De la Sibiu la Justiția Europeană: câtă nevoie avem de Europa?

„Altă întrebare?” 

Replica arogantă a ministrului Justiției, Florin Iordache, din acea noapte de ianuarie 2017, m-a ridicat din fotoliu și m-a trimis direct în stradă. Acolo erau deja sute de sibieni. 

Pe unii îi cunoșteam, pe cei mai mulți nu. Unii aveau deja ani de luptă pentru a îndrepta ceea ce e strâmb în democrația noastră tânără, alții erau, ca mine, pentru prima oară în stradă la Sibiu. 

Odată, în cele 3 zile și nopți de protest, a venit la noi o doamnă și ne-a oferit cafea și gogoși. „Soțul meu care e plecat afară v-a văzut la televizor și mi-a zis: du-le oamenilor ălora ceva cald și ceva dulce din partea mea, să nu se lase!”, ne-a spus. Atunci am simțit că aparțin, eram o comunitate, unită de un scop.

Am rămas toți, sute de zile, încălziți de revoltă și speranță. Și în inima mea, acolo sunt și astăzi. 

Sibiul a dat sigla protestelor împotriva OUG 13 care amnistia abuzul în serviciu și, odată cu el, pe toți funcționarii și demnitarii care profitau de funcția publică, în interes propriu. 

Ferestrele-ochi de pe acoperișurile caselor săsești au devenit simbolul vigilenței cetățenești față de abuzurile autorităților.  

Cea mai nimerită metafora pentru milioanele de priviri îndreptate spre putere, pentru că vin dintr-o cultură unde regula e regulă și nimeni nu e deasupra ei, iar cinstea e valoarea supremă. Ferestrele-ochi sunt expresia materială a patrimoniul imaterial al Sibiului, a spiritului orașului. 

Am rămas în stradă, aici la Sibiu, după ce s-au încheiat protestele din Piața Victoriei, poate dintr-o intuiție că nu am terminat ce începuserăm. Veneam de la lucru, ne lăsăm gențile sau rucsacurile jos și continuam protestul, în fața sediului PSD, în tăcere. Intrase deja în rutina cotidiană. Prieteni de-ai noștri, de prin alte orașe își programau, în călătoria la Sibiu, și o oprire la „Vă vedem”. 

Imaginile cu noi au făcut înconjurul lumii, au inspirat alte proteste. Luminițele telefoanelor s-au aprins în Georgia, israelienii au ieșit cu milioanele în stradă pentru independența justiției. 

Așa m-am transformat dintr-un arhitect implicat și atent la ce se întâmplă în jurul meu într-un activist pentru justiție și pentru statul de drept.

Protestele împotriva OUG 13 au fost continuarea celor de după Colectiv. Iar cele de la Colectiv, o continuare a Pieței Universității, împotriva unor abuzuri care-și trag obârșia din totalitarismul comunist și încă supraviețuiesc, în diferite forme și în spatele diferitelor măști. 

Am reușit să oprim, în 2017, marea amnistie. Florin Iordache și-a înghițit replica și a fost exilat într-o sinecură tehnică bine plătită, la Consiliul Legislativ. Liviu Dragnea a fost un timp scurt la închisoare și s-a apucat de gătit pe YouTube.

Dar o mare amnistie tot a avut loc, până la urmă. 

Iar autorii ei morali nu mai erau de găsit doar la PSD. Au fost oamenii susținuți la cele mai înalte funcții din sistemul de Justiție și la CCR, și de PNL și de președintele Klaus Iohannis, cei care au decis să micșoreze termenul de prescriere. Hotărâre care a dus la închiderea, aproape peste noapte, a 5.000 de dosare penale.

Traficanți de persoane, rețele de crimă organizată, polițiști și politicieni corupți sau rude ale acestora, care au luat mită de milioane de euro, șefi de instituții ce și-au însușit bani europeni, oameni de afaceri evazioniști, mii și mii de infractori, cei mai mulți deja condamnați în primă instanță, au scăpat. Faptele lor s-au șters și unii s-au întors pe pozițiile ocupate anterior. 

Și aici ajung la motivul pentru care depăn, cu voi, aceste amintiri de la „Vă vedem din Sibiu”, pentru care vă mulțumesc. 

Decizia recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care declară „marea aministie” contrară dreptului european, ne amintește câtă nevoie avem de Europa. 

De fiecare dată când am avut alături Uniunea Europeană am făcut un pas mai hotarât spre țara pe care o vrem, un stat de drept unde nimeni nu este deasupra legii. 

Marea amnistie este „modelul românesc” la care aspiră suveraniștii, al neintervenției în treburile interne, dacă vă mai amintiți, cel în care o mână de privilegiați sunt absolviți de rigorile legii. Nu, mulțumesc!

Sunt mândru, astăzi, că am ținut în multe locuri din țară,  împreună cu unîn  avocat din Sibiu, un curs juridic profesional pentru arhitecți, care introducea și conceptul  supremației dreptului comunitar.

Datorită supremației dreptului comunitar balanța dreptății își găsește din nou echilibrul. De acum, niciun judecător nu va mai putea invoca deciziile CCR și ICCJ pentru a elibera un hoț sau un criminal. 

Apartenența la Uniunea Europeană vine cu stat de drept, cu înțelegerea drepturilor și obligațiilor, ca cetățean, ca funcționar public, magistrat sau demnitar, și cu revolta pentru a le apăra. Pe ele, drepturile sau beneficiile dobândite prin statutul de membru, sau promisiunea lor viitoare. 

Revenind în actualitatea noastră imediată, știrea că viceprimarul Sibiului, Alexandru Dumbravă, a ajuns la o înțelegere cu procurorii europeni, recunoscând că a fraudat bani europeni, este cutremurătoare. Pe lângă furtul în sine din bani publici, fapta viceprimarului este un atac la încrederea sibienilor în cei aleși prin vot să conducă orașul. Este o defavoare făcută democrație și o pată de rușine întinsă pe fața comunității noastre. Demisia viceprimarului, anunțată de Raluca Turcan, președinta PNL Sibiu, este răspunsul pe care îl așteptăm. Nu vrem să ne întoarcem în timpuri pe care le credeam apuse, aici, în Sibiu. Vrem să avansăm spre un Sibiu din ce în ce mai european, mai democratic și mai etic.  

Pe toți sibienii care își doresc un Sibiu european ca valori, calitate a vieții și spirit îi așteptăm alături de noi, pe Platforma Sibiu2024.