Prima zi din al doilea weekend de la FITS30 a umplut orașul. Străzile, sălile, piețele, literalmente întregul oraș a fost cucerit complet de artiști și public.
Primul nostru eveniment de vineri a fost, ca de obicei, conferința de presă FITS, găzduită de Octavian Saiu.
Prima parte i-a avut ca invitați pe reprezentanții spectacolului “Duel” – Tanja Gavrilovic (coordonator Teatroskop – Southeastern European Network for Performing Arts), Loic Meuley (atașatul cultural al Institutului Francez la București) și Catherine Faudry (atașat cultural al Institutului Francez în Serbia).
Tanja Gavrilovic: ”Circul face parte din scena independentă, nu este recunoscut de instituții. Teatroskop a lucrat cu companiile independente de circ contemporan din țările din spațiul ex-iugoslav, Serbia, Slovenia și Croația și a fost foarte entuziasmant. Noi ne bucurăm că suntem finanțați în Franța, avem o legătură organică cu scena franceză. În proiectul nostru cu Serbia, Slovenia și Croația, s-a cumpărat o dubiță de circ care circulă între cele trei țări. Aceste spectacole au o componentă transversală, unesc oameni din mai multe țări, arată oamenilor ce se poate face în termeni de critică de circ contemporan, pedagogie de circ și trapez. Nu există o structură pentru așa ceva, mereu aducem un trapez din Franța, se fac ateliere acolo pentru public. Nu putem sprijini doar un aspect, doar distribuția, ne dorim, de fapt, să sprijinim toată scena circului.”
Catherine Faudry: ”Cred că asta face, de fapt, circul: ne aduce aminte cum era să fim copii și să credem că suntem nemuritori. Putem descrie și defini circul în diverse feluri. Spre exemplu, diferența dintre dans și circ este riscul. Când vedem un spectacol de circ, simțim pe undeva, în adâncul nostru, ne dorim ca acei artiști să cadă. E o dorință intrinsecă automată care te provoacă, de fapt, să vii la circ. Corpul artistului de circ este o metaforă în sine, iar materialele cu care operează sunt și ele o metaforă. De asta sunt interesați oamenii.”
Loic Meuley: ”Sunt uimit de tot ceea ce se întâmplă pe scena unui circ, există această energie specială pe care circul ți-o oferă și descoperirea pe care o faci atunci când mergi la circ, în ceea ce privește situația, momentul, contextul politic, de ce nu? Cred că ar fi important să continuăm această legătură și conexiune, sub forma Teatroskop și chiar aștept și artiști români în această legătură.”
A doua parte a conferinței a fost cu reprezentanții London International Gospel Choir, al cărui director artistic este Nina Rosenberger:
”Ne place să cântăm, dar și să spunem povestea noastră. London International Gospel Choir reunește oameni care au credințe diferite, pentru că este vorba foarte mult despre sunetul pe care vrem să îl redăm mai departe. Nu poți cânta gospel singur, de aceea, conexiunea, credința și faptul că suntem împreună ne ajută să mergem mai departe. De regulă, spunem o rugăciune înainte de spectacol și ne bucurăm dacă măcar o persoană pleacă de la spectacolul nostru cu speranța unei zile mai bune, atunci considerăm că am avut un succes.”
O altă conferință a zilei a fost cea cu Matei Vișniec în dialog cu Constantin Chiriac, Ioan Cristescu și Simona Modreanu, o discuție dedicată marelui George Banu.
Simona Modreanu, directoarea editurii Junimea: ”Nu cred că îl putem separa pe eseistul, scriitorul George Banu de omul George Banu. Era exigent, dar era un împărtășitor. Teatrul a rămas pentru el, până la final, un loc magic în care simțea bucuria de a fi. Îl simțeam și spunea, în ultimul timp, că ceva s-a schimbat fundamental în teatru, nu mai era la fel. Era de o meticulozitate extraordinară, îi plăcea ca fiecare cuvânt să se așeze într-o simetrie perfectă. Avea un spirit înalt, o inimă mare și o atenție deosebită pentru detalii. Pentru el, spectacolele teatrale treceau, demult, de primul contact, cu textul, cu regia și se concentrează pe ceea ce înseamnă “o privire de-aproape”. George avea capacitatea unei priviri transversale, făcând ca fiecare element să capete un semn, resemnificându-le el însuși de multe ori.”
Ioan Cristescu, Director Muzeului Literaturii Române: ”Vorbeam foarte des cu George Banu și venea foarte des pe la Muzeul Literaturii. Această carte, „Ultima oară”, are o intimitate aparte. Era, într-adevăr, un împărtășitor. Rareori găsești un eseist care să facă din eseistica lui proză. Ai senzația că atunci când George vorbește despre un fir de praf, acel fir de praf este globul pământesc. Ca să poți vorbi despre asta, ai nevoie de un tip aparte de sensibilitate umană, iar toți cei care l-au cunoscut, cred că au simțit la fel.”
În săli, MAKOM 30. Sărbătoarea dansului ne-a răvășit tuturor simțurile cu frumusețe și profunzime coregrafică marca Vertigo (Israel), iar Milo Rau/NTGent ne-a adus Ultima cină, spectacol care i-a provocat pe cei din sală la multe discuții după vizionare.
FAUST: tribut (Yamamoto Noh Theater, Japonia) a fost un alt spectacol care a umplut, de această dată, Sala Filarmonicii de Stat, iar magia teatrului noh, care începe să fie cunoscută publicului de la FITS, i-a fermecat pe cei prezenți.
Seara, spațiile de joc în aer liber au fost cuprinse de frenezia spectacolelor, dar și a publicului, cu ropote de aplauze care ne-au încălzit tuturor sufletul.