Sărbătorile de iarnă sunt o perioadă specială în România, o perioadă în care oamenii se adună împreună pentru a sărbători naşterea lui Iisus Hristos. În zona rurală a ţării, aceste sărbători sunt marcate de o serie de tradiţii străvechi, care se transmit din generaţie în generaţie.
Unul dintre cele mai importante obiceiuri de Crăciun este împodobirea bradului. În România, bradul de Crăciun a fost introdus în secolul al XIX-lea, dar a devenit rapid un simbol al sărbătorilor. Bradul este împodobit cu globuri, beculeţe, instalaţii luminoase şi alte ornamente. În unele zone ale ţării, în brad se pun şi cadouri pentru copii.
Colindatul
Colindatul este un alt obicei tradiţional de Crăciun. Colindele sunt cântece care celebrează naşterea lui Iisus Hristos. Colindătorii merg din casă în casă, cântând colinde şi urând gazdelor sănătate, belşug şi noroc în noul an. În schimbul colindelor, colindătorii primesc daruri, cum ar fi dulciuri, bani sau alimente.
Denumiri regionale ale colindului
În diferite regiuni ale României, colindul are nume diferite. În Moldova, se numeşte „Cu steaua”, iar în Oltenia şi Muntenia, se numeşte „Moş Ajun”. În Transilvania, se numeşte „Piţărăi” sau „Colindeţi”.
Moş Crăciun
Crăciunul este celebrarea zilei de naştere a Domnului Iisus Hristos. Un colind spune: ”Că-i născut un domn prea bun / Cu numele lui Crăciun, / Că-i născut un om frumos, / Cu numele lui, Hristos”, evidenţiază AZM. Reprezentarea actuală a lui Moş Crăciun, cu plete dalbe, îmbrăcat în costum roşu, cu sacul plin de jucării sau alte daruri, deplasându-se în sanie trasă de reni, nu ţine deloc de vechile tradiţii româneşti, ci reprezintă un împrumut târziu din lumea apuseană, scrie observatornews.ro
În tradiţia românească, Moş Crăciun este considerat şi Bătrânul Crăciun, un nume semnificativ. Moş Crăciun ar fi fost proprietarul staulului în care a născut Fecioara, un om bogat şi rău, care ar fi refuzat să dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit Crăciuneasa. Pentru inima ei bună, Crăciuneasa trece drept patroană a moaşelor. În faţa unei asemenea minuni, Crăciun însuşi se spăşeşte şi se creştinează. S-a spus şi că personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeităţi păgâne a locului.