Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis, joi, Curții Constituționale a României o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, în ceea ce privește învățământul superior militar.
Parlamentul a transmis președintelui, în vederea promulgării, Legea pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care are ca obiect de reglementare completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, astfel încât studenții instituțiilor de învățământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, formați pentru nevoile acestui minister, care, din motive neimputabile lor, sunt declarați inapți pentru serviciul militar de către autoritățile competente, în urma unei expertize medicale definitive, să beneficieze de dreptul de a opta pentru continuarea studiilor în aceeași instituție. La absolvire, persoanelor vizate nu li se va acorda gradul militar și nu vor fi încadrate în structurile Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, prin legea criticată se prevede exonerarea studenților aflați în această situație de obligația de a restitui cheltuielile de școlarizare „atât în cazul definitivării studiilor, cât și în cazul părăsirii instituției militare de învățământ”, transmite Mediafax.
Potrivit președintelui, prin conținutul normativ se consideră că legea supusă controlului de constituționalitate contravine dispozițiilor unor articole din Constituție.
Potrivit sesizării, la articolul unic pct. 1 din legea supusă controlului de constituționalitate, cu referire la art. 36 din Legea nr. 80/1995, se prevede că după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) și (12) , cu următorul cuprins: „Studenții din cadrul instituțiilor de învățământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne, formați pentru nevoile acestui minister, care, din motive neimputabile lor, sunt declarați inapți pentru serviciul militar de către autoritățile competente, în urma unei expertize medicale definitive, pot opta pentru continuarea studiilor în aceeași instituție. Programul de studiu al acestora va fi organizat la forma de învățământ cu frecvență, cu înlocuirea în curriculă a disciplinelor cu specific militar. La absolvire, persoanelor prevăzute la alin. 11 nu li se acordă gradul militar și nu sunt încadrate în structurile Ministerului Afacerilor Interne”.
Soluția legislativă propusă contravine principiului egalității în drepturi, spune Administrația Prezidențială, potrivit căruia: „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege”. În forma inițiatorilor, s-a avut în vedere – fără a se face distincție între instituțiile de învățământ superior militar la care acesta a studiat, fără alte condiționări – clarificarea statutului studentului devenit inapt din motive neimputabile lui și posibilitatea acestuia de a opta pentru finalizarea programelor de studii și a obține, la final, diploma de licență, fără a i se acorda gradul militar.
În ceea ce privește învățământul superior militar, organizarea și funcționarea acestuia sunt reglementate de Legea învățământului superior nr. 199/2023. Astfel, Titlul I, Capitolul VIII din acest act normativ reglementează unitar învățământul superior militar și învățământul superior de informații, de ordine publică și de securitate națională. Potrivit art. 81 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 199/2023: „(1) Învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională este învățământ de stat, parte integrantă a sistemului național de învățământ, și cuprinde: învățământ universitar pentru formarea ofițerilor, ofițerilor de poliție și a altor specialiști, precum și învățământ postuniversitar.(…) Formele de organizare a învățământului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea și acreditarea instituțiilor de învățământ în învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională se supun procedurilor și condițiilor aplicabile instituțiilor de învățământ superior civil. Pentru învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, după caz, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații și alte instituții cu atribuții în domeniile apărării, al informațiilor, al ordinii publice și securității naționale pot emite ordine, regulamente și instrucțiuni proprii, în condițiile legii””, arată Președinția.
Potrivit sesizării, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații juridice diferite.
„Din această perspectivă, soluția legislativă propusă de inițiatori, care nu realiza o distincție între instituțiile de învățământ superior militar la care studenții deveniți inapți din motive neimputabile lor ar fi studiat, instituia un tratament egal între persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, potrivit normelor deduse controlului de constituționalitate vor avea posibilitatea de a opta pentru continuarea studiilor în aceeași instituție, cu exonerarea de obligația restituirii cheltuielilor efectuate pe timpul desfășurării programelor de studii, doar studenții din cadrul instituțiilor de învățământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne. Această soluție legislativă instituie o discriminare a studenților din cadrul celorlalte instituții de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională din cadrul sistemului național de învățământ, studenți care s-ar putea afla în situația descrisă de ipoteza normei, respectiv cea de a fi declarați inapți pentru serviciul militar de către autoritățile competente, în urma unor expertize medicale definitive. Lipsirea studenților din cadrul celorlalte instituții de învățământ superior militar de posibilitatea de a-și manifesta voința, în sensul optării pentru continuarea studiilor și, implicit, exonerarea de la plata cheltuielilor de școlarizare, creează un tratament juridic diferențiat, o situație de natură a discrimina între persoane devenite inapte din punct de vedere medical, din motive neimputabile, pe parcursul desfășurării studiilor”, arată Administrația Prezidențială.
Cu privire la principiul egalității în drepturi, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa constantă, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1/1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 476/2006, Decizia nr. 573/2011, Decizia nr. 366/2014). Așadar, Curtea Constituțională a statuat că nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului.
Instanța constituțională a mai reținut că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62/1993), iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (Decizia nr. 681/2014). În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Astfel, „sintagma fără privilegii și fără discriminări din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite astfel cum s-a arătat mai sus” (Decizia nr. 755/2014).
„Distinct de situația medicală în care s-ar putea afla studenții respectivi, cu consecința declarării lor ca inapți pentru serviciul militar de către autoritățile competente, în urma unor expertize medicale definitive, învederăm că Legea nr. 199/2023 a reglementat în mod unitar învățământul superior militar și învățământul superior de informații, de ordine publică și de securitate națională prin prevederile Capitolului VIII, Titlul I. Așadar, și din această perspectivă, se poate constata că studenții din cadrul instituțiilor de învățământ superior militar ale Ministerului Afacerilor Interne se află în aceeași situație juridică cu studenții din cadrul altor instituții de învățământ superior militar. Existența, în această situație, a unei discriminări și nu a unui privilegiu, trebuie analizată în strânsă legătură cu obligația constituțională a statului de asigurare și realizare a dreptului la învățătură, inclusiv prin organizarea învățământului superior și cu principiul constituțional al gratuității învățământului de stat, precum și în acord cu obligațiile asumate de România pe plan internațional”, se arată în sesizare.
Potrivit Președinției, nu în ultimul rând, efectele discriminatorii generate prin intrarea în vigoare a dispozițiilor criticate sunt susceptibile a pune în discuție însăși respectarea dreptului la învățătură din perspectiva asigurării posibilității continuării studiilor și a gratuității învățământului de stat, precum și din perspectiva limitelor legale ale autonomiei universitare, componentă a dreptului la învățătură în ceea ce-i privește pe studenții de la celelalte instituții de învățământ superior militar.
Astfel, lipsirea studenților din celelalte instituții de învățământ superior militar de posibilitatea de a opta pentru continuarea studiilor în aceeași instituție, posibilitate recunoscută doar pentru studenții din cadrul instituțiilor militare de învățământ superior formați pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne, „echivalează și cu o încălcare a dreptului lor la învățătură (…). Exmatricularea unui student, din motive neimputabile acestuia, reprezintă un efect disproporționat, discriminatoriu și lipsit de un scop legitim, prin raportare la art. 53 alin. (2) din Constituție”.
Din perspectiva limitelor legale ale autonomiei universitare, Administrația Prezidențială menționează că potrivit inițiatorilor legii supuse controlului de constituționalitate, „în prezent, studentul care din motive neimputabile lui devine inapt, este exmatriculat, fără a obține diploma de licență și obligat să restituie cheltuielile pentru studiile efectuate”. Decizia urmării unor studii superioare în domeniul militar, de ordine publică, de informații sau de securitate națională are un impact semnificativ asupra parcursului unui student, asupra eforturilor acestuia, limitărilor care decurg din acest statut, respectiv asupra posibilității de a urma alte studii, în funcție de evoluțiile avute, inclusiv prin prisma aptitudinilor de a îndeplini stagiul militar din perspectivă medicală.
„Menționăm că în absența unor reglementări primare care – garantând gratuitatea învățământului superior de stat în acord cu dispozițiile art. 32 alin. (4) din Constituție – să interzică expres obligarea studenților înmatriculați în instituții de învățământ superior de stat la restituirea unor cheltuieli de școlarizare, în urma întreruperii sau încetării studiilor din motive neimputabile lor, instituțiile de învățământ au adoptat reglementări proprii în această materie. Cu titlu exemplificativ, arătăm că, în practică, unele universități au adoptat regulamente privind activitatea profesională a studenților în care au fost stabilite drepturile și obligațiile celor declarați inapți pentru serviciul militar și potrivit cărora un student militar este exmatriculat dacă a fost declarat inapt pentru serviciul militar, dar fără plata cheltuielilor de întreținere și instruire, putând continua numai dacă starea de sănătate îi permite și numai după obținerea aprobărilor necesare. Așadar, în prezent, în absența unor reglementări în legislația primară, declararea ca inapt pentru serviciul militar conduce la exmatriculare, cu anumite particularități sau cu anumite condiții în care studenții pot finaliza semestrul, anul de studiu sau, poate, chiar ciclul de învățământ. Or, asigurarea principiului gratuității învățământului de stat în sensul art. 32 alin. (4) din Constituție, inclusiv în ceea ce privește învățământul superior de stat, intrând în sfera de protecție a unui drept fundamental social-economic și cultural de generația a doua, nu poate fi decisă de la caz la caz, în funcție de reglementările interne existente la nivelul fiecărei universități”, se mai arată în textul sesizării.
Așadar, autonomia universitară se exercită în condițiile legii și în limitele trasate de legiuitor. Însă, asigurarea unui tratament egal și asigurarea gratuității învățământului superior de stat, ca expresie a unui drept fundamental, inclusiv prin absența oricăror prevederi de natură a genera o sarcină financiară – cea de obligare la restituirea unor cheltuieli de școlarizare pentru studenții înmatriculați pe locurile finanțate de la bugetul de stat – nu pot reprezenta aspecte care să intre în sfera autonomiei universitare, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituție, ci reprezintă limite ale acesteia, potrivit textului.
Cu alte cuvinte, autonomia universitară nu poate fi opusă garantării conținutului unui drept fundamental, dreptul la învățătură.
„În concluzie, prin efectul discriminatoriu produs cu privire la studenții de la celelalte instituții de învățământ superior militar, altele decât cele din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, legea supusă controlului de constituționalitate contravine nu numai art. 16 alin. (1) și (2), ci și art. 32 alin. (4) care consacră gratuitatea învățământului și art. 32 alin. (6) din Constituție referitor la limitele legale în care poate fi exercitată autonomia universitară, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție coroborat cu art. 11 din Legea nr. 199/2023. O interpretare contrară, în care s-ar considera că restituirea cheltuielilor de școlarizare nu intră în sfera de protecție a art. 32 alin. (4) din Constituție și ar reprezenta un aspect care poate fi decis de universități în baza autonomiei universitare, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituție, ar conduce la rândul său tot la o neconstituționalitate a legii criticate. Într-o astfel de interpretare, prin stabilirea exonerărilor introduse prin art. unic pct. 2 al legii criticate, legiuitorul a reglementat măsuri care puteau fi instituite doar de universități, în baza autonomiei universitare. Intervenția legislativă nu poate fi calificată nici ca stabilind măsuri de natură a detalia limitele autonomiei universitare, în aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea învățământului superior nr. 199/2023, întrucât noile norme nu îndeplinesc condiția de generalitate, nefiind aplicabile tuturor universităților din învățământul superior militar, ci vizează un număr determinat de entități destinatare ale legii, reglementând cu caracter individual anumite relații sociale, contrar caracterului general specific unei legi, ca act al Parlamentului, astfel cum acesta a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale”, potrivit Președinției.
De asemenea, textul sesizării de neconstituționalitate arată că Legea nr. 80/1995 asupra căreia se realizează intervenția legislativă criticată reglementează statutul cadrelor militare. Potrivit art. 1 din acest act normativ, „Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege”. Așadar, obiectul de reglementare al Legii nr. 80/1995 îl reprezintă statutul juridic al unei anumite categorii profesionale, și nu aspecte privind învățământul superior militar. Sediul dispozițiilor ce vizează derularea procesului de învățământ al studenților din cadrul instituțiilor de învățământ superior militar este reprezentat de Legea învățământului superior nr. 199/2023, și nu de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Astfel, preșdintele Klaus Iohannis solicită CCR să admită sesizarea de neconstituționalitate și să constate că Legea pentru completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este neconstituțională.
