Andy Fazekas, despre lupta sa cu boala Lyme: În afară de ginecolog, am fost la fiecare medic specialist

Andy Fazekas, unul dintre cei mai apreciați sportivi sibieni, a povestit pe pagina sa de Facebook, despre lupta pe care a purtat-o în ultimii șapte ani cu boala Lyme. Sportivul, de al cărui nume sunt legate cele mai populare inițiative din lumea sportului extrem românesc, precum Red Bull Romaniacs, Arena Platoșa sau Crazy Bike spune că face această destăiunire în speranța că povestea va ajuta alți oameni care se confruntă cu această boală.

Acesta povestește cum, în timpul unei competiții de hard enduro din Turcia din 2016, a început să se simtă rău, rămânând brusc fără puteri. Crezând că a răcit, nu a dat importanță stării sale și a așteptat să-i treacă de la sine, însă chiar și după revenirea în țară stările de moleșeală extremă și durerile musculare continuau să revină, din ce în ce mai des. „Nu prea am băgat de seamă pentru că aveam destule bătăi de cap cu pregătirea concursului, și mi-am umplut timpul cu asta. Au trecut zile și săptămâni, iar stările astea au început să apară și să treacă în valuri. Ba mă trezeam dimineața ca și cum nu aș fi avut niciodată nimic, dar seara începea din nou, ba invers. Ceea ce am observat însă, capacitatea mea de efort scădea de la o lună la alta, am ajuns să gâfâi și la o plimbare mai lungă”, posvestește acesta.

Andy Fazekas, despre lupta sa cu boala Lyme: În afară de ginecolog, am fost la fiecare medic specialist

Cum problemele deveneau din ce în ce mai deranjante, Andy povestește că a decis să-și investigheze starea de sănătate, însă rezultatele analizelor nu semnalau nici o problemă pentru o bună bucată de timp. În plus, povestește acesta, în ultima vreme, un țiunit intens al urechilor se adăugase pe lista simptomelor. Sportivul nu-și putea explica lipsa energiei, care altcândva îl caracteriza, drept urmare, după aproximativ un an și jumătate de alte investigații medicale, fără nici un tratament eficient, a ajuns la un doctor din Târul Mureș. Acesta, după studierea dosarului medical și o discuție privată, i-a dat sportivului primele indicii referitoare la posibila cauză a suferinței sale.

„După ce în afară de ginecolog am fost aproape la fiecare medic specialist, la insistențele unui prieten bun, am ajuns la Târgu Mureș, la un specialist în medicină hiperbară. Am luat cu mine tot dosarul rezultatelor și analizelor pe care le-am făcut în ultimul an și jumătate și i le-am pus pe masă. Pentru prima oară, cineva mi-a zis să-i povestesc de viața mea de dinainte să ajung aici. Am început cu asta, după care am intrat în subiectul descrierii simptomelor. După zece minute de povestit, în care nu m-a întrerupt, și-a ridicat capul și mi-a zis că după ce a citit și din ce i-am spus, e aproape sigur că am boala Lyme”, mai spune Andy.

Recomandarea prietenilor, salvatoare

Revenind la Sibiu, acesta pvestește cum a urmat sfatul medicului și, în urma unui nou set de analize specifice, a primit confirmarea prezenței acestei boli. Cum starea de săntate a sa era tot mai șubredă, după mai multe internări la secția de Boli Infecțioase și tratamente îndelungate cu antibiotice puternice, Andy a acceptat sfatul prietenilor săi de a vedea o clinică din Austria specializată în ameliorarea țiuitului din urechi. Ajuns acolo, sportivul sibian a fost sfătuit să meargă la o clinică din Germania, specializată în tratarea bolii Lyme.

„După o poveste scurtă, Erhard Seiler (n. Red. Doctorul de la clinica ORL din Austria) mi-a zis că de ce nu am inceput cu faptul că am boala Lyme, că probabil și asta influentează masiv țiuitul in urechi. După care mi-a spus o frază care mi-a schimbat viața. Suna așa: <Ai noroc că prietenul meu cel mai bun este directorul unei clinici, singura din lume care vindecă Lyme-ul cronic printr-o metodă inovativă, pe care au dezvoltat-o timp de peste 20 de ani>. Aceste vorbe au insemnat pentru mine mai mult decât tot ce am auzit in ultimii 2 ani, și simțeam cum sperantele mele incep să renască”

Cinci ani de luptă cu boala Lyme

După o bună perioadă petrecută în clinica din Germania pentru pregătirea intervenției, Andy povestește cum doctorii i-au mărit în mod controlat temperatura corpului de mai multe ori, inconștient fiind, până la punctul în care bacteria respectivă este anihilată.

„A doua zi m-am internat, mi-au făcut toate analizele și am și început tratamentul. Acesta a constat în administrarea unui complex de vitamine și a unui antibiotic foarte puternic timp de 2 săptămâni, combinat cu tot felul de tratamente de ionizare a sângelui, regim alimentar, iar după șapte zile, sub anestezie generală și supraveghera mai multor medici, m-au băgat într-un fel de cuptor, și mi-au crescut treptat, timp de 6 ore, temperatura corpului la peste 41,5 grade, nivel la care bacteria Borrelia moare. Această procedeură s-a repetat din nou peste 7 zile. Deja după prima ședință, tinnitusul mi-a scăzut la jumătate din intensitate, iar pe mine m-a cuprins un val imens de fericire și optimism, pentru că în sfârșit puteam să dorm, și speranța că mă voi vindeca a crescut exponențial. Deja am început din nou să visez din nou la viitor, alături de soția și fetița mea, familia și prietenii mei. Avema planuri din nou.”, mai povestește acesta.

Astfel, simptomele au început în sfârșit să se amelioreze, după mai bine de trei ani de chin pentru Andy, iar el a fost nevoit să învețe să trăiască cu efectele de lungă durată pe care boala Lyme i le-a imprimat vieții sale. Sportivul spune că acum este sănătos și chiar dacă unele episoade de epuizare revin de câteva ori pe an, nu mai este nevoit să ia medicamente pentru tratamentul acestei boli nemiloase. „Am învățat să trăiesc cu aceste stări, care s-au rărit la 2-3 pe an, și care nu țineau mai mult de câteva zile. In acestea stau cuminte, vegetez, și mă bucur pentru că știu că vor trece repede. Mi-a fost de foarte mare ajutor că am devenit vegan, și am ținut acest mod de alimentație aproape doi ani jumate. A fost perioada când am avut cea mai multă energie. Acum sunt foarte bine, am o viață absolut normală și minunată, de care mă bucur în fiecare zi din plin. De peste 2 ani nu mai iau nimic in afară de câteva cure de magneziu si calciu, mai ales înaintea perioadelor de efort”.

Andy Fazekas își încheie povestirea prin a-și anunța disponibilitatea de a ajuta pe oricine trece prin ce a trecut și el. „Sunt la dispoziția oricui legat pe aceasta temă, și dacă doar o singură persoană reușește să-și schimbe viața în bine datorită acestei postări, înseamnă că mi-am atins țelul. Încă un motiv de fericire.”

Povestea poate fi citită integral, aici

Ultima oră

Comentariul meu