Criza vârstei de mijloc este o perioadă în care ne răzvrătim parcă împotriva timpului și ne confruntăm cu o întrebare aparent simplă, dar adesea sfâșietoare: Care este sensul vieții mele?
Am explorat această dilemă existențială împreună cu Mirela Oprea, psihoterapeut și specialist în știința împlinirii visurilor, la Podcastul ora de Sibiu. Mirela Oprea vine cu o perspectivă proaspătă asupra acestei perioade dificile din viața noastră.
Podcast Ora de Sibiu: Despre știința împlinirii visurilor – Podcast Ora de Sibiu
De la neliniște la oportunitate
Mulți vorbesc despre criza vârstei de mijloc ca despre o perioadă de neliniște și dezorientare. Ca de un interval în care nu mai știm cine suntem sau dacă am făcut într-adevăr ceea ce se presupunea că ar fi trebuit să facem. Ne pierdem pur și simplu busola și uităm să ne reinventăm. Uneori, poate că ne îndoim și că am avut vreodată visuri de împlinit. Mirela Oprea ne îndeamnă însă să privim această perioadă ca pe o șansă unică de a ne (re)descoperi pasiunile adânc înrădăcinate în suflet.
„Noi, în copilăria noastră, am avut cu toții visuri. Majoritatea copiilor au proiecții spre viitor. Dar ce se întâmplă foarte adesea este că tu, copil, te duci acasă și te entuziasmează muzica, pictura, cursele de cai, urcatul pe munte, pentru că îți descoperi universul intereselor tale. Și ce zic părinții? Sau părinții din generația noastră, ce-au zis? Lasă tu prostiile astea, pune mâna și învață la română și la matematică, pentru că cu asta (pictura, muzica, etc) o să mori de foame. Generația mea a auzit refrenul acesta: o să mori de foame cu… Eu trebuia să mor de foame cu psihologia. Pentru că părinții noștri aveau niște opinii foarte puternice în legătură cu ce ne va aduce nouă succesul și prosperitatea, opinii bazate pe propria lor experiență de viață. Însă acea experiență de viață din regimul comunist, căci eu sunt produsul părinților din perioada respectivă, nu se mai potrivește prea bine cu ceea ce este acum”.
De ce ne pierdem visurile
Aproximativ 30-40% dintre participanții la programele Mirelei Oprea admit că se simt deconectați de aspirațiile lor, că au ajuns într-un punct în care activitățile în care se implică nu le mai oferă satisfacție. Oamenii pot petrece timp îndelungat în starea aceasta de debusolare și interogație interioară, însă la un moment dat sosește și momentul în care trezirea devine imperativă.
„Dacă tu ai auzit de foarte multe ori lucrurile astea, tu te-ai deconectat de la ce este profund în fibra ta. Și ajungi la 30, 40 de ani, ai renunțat la lucrurile alea, pentru că ți s-a tot spus că o să mori de foame, dar ele sunt în continuare foarte vibrante în sufletul tău, desi foarte ascunse, ca un foc sub o cenușă mare. Și atunci vii la mine și-mi spui că nu știi care este visul tău. Dar eu, de foarte multe ori, dacă stau să dau cenușa la o parte și să suflu puțin în focul tău interior, descopăr adesea că de fapt sunt multe lucruri acolo, pe care tu poate că le-ai uitat”, spune Mirela.
Meseria copilului tău nu a fost încă inventată
Există studii care ne arată că 50-60% din meseriile viitorului nu au fost încă inventate. Ceea ce face ca efortul acesta al părinților de a-și ghida copii către o meserie care azi li se pare „bună” să fie ineficient. O mare parte dintre lucrurile care s-au spus în trecut nu mai sunt valabile, iar viitorul profesional devine tot mai incert. Și atunci, care este soluția? Cum poți fi un părinte bun și cum poți evita să înăbuși aspirațiile copilului tău?
„De fapt, ce trebuie să facă fiecare copil, din punctul meu de vedere, este să-și cunoască foarte bine pasiunile, interesele, să fie lăsat să și le urmărească, să-și construiască un set de abilități transversale, și nu zic să nu învețe matematică și română, nu zic că nu sunt importante, dar mult mai important este să-și formeze gândirea – gândirea laterală, gândirea critică, curiozitatea, creativitatea”, explică Mirela Oprea.
(Re)Conectarea cu visurile și evoluția personală
Pe măsură ce ne maturizăm, preferințele noastre se pot schimba. A rămâne ancorat într-un vis din trecut, care nu mai corespunde persoanei care am devenit, poate deveni o greutate în calea evoluției personale. Astfel, renunțarea la un vis vechi pentru a face loc aspirațiilor noi poate fi un act de curaj și înțelepciune.
„Poate c-am avut norocul ca la 20 de ani să fim lăsați să ne urmăm pasiunile și să facem ce ne-am dorit noi cu adevărat. Dar ce să vezi, în viața aceasta există multe etape de dezvoltare psihică și emoțională, și pe măsură ce parcurgi aceste etape preferințele tale și cine ești tu la nivel profund se schimbă. Și de foarte multe ori rămânem ancorați în trecutul nostru. După cum poți să vezi peste tot pe internet sloganul acela: Nu renunța niciodată la visul tău! Dar de ce să nu renunți dacă visul acela nu mai este actual, nu te mai reprezintă și nu mai este ceea ce îți dorești tu acum. Este, cum se spune în limba italiană, o greutate moartă în sufletul tău. De ce să nu renunți? Renunță, ca să poți să te reinventezi, să creezi spațiu mental. Ca să poți să fii cine trebuie să fii tu acum, în etapa asta a vieții tale”, ne îndeamnă Mirela.
Care-i faza cu sensul vieții?
În concluzie, criza vârstei de mijloc nu este doar un moment de neliniște, ci și o oportunitate de (re)descoperire a adevăratelor noastre pasiuni și aspirații. Fie că am pierdut legătura cu visele noastre din copilărie sau că ne-am schimbat odată cu trecerea anilor, este vital să ne cunoaștem pasiunile și să fim deschiși la noile oportunități pe care viața le aduce. Acesta este modul prin care putem răspunde cu încredere la întrebarea: „Care este visul meu?” și să ne urmărim aspirațiile în continuare, oferindu-ne șansa de a străluci în fiecare etapă a vieții noastre. Și să ne prindem fiecare, pe cont propriu, care-i faza cu sensul vieții.
