Georgeta Sarafie are 72 de ani și este din Sibiu. S-a specializat în țara ei în Psihoterapie, având experiență în îngrijirea pacienților care suferă de demență și boala Alzheimer. De mai bine de 15 ani, sibianca locuiește în Austria, acolo unde a muncit și a cultivat doar amintiri frumoase. Totul până acum, căci liniștea ei este tulburată. Femeia spune că se simte amenințată și este terorizată de administratorii campusului în care locuiește.
Sibianca a plecat din România în anul 2006. A locuit în Germania vreme de un an, apoi s-a mutat în Austria. Din anul 2019, locuiește într-un campus pentru persoane cu dizabilități, într-un orășel aflat la mai puțin de 40 de kilometri de Viena, acolo unde are grijă de un pacient austriac în vârstă de 86 de ani.
„Din anul 2007 sunt necontenit în Austria. Prima dată am stat în Tirol, un loc minunat, cu oameni deosebiți, deschiși, care se ajutau între ei. M-am simțit ca într-o mare familie acolo. Apoi m-am mutat în Neulengbach. Prin anul 2018, partenerul meu de viață a suferit un infarct. A fost operat, a intrat în comă, dar într-un final s-a însănătoșit. Statul austriac a vrut să îl bage într-un azil, dar fiindcă eu eram partenera lui, nu s-a putut. Eu sunt bioterapeut, astfel că m-am îngrijit de el până și-a revenit, deși în spital nu i-au dat șanse să mai trăiască. Făcea gimnastică, mânca sănătos și s-a pus pe picioare. Ne-am mutat împreună atunci într-un campus pentru persoane cu dizabilități. Acolo era raiul pe pământ, nu pot descrie în cuvinte frumusețea locului. A fost totul bine, iar apoi a venit pandemia. Din nefericire, Vasile a decedat în decembrie 2021. Și el era român, din Carei, Satu Mare”, povestește sibianca.
Una dintre dorințele partenerului Georgetei a fost ca, împreună, să amenajeze un centru de îngrijire în incinta campusului, unde să poată avea grijă de pacienții bolnavi. „Stătea pe fotoliu, prin 2020, și zicea către mine <<hai că facem aici un centru de îngrijire, să mai vină și alții aici>>. Și am reușit, la etajele 2 și 3 ale clădirii, în 20 de camere, să primim oameni bolnavi. Lui îi plăcea să aibă companie. Austriecii erau bucuroși că plăteau puțini bani pentru cazare, iar eu aveam grijă de ei. Pe atunci mă ajutau și fiul și nora mea”, își amintește Georgeta.
După decesul lui Vasile, Georgeta a continuat să aibă grijă de pacienți. Unul dintre ei, printre puținii care au mai rămas în centru, este un austriac în vârstă de 86 de ani. Doar de el se mai îngrijește astăzi.
Sibianca este „îngerul păzitor” al unui vârstnic austriac
Georgeta Sarafie povestește că toată bunăstarea avea să ia sfârșit în primăvara anului trecut, atunci când campusul a fost luat în administrare de către Initiative Soziales Österreich (ISO), o organizație a societății civile, apolitică, al cărei scop este „ocuparea deplină a forței de muncă prin intermediul unor soluții inovatoare”, potrivit informațiilor publicate pe site-ul web.
Femeia spune că de atunci este hărțuită de angajații organizației și că, atât ei, cât și pacientului pe care îl îngrijește, îi sunt îngrădite drepturile. „În martie 2022, campusul, care are trei proprietari și este privat, a fost luat în administrare de firma ISO. Din acel moment, firma asta a încercat prin toate modurile să mă dea afară de aici, lucru care este imposibil, fiindcă eu am un contract cu proprietarii până în anul 2024. Încetul cu încetul, campusul nu a mai găzduit persoane cu dizabilități, ci ucraineni. Eu și cu bătrânelul meu suntem, practic, în plus și îi încurcăm, fiindcă ei percep o chirie mult mai mare pentru ucraineni decât plătim noi.
În scurt timp, au început să mă terorizeze. Totul a pornit de la faptul că nu mi-au mai permis să parchez în incinta campusului. Vă dați seama cât de greu este să lași mașina la mare distanță, când bătrânelul se deplasează în scaun cu rotile și în cârje. Apoi nu mi-au mai dat voie să arunc gunoaiele în tomberoanele din campus, deși plătesc pentru acest lucru. În chiria mea este inclus și curentul, apa caldă și căldura. Dar asta nu i-a oprit să mi le taie.
În 2 iunie, anul acesta, m-au lăsat fără curent. M-am dus să discut cu ei și mi-a spus că nu îl pornesc până nu plătesc o factură de 6.000 de euro. În condițiile în care, în prețul chiriei pe care îl dau proprietarilor campusului, eu am plătit și curentul. În acel moment, deși nu sunt o persoană cu problemele medicale, mi-a crescut tensiunea și a fost nevoie să merg de urgență la spital. Când m-am însănătoșit, am mers și la poliție pentru a reclama abuzul lor. Șapte zile am stat fără curent, timp în care frigiderele s-au dezghețat, iar toată mâncarea s-a stricat. Eu i-am dat în judecată pentru abuz și hărțuire.
Teroarea a continuat. Tot vara aceasta, au pus pe cineva să îmi desfacă șuruburile de la roți. Am avut noroc că am mers încet și am auzit un sunet. M-am dus imediat la un service la un român care mi-a zis care e problema. În acel moment, am plecat la judecătorie și am făcut plângere. Aici, am dat peste alte obstacole. Judecătoarea a zis către mine: <<nu cumva sunteți bolnavă psihic, nu cumva vi s-a părut că s-a întrerupt curentul 7 zile?>>. Și mi-am dat seamă că firma aceasta are multe legături”, spune sibianca.
Vrea să protesteze
La final de octombrie, și pacientul a rămas fără curent. Sibianca spune că acela a fost momentul în care a simțit că îi fuge pâmântul de sub picioare. „Ei își bat joc de un austriac, de un om din țara lor. Este un om bătrân, un om bolnav, cine știe cât mai are de trăit, și are parte de asemenea tratament. Acum a venit frigul și este îngrozitor. Într-o zi, au venit la el în cameră, au prins un moment în care eu nu eram prezentă, și l-au obligat să plătească o sumă imensă la curent, că dacă nu îl lasă fără. Toată noaptea m-am gândit cum aș putea să îl ajut pe acest om și am apelat la un gest disperat. Le-am spus că, dacă îi taie curentul, eu mă arunc de pe terasă. Am informat inclusiv poliția de gestul pe care voiam să îl fac, dar și pe proprietarii campusului, care mi-au spus că lucrurile se vor rezolva. I-am rugat să intervină și să nu îi mai lase să își bată joc de austriacul lor. Eu nu m-am plâns că mi-au luat mie curentul și că nu am căldură. Ci m-am plâns că și-au bătut joc de un om de-a lor. Din cauza acestei firme era să-mi pierd mințile! I-au întrerupt în final curentul, dar doar în baie, acolo unde el își petrece mai mult timp”, povestește femeia.
Georgeta Sarafie are de gând să protesteze în fața primăriei din Neulengbach pentru a-i reda drepturile austriacului. „Voi lupta până în pânzele albe pentru a-i reda o bătrânețe liniștită acestui om!”, a spus sibianca.