Arta este un mod de a ne vedea pe noi înșine. Un mod de a ne vedea lumea interioară- gândurile și convingerile noastre, sentimentele și emoțiile noastre, iubirile și aversiunile noastre. Uneori cu ajutorul artei descoperim gânduri banale sau chiar stupide sau alteori descoperim ceva profund cum ar fi modele de gândire din interiorul nostru despre care nu am știut niciodată că există. Arta poate lumina această latură interioară a noastră, această coardă sensibilă, așa cum se întâmplă și în cazul artistei Ruxandra Tâmbu. O artistă delicată care se regăsește în artă dar cu ajutorul ei găsește și prieteni, oameni interesați și pasionați. Este un schimb de energie, de frumos, de sensibilitate. Un dialog care se stabilește cu ajutorul culorii și al pasiunii.
Este cheia pe care Ruxandra a găsit-o. Dacă suntem capabili să simțim și să vedem unele tipare interioare de gândire și sensibilitate, ele pot începe să se/ne schimbe. Nu putem să vedem gândurile doar ca gânduri și putem folosi acele sentimente pentru a face artă. Ruxandra nu face altceva decât se deseneze în fiecare zi, să privească în ea însăși în fiecare zi, și astfel putând să observe acele părți din interiorul său pe care astfel nu le-am fi observat. S-a familiarizat cu modul în care funcționează mintea noastră și cu modul în care mâinile noastre creează, ea desenând, și respectiv eu, ca și curator, scriind și analizând.
Artiștii sunt considerați în primul rând creatori. Dar creația vine din simț și din sentiment. Din profunzime. Și cred că aceasta este și invitația expoziției de a crede că sentimentul și gândirea sunt cele mai importante părți ale unui artist. Expoziția este astfel o invitație a publicului la un dialog cu artista Ruxandra dar și de a ne explora sentimentul cu arta. Putem aminti aici și un amplu program dedicat tinerilor de Tate Museum care are ca scop o introducere pentru a înțelege lumea noastră interioară folosind arta!
O felicităm pe tânăra artistă și îi dorim cât mai multe expoziții și lucrări minunate.
