În Estoril, Portugalia, a fost dezvelit în data de 2 iunie 2014 un monument dedicat poetului român Lucian Blaga. Bustul a fost creat la inițiativa lui Vasile Popovici, un timișorean care a fost anterior ambasadorul României în Lisabona.
Monumentul din părculeţul din faţa Hotelului Palacio Estoril evocă prezenţa lui Lucian Blaga în Portugalia, el fiind ambasadorul României între anii 1938 şi 1939. Cel care a dorit amplasarea unei statui cu Blaga a fost timișoreanul Vasile Popovici, ambasadorul României la Lisabona în perioada 2006-2011, potrivit Adevărul.
El a făcut toate demersurile pentru realizarea statuii, s-a strădui să obțină finanțare și să găsească o loc potrivit. Ar fi trebuit să fie Lisabona, dar nu s-a putut.
„Căutând în memoria vastă a internetului, constat că a apărut în presă de-a lungul anilor mult folclor pe tema statuii, ce a devenit repede un fel de copil cu zeci de părinți. Iar asta mi s-a părut frustrant, spre rușinea mea. Am și eu o parte de vină: detest să-mi atribui paternitatea unor proiecte, fiindcă îmi închipui că lucrurile se știu sau se află de la sine. Iată că nu. Ambasadorul polonez, care a ridicat și el un monument după cel românesc, n-a stat deloc pe gânduri și și-a pus numele direct pe soclu, ca să se știe și să nu se uite”, a spus Vasile Popovici.
Blaga și Eliade în Portugalia
Întâmplare sau destin, în Portugalia s-au aflat în misiune diplomatică o seamă de oameni de cultură români. Între ei, Lucian Blaga și Mircea Eliade. Dacă pentru ultimul există o modestă placă pe o casă la malul oceanului la Cascais, la doi pași de centru, pentru Blaga nu exista nimic care să amintească de anul cât a fost el ambasador al regelui Carol al II-lea.
Vasile Popovici a cerut de Arhivele MAE să i se trimită dosarul “Blaga” din perioada cât a fost ambasador la Lisabona, un an încheiat (1938-1939). Voia să știe unde anume s-au aflat ambasada și reședința ambasadorului, ambele în spații închiriate în acea vreme, ca să văda dacă poate găsi un loc nimerit pentru statuie.
„Nicăieri nu se potrivea, după cum am putut constata mergând la fața locului. Gândul m-a dus atunci la Jardim da Estrela, nu departe de sediul ambasadei noastre, loc frecventat de lume și împânzit de monumente. Știam că nu va fi simplu să obțin autorizație pentru parcul acela, mai ales că nu aveam un argument care să susțină alegerea celui mai frumos parc al Capitalei. Am apelat deci la oficialul potrivit să mă susțină, cu care legasem o caldă prietenie, Catarina Vaz Pinto, viceprimar al Lisabonei cu probleme cultural – soția secretarului general ONU, Antonio Guterres, la vremea respectivă Înalt Comisar ONU pentru Refugiați. Din motive de legislație locală, aprobarea pentru Estrela era imposibilă. Catarina mi-a propus atunci o stradă sau o piață în zonele noi ale orașului, în construcție. Asta însemna o zonă periferică, ceea ce nu mi-aș fi dorit”, a povestit scriitorul și profesorul universitar Vasile Popovici.
Blaga a stat o lună în prestigiosul hotel Palacio
Îi rămânea ca variantă Estoril, splendidă stațiune, parte din Triunghiul de Aur al Portugaliei: Estoril-Cascais-Sintra. Avea și un argument: Blaga a locuit pentru o lună în prestigiosul hotel Palacio, locul unde se refugiaseră vremelnic capete încoronate ale Europei și unde, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, aveau să-și găsească rezidență mulțime de diplomați și spioni din ambele tabere beligerante, Portugalia fiind țară neutră.
„Hotelul, aflat pe lista scurtă a celor mai luxoase palaceuri europene, este azi proprietatea unui om de afaceri irakian, la care am ajuns prin intermediul altui irakian, căsătorit cu o româncă. Cu directorul general al hotelului, Francisco Corraa de Barros, om adorabil, m-am împrietenit din prima clipă și prieteni am rămas. Toată lumea a fost de acord cu proiectul, iar suprafața de teren propusă pentru amplasare nici în vis n-o puteam găsi mai potrivită, chiar în buza parcului central din Estoril, cu fața spre ocean, printre palmieri, într-un fel de mare nișă semicirculară construită parcă acolo pentru a pune în maximă valoare un monument”, a mai spus Popovici.
Bani de la Banca Transilvania și ICR
Era apoi nevoie de aprobarea Primăriei Cascais. Stelele au fost toate aliniate, fiindcă primarul din Estoril a fost de acord încă de la prima întâlnire cu ambasadorul român Vasile Popovici. Rămânea ca diplomatul să găsească fondurile pentru bust și soclu.
„Cu ajutorul ambasadorului de la UNESCO, nimeni altul decât Nicolae Manolescu, am discutat cu Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu. BNR nu poate finanța asemenea proiecte, dar guvernatorul putea să mă pună în legătură cu președintele Bancii Transilvania. Iar președintele a fost de acord să acopere costul soclului, elementul cel mai scump al monumentului. ICR-ul, condus central de Lilian Zamfiroiu și local de Daniel Nicolescu, a subvenționat bustul”, a mai declarat Vasile Popovici.
Sculptorul Ardelean a primit 5.000 de euro
Pentru realizarea bustului, diplomatul a decis să dea de lucru unui timișorean de-al său și l-a ales pe sculptorul Gheorghe Ardelean – decedat în 2021, la vârsta de 85 de ani.
„Gheorghe Ardelean s-a supărat ulterior că nu l-aș fi invitat la inaugurare. Dar invitația eu i-am făcut-o, însă drumul urma să și-l acopere singur dintr-o mică parte a celor 5.000 de euro virați de ICR, ceea ce el n-a conceput, drept care m-a șters din evocările legate de bust. Cică nu concitadinul lui tratase cu el pentru bust, ci Ministerul Afacerilor Externe! MAE în persoană, cum ar veni! La solicitarea mea, soclul a fost desenat după un model portughez de Gelu Savonea, arhitect și director adjunct la ICR Lisabona, și executat de un artizan portughez din Pero Pinheiro, al cărui atelier l-am vizitat de două ori rugându-l, a doua oară, să refacă proporțiile și să-i dea o linie mai alungită. Spre surprinderea mea, omul s-a executat fără să protesteze, în ciuda pierderilor”, a adăugat Popovici.
Aurel Gheorghe Ardelean a fost unul este unul din cei mai cunoscuți sculptori timișoreni. A realizat peste 50 de busturi, monumente şi statui ale unor personalităţi bănăţene expuse în spaţii publice. De numele său se leagă şi parcul cu personalităţi din curtea Bisericii Ortodoxe Române din Piaţa Kutl – prima catedrală a românilor din Timişoara (sfinţită în 1936). Aici se află şapte busturi ale unor bănăţeani de seamă.
Pe soclul de la Estoril apare semnătura lui Lucian Blaga, poet, filozof și ambasador, sub un poem în portugheză (“Saudade”) inclus în ciclul „La Curțile Dorului”.
Monumentul, de peste trei metri înălțime, impunător, vizibil de departe pe fondul vegetației și al colonadei, a fost dezvelit cu ocazia vizitei în Portugalia a ministrului de Externe din 2014, Titus Corlățean, alături de secretarul de stat pentru Afaceri Europene Bruno Macaes.
Lucian Blaga şi cariera politică
Cariera diplomatică a lui Lucian Blaga a cuprins mai multe etape, acesta debutând ca ataşat de presă pe lângă Legaţia română din Varşovia, unde a lucrat un an, între 1 noiembrie 1926 şi 30 octombrie 1927.
A fost trimis apoi la Legaţia română din Praga (1 noiembrie 1927–31 martie 1928), ţară aliată a României în cadrul Micii Înţelegeri. Au urmat două mandate la Berna, întâi ca ataşat de presă (1 aprilie 1928–30 octombrie 1932), apoi consilier (1 februarie–decembrie 1937).
Într-o perioadă de mari frământări politice în Austria, a fost consilier de presă la Viena (1 noiembrie 1932–31 ianuarie 1937).
Începând cu data de 1 aprilie 1938, Lucian Blaga a fost numit în fruntea legaţiei române la Lisabona unde a stat până în luna martie 1939. Perioada petrecută de Lucian Blaga în Portugalia a adus culturii române două volume în limba protugheză: „Luntrea lui Caron” şi „La curţile dorului”.