Ne bucurăm când orașul e plin de viață și oferă lucruri ieșite din comun, care ne lărgesc orizontul și ne determină să ne punem întrebări despre cum trăiesc și văd lumea alții, de exemplu artiștii, creatorii, inițiatorii de curente și stiluri.
O expoziție de bijuterie contemporană de artă la Muzeul Bruckenthal, prezentată în cadrul Festivalului Internațional de Artă Contemporană (SCAF) a fost una dintre atracțiile festivalului aflat la prima ediție.
[brid video=”1436195″ player=”38897″ title=” Bijuterie contemporană de artă la Muzeul Bruckenthal” duration=”209″ description=”undefined” uploaddate=”2023-10-08″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1436195_th_6522a3004ea45_1696768768.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1436195_hd_6522a3428e5c2_1696768834.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1436195.mp4″ width=”16″ height=”9″]
Dar stai așa, ce au în comun bijuteria și arta contemporană? Inele, coliere și cercei găsești pe Corso la tot pasul, de ce ar fi expuse într-un muzeu?
Pentru a răspunde la această întrebare, ne-am întâlnit cu Diana Pantea, curatorul expoziției.
Ce au în comun bijuteria și arta contemporană?
„În această expoziție am vrut să prezint o radiografie a ceea ce înseamnă bijuteria contemporană în zilele noastre. Și pentru că Sibiul este destul de la început în a o cunoaște, am zis să vin cu tot ce se poate – adică obiecte pe care le putem purta, dar totuși cu un limbaj diferit față de ceea ce cunoaștem, și apoi obiecte pe care poate mulți nu le-ar considera bijuterii. Dar atâta timp cât le poți pune la gât și le poți purta, ele tot asta sunt. Până la urmă, bijuteria vine în dialog direct cu purtătorul”, își explică Diana Pantea demersul.
Bijuteria contemporană de artă s-a desprins din bijuteria tradițională în urmă cu aproape 80 de ani, începând cu Alexander Calder și artiștii din anturajul său. Cu greu ar putea fi etichetată ca ceva inedit. Însă oferă și azi, ca și atunci, un mediu prin care artiștii pot crea piese aflate la intersecția dintre design și arhitectură, transpuse într-un mediu tridimensional, purtabile. Ce deosebește totuși bijuteria clasică de cea contemporană, de artă?
Ce deosebește bijuteria clasică de cea contemporană, de artă?
„Dacă artistul obține un rezultat pe care nu-l recunoști din prima, atunci reușește deja să intre într-un dialog cu tine. Arta transmite o trăire interioară”, lămurește Diana.
Am vrut să vedem povestea câtorva dintre piesele alese pentru expoziție și am rugat-o să ne facă mai întâi părtași la procesul de creație prin care a trecut cu obiectul creat de ea însăși.
„E un colier care prezintă tema autoportretului. N-am știut cum pot să arăt în contextul cultural românesc autoportretul și atunci am luat imaginile care m-au marcat de-a lungul timpului, le-am pus la un loc, le-am tăiat și am refăcut un puzzle. Pur și simplu e un puzzle din amintirile mele și din imagini care m-au marcat. Fiecare bucată de acolo este aliată de mine, turnată, lucrată, pilită, adusă la formă. Are și o semnificație de scut protector, dar în același timp scoate și un anumit sunet, devine cumva o combinație între dorința de apărare, faptul că vreau să mă ascund, dar în același timp faptul că am ceva de spus. E o contradicție prin care trăiesc pentru că sunt introvertită și mi-e un pic mai greu să mă exprim în cuvinte. Dar mi-e mai ușor să mă exprim prin obiecte”, explică Diana.
Textile, plastic, piele, materie organică
Bijuteria contemporană nu înseamnă doar metal și pietre, ci și materiale alternative: textile, plastic, piele, materie organică. Astfel ne întâlnim cu piesa creată de Mihaela Grama, care a realizat o combinație de argint cu o bucată dintr-un știulete de porumb.
„Piesa are o estetică aproape japoneză: linii foarte drepte, atent lucrate și foarte bine poziționate”, descrie Diana Pantea.
Pe aceeași bucată de carton ocru se află alte două piese din metal: o broșă minimalistă, realizată de Daniela Copadineanu, care s-a inspirat în demersul ei din ferestrele și ușile bisericilor din Cluj, și un pandantiv realizat de Horia Câlțea.
Alina Constantinescu a explorat plasticul și alama, montând două brățări metalice pe un suport de plastic, care se deformează în interior în zimți ascuțiți. Brățara obținută te provoacă să încerci să o porți și să te simți confortabil în același timp, lucru care nu este posibil. Însă povestea din spatele bijuteriei explică de ce e construită în felul acesta. Piesa reflectă durerea emoțională a artistei, provocată de boala tatălui ei.
„Lidia Puica e una dintre artistele care a lucrat constant cu același mediu și nu a folosit metal. Cum ziceam, în bijuteria contemporană nu e important materialul, ci modul în care reușește artistul să exprime ceea ce-și dorește. Ea lucrează cu croșet de foarte mult timp, iar aici a integrat și o piele pe care a lucrat foarte, foarte meticulos. Acesta este un colier purtabil, foarte ușor”.
Româncele poartă bijuterii de un clasic foarte stins
În general româncelor nu le prea place să iasă în evidență cu podoabele pe care le poartă. Există oare o jenă în a ne lăsa imaginația să alerge atunci când ne alegem obiectele de purtat?
„Ce-am învățat noi să purtăm în România e un clasic foarte stins. O chestie micuță, care să nu atragă deloc atenția”, observă Diana.
Însă bijuteria nu e doar o chestiune de alegere estetică, ci poate fi o declarație de principii, de valori. Regina Elisabeta a Angliei n-a putut să-și exprime public dezacordul față de Brexit, dar acest lucru nu a oprit-o să poarte o pălărie albastră cu flori galbene, care se asemăna uimitor de bine cu steagul Uniunii Europene, la deschiderea primei sesiuni parlamentare din 2017.
Prima doamnă a României ne-a obișnuit cu un stil vestimentar elegant, asortat cu bijuterii clasice. Am vrut să știm ce piesă de bijuterie contemporană, care să poarte o semnificație, i s-ar potrivi acesteia.
Ce piesă emblematică ai crea pentru Carmen Iohannis?
„Aș face o broșă pentru Carmen Iohannis, pentru că stilul vestimentar pe care-l poartă duce spre posibilitatea de a purta broșă, ceva într-o zonă cum purta la un moment dat Lady Gaga la o nuntă regală, o pasăre mai mare, aurie”, răspunde Diana după un moment de chibzuință.
„Ce mi se pare interesant la istoria broșei este că de câte ori a fost purtată în contexte foarte publice, a avut întotdeauna o însemnătate sau un mesaj. De exemplu, regina Angliei, de fiecare dată când purta o broșă aceasta avea un mesaj în spate. Și asta vine de mai de mult, când erau ascunse tot felul de mesaje în bijuterii. Din nou, și în zilele noastre, o broșă poate avea un impact în funcție de contextul în care e purtată. Mesajul poate să fie iubirea pentru natură, nu trebuie să fie neapărat un statement politic sau civic, poate să fie ceva foarte personal, în funcție de ce-o pasionează pe prima doamnă”, explică Diana.
Expoziția de artă contemporană SCAF mai poate fi văzută duminică, 8 octombrie.
