Arhitectul sibian Alexandru Găvozdea, liderul platformei civice Sibiu2024, a fost invitat la emisiunea „Ora de Politică” și a vorbit despre modul în care s-a extins Sibiul, despre dezvoltarea, uneori mai puțin controlată, a orașului, dar și despre proiecte de regenerare urbană.
Alexandru Găvozdea este liderul platformei Sibiu2024 și a fost președinte al Ordinului Arhitecților din România. Acesta a vorbit la „Ora de Politică” despre platforma civică pe care a creat-o pentru a putea identifica problemele din comunitatea sibiană, dar și despre dezvoltările urbanistice din oraș.
Găvozdea: „Golden Tulip, un exemplu nu foarte reușit”
Găvozdea a vorbit despre dezvoltarea orașului în perioada în care a fost Capitală Culturală Europeană. La acea vreme, au fost ridicate clădiri înalte în zone nu tocmai potrivite.
„Nu cred că poate fi făcut orice, oriunde și oricum. Nu trebuie să dezvoltăm pe verticală doar de dragul dezvoltării pe verticală, în orice loc. Sunt locuri în care acest dezvoltare poate să aibă loc și asta trebuie studiată. Pentru asta se fac planificări urbanistice la scară ceva mai mare, cu o viziune îndreptată asupra întregului oraș și asupra potențialului de dezvoltare pe verticală. (…) Sibiul a avut o perioadă, până prin anii 2010, în care nu era foarte controlată această dezvoltare, adică au apărut clădiri înalte în locuri în care am descoperit cu ele, existând lângă noi, că nu este cea mai bună idee. (…) Îmi aduc aminte de o reacție destul de puternică a sibienilor atunci când s-a construit actualul hotel Golden Tulip, în capătul dinspre orașul vechi a străzii Școala de Înot. Lăsând la o parte utilitatea unui hotel în preajma Capitalei Culturale, nevoia de cazare era evidentă, dar proximitatea față de acel țesut de case, e și muzeul de vânătoare alături care are o statură de casă normală, e o vecinătate destul de disonantă, adică nu cred că cineva trece pe acolo și se bucură de contrastul foarte puternic. Acesta este un exemplu nu foarte reușit”, a precizat arhitectul Alexandru Găvozdea.
Potrivit acestuia, o clădire înaltă, bine gândită, din punctul de vedere al amplasamentului, este hotelul Ramada. „O altă clădire foarte înaltă, din registrul hotelurilor, care a fost totuși, spun eu, din anumite perspective, cel puțin foarte bine gândită, este tot un hotel, Ramada, care este un semnal cu o arhitectură ok. Nu este spectaculos, e o arhitectură tipică perioadei respective internațională, deci nu e ceva specific Sibiului sau de foarte mare unicitate. Dar e o arhitectură corectă, cinstită și amplasarea ei urbanistică este foarte bună. Când intri în Sibiu, pe Șoseaua Alba Iulia, când vii de pe Ștefan cel Mare, este cap de perspectivă în lungul acelei străzi. Ordonează cumva, te ajută să te orientezi în spațiu. Deci aceste accente verticale au și aceste valențe, ne și ajută dacă reușim să facem și arhitectura frumoasă, cel puțin, chiar dacă nu excepțională, e un avantaj evident, pe lângă cele pe care le-am enumerat anterior”, a spus Găvozdea.
Potrivit acestuia, un alt exemplu de bune practici, este ansamblul construit pe Șoseaua Alba Iulia, alături de hipermarketul Kaufland, clădirea de birouri și cele de locuințe.
Găvozdea, despre regenerarea urbană a Sibiului
Arhitectul sibian consideră că platformele industriale părăsite trebuie să fie cuprinse în proiecte de regenerare urbană, astfel încât dezvoltarea orașului să se facă în mod coerent. „Nu s-au făcut foarte multe lucruri în Sibiu în ultimii ani sau cel puțin nu de anvergură mare. S-a făcut planificare urbanistică ceva mai multă, mai ales în ultimii câțiva ani. Mie mi se pare că este foarte important să ne uităm la fostele platforme industriale din lungul Cibinului, din coasta centrului istoric. (…) E sigur o viteză destul de mică aici și asta observăm în oraș, în foarte multe locuri. Pe de o parte, lucrul acesta poate fi privit și eu prefer să-l privesc ca pe un potențial de dezvoltare de acum încolo. Cred că este extrem de important ce facem cu ele și dacă nu ne gândim atent, dacă nu planificăm strategic pe termen lung și foarte lung, vom irosi acest potențial, aceste aceste șanse de a face bine orașului prin conversia platformelor industriale parțial sau total părăsite”, a precizat Alexandru Găvozdea.
Potrivit acestuia, proiectele de dezvoltarea imobiliară de pe locul fostei fabrici Scandia, din zona Balanța și cel din zona Sembraz nu au fost abordate corespunzător. „Acolo mi se pare că s-au ratat niște șanse, și anume șansele de a regenera urban orașul. Practic, aceste zone industriale au ajuns în perioada recentă să fie ca niște răni în țesutul orașului, doar niște niște suprafețe destul de mari pe care nu le puteai tranzita, în care nu găseai nimic de făcut și pe care trebuia să le ocolești. Ori regenerarea urbană asta presupune, că redau acele suprafețe funcționării orașului, oamenilor. Că aduc acolo și locuire, e limpede, că aduc acolo și servicii de care oamenii au nevoie în proximitate și nu trebuie să se urce neapărat în mașină ca să ajungă la cumpărături sau să ajungă la un dispensar sau să ajungă la un serviciu de cosmetică, frizerie, la o școală și așa mai departe. Deci lucrurile acestea trebuie speculate atunci când ai șansa, când terenul e gol și urmează să primească o funcțiune. Orașul trebuie să își ceară nevoile în acel loc. Sigur că un dezvoltator vrea să dezvolte, să facă un anumit profit și așa mai departe. Dar și orașul are un interes de acolo și echilibrarea asta între interesul public și interesul privat este de fapt, aș spune, aproape, esența planificării urbanistice. Trebuie să ne gândim tot timpul și ce are nevoie orașul, nu doar ce ne-ar conveni să investim în locul respectiv”, a adăugat arhitectul Alexandru Găvozdea.