Palmele unui profesor ar trebui să fie, cel puțin teoretic, fine și cu urme de cerneală sau cretă. Mâinile lui Adrian David-Coman, profesor de istorie la școala din Avrig, sunt tăiate, înțepate și, pe alocuri, cu bătături.
Are 25 de ani și de când se știe iubește folclorul, obiceiurile și tradițiile din mândra Țară a Oltului. Este convins că Avrigul, cel care l-a dat națiunii române pe Gheorghe Lazăr, „cel dintâi dascăl de ideal românesc” – așa cum l-a descris Nicolae Iorga, este o perlă așezată între apele Oltului și coroana Munților Făgăraș.
„Tatăl meu este instalator și iubește tradițiile. Nu era sărbătoare la care să nu mă ia cu el. Am învățat să colind, să mă bucur de portul popular al bunicilor noștri, de cântecele și dansul lor. Din dragoste și respect pentru toate acestea, alături de tatăl meu, am amenajat chiar în casa în care locuim un muzeu.
În pridvor sunt expuse o serie de unelte vechi, specifice muncii la câmp, în pădure sau prin atelierele meșteșugărești. Unele le-am strâns din gunoaie, altele din pivnițe sau poduri.”
Pentru muzeul amenajat la etaj, Adrian a avut nevoie de bani. Și-a pus la „bătaie” întreaga bursă de merit pe care a obținut-o pe vremea studenției, dar și a celor doi ani de masterat. A absolvit Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” Sibiu devenind profesor de istorie. În plus, predă „Etnografie și Folclor” la Palatul Elevilor – Clubul Avrig, mergând și în școlile din localitățile învecinate Bradu, Mârșa și Săcădate. „Mă bucur să-i văd interesați de tradiții și de portul popular. Am doi elevi talentați, care, în mod sigur vor ajunge meșteri populari și vor face cinste județului Sibiu.”
Marele talent al tânărului dascăl avrigean este confecționatul de opinci. „Opinca este talpa țării și nu trebuie uitată”, este o vorbă veche și dragă pe care o știe încă de dinainte să obțină locul I la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale”, în anul 2017: „Muzeul Astra, care a organizat concursul, mi-a schimbat viața pentru că aici am ajuns să cunosc o mulțime de oameni pentru care tradițiile sunt ceva sfânt, ceva ce merită și trebuie promovat. Odată, am fost vizitați de participanții la Summitul de la Sibiu al liderilor UE, din 2019. Am fost mândri că suntem români și că avem ce arăta lumii.”
Pe „calul de cusut”, care este o băncuță din lemn pe care este montată o menghină, tot din lemn, sunt înșirate o serie de scule necesare confecționării de opinci: foarfeci de pielar, sulă în patru muchii, sulă de împuns, ciocan din lemn, preducea, precum și un „mat”, o bucată din lemn ce are la capete diferite muchii cu ajutorul cărora trasează linii pe pielea prelucrată. „Folosesc piele de vițel. Înainte, opincile se făceau din piele de porc însă oricine știa că ele nu trebuiau lăsate afară din casă pentru că le rodeau câinii sau pisicile.”
La doar 20 de kilometri de Avrig se află Cârțișoara, sat din care a plecat Badea Cârțan, un cioban care avea să intre în istorie ca luptător pentru identitatea națională a românilor din zona Transilvaniei, din timpul Imperiului Austro-Ungar.
