de prese tipografice funcţionale, cu valoare patrimonială internaţională, care au fost construite în jurul anului 1800.
Am trecut și noi prin procesul acesta, fascinați de culegare, litere din metal care stau în sertare (veritabile străbunici ale tastaturilor din ziua de azi), cerneluri și prese de toate felurile, de la imensa Columbiană, grea de o tonă și jumătate, la mai micile ei surori așezate în colțuri.