Un olandez stabilit în România vrea să salveze satele săsești din Transilvania. Acesta laudă monumentele din Sibiu și vine cu două soluții pentru ca acestea să fie puse în lumină.
Daniel van Soest este olandez și a cumpărat o casă la Metiș veche de 200 de ani, care l-a cucerit imediat. „De pe fereastră se vede prin frunzele teilor drumul care coboară pe lângă biserică și ajunge la școala veche și singurul magazin din sat. Pe partea stângă, casele săsești stau aliniate – legate una de alta cu porți mari de lemn și șuri. Parcă satul plutește într-o mare de dealuri blând împădurite – pădurea abia a înfrunzit, din când în când vântul aduce un miros de salcâm înflorit din pădure. Când avem un moment liber urcăm pe dealul din spatele casei – deasupra mării verzi orizontul pare desenat cu creta pe albastrul cerului – ultima zăpadă pe Munții Făgăraș” a spus acesta în cadrul unui articol ce apare pe site-ul Republica.
Deși Sibiu l-a cucerit, acesta susține că este dezamăgit de implicarea autorităților în ceea ce privește păstrarea monumentelor săsești și îndemnarea oameniilor să cumpere case vechi. „Statul este absent, nepăsător și indiferent! Nu pot să ajung la o altă concluzie decât că guvernului nu-i prea pasă. Vă dau două exemple din experiență proprie pe tema asta. Nu vorbesc de câte un conac, ici-acolo, care s-a prăbușit, sau câte o biserică, cu asta ne-am obișnuit. Vorbesc de greșelile în țesutul guvernării țării. Vă explic folosind o anecdotă. Când am cumpărat casa din Metiș pentru o sumă modestă, am făcut planuri de restaurare ca să o implic în activitățile noastre turistice pe care le aveam deja. Cu un plan de investiție care prevedea pe lângă o investiție din fonduri proprii și o finanțare ipotecară. Eu find olandez naiv, așa am lucrat și în Olanda cu proiecte de restaurare și eram convins că așa merge și în România. Când am ajuns la bancă (chiar cu numele regiunii) am înțeles că satul Metiș nu se califică pentru finanțare tip ipotecar. De ce? am întrebat. După codul poștal, zona nu este în aria noastră de finanțare, nu doar Metiș, toată zona, mi-a răspuns doamna. Am rămas mut, am mai încercat la o altă bancă și încă una, dar nu îmi venea să cred, toți la fel! Zona nu este finanțabilă. Poate vă întrebați, dar ce treabă are statul cu banca. Greșit! Statul trebuie să asigure parametri într-un sistem capitalist. Regulile de joc trebuie stabilite de stat, ca să creeze cum se spune în engleză – a level playing field, drepturi egale pentru toți participanții. Dacă băncile au voie să excludă zone din serviciile lor, ei practic neagă zonei respective dreptul la dezvoltare” spune acesta.
„Când mă întreabă olandezii ce e de vizitat în România, le spun să înceapă cu Sibiul”
Deși este deranjat de implicarea aproape nulă a Statului în această situație, el povestește cu drag despre zonele din Transilvania și promovează Sibiul în rândul străinilor. „Când mă întreabă olandezii ce e de vizitat în România le spun să înceapă cu Sibiul, le povestesc de colinele care sunt împodobite cu turnuri de biserici și fortificațiile lor, satele care sunt formate din șiruri de case cu obloane, ici-colo un castel, un conac, un domeniu, și pe vârfuri câte o cetate. Și le povestesc de natură, în mare parte neatinsă, dealuri cu terase unde se cultiva pe vremuri hamei și viță-de-vie și livezi cu pomi fructiferi. Le arăt poze cum merg pe bicicletă ca printr-un tunel prin pădure, cum trec pe lângă o turmă de oi păzită de câini somnoroși și câte un cioban care se uită spre orizont, sub un stejar bătrân. Totul pe un fundal cu Munții Carpați în spate. Eu spun că valoarea turistică a zonei este greu de estimat, neatinsă de modernism și ca prin minune scăpată de impactul războaielor din trecut – eu cred că zona este perla Europei și merită un statut special pentru conservarea ei, administrată pentru turiștii interesați de cultură și istorie, cu gastronomie și cazare de calitate” a spus acesta.
Bisericile din satele săsești, dar și casele i-au rămas la inimă și consideră că ar trebui apreciate mai mult. „Central în frumusețea satelor săsești este patrimoniul, bisericile fortificate nu se discută, dar și satele în sine au un farmec deosebit. Sașii aveau un ochi bun pentru a crea un sat frumos, se foloseau de relief și cursul apelor ca să situeze biserica, școala, atelierele și gospodăriile exact unde trebuia. Un fel de Feng Shui avant la lettre. Forma satului reflectă coeziunea comunității, încă de atunci, acum s-a pierdut demult. Ca să folosim farmecul din trecut pentru turismul modern trebuie pus accent pe păstrarea și restaurarea patrimoniului” a spus olandezul.
Două soluții pentru Statul român
Salvarea satelor săsești nu se poate realiza fără implicarea autorităților, motiv pentru care Daniel propune două schimbări Statului român. „Prima ar fi o revizuire a listei monumentelor din satele săsești. Când vezi pe patrimoniu.ro parcă ceva nu e în regulă. Parcă au trimis un stagiar la satele săsești sau un funcționar fără nicio pasiune pentru istorie, care doar a bifat în fiecare sat – biserica veche – este – mai departe. Când a bifat biserica, nu a văzut că totul în jur e vechi? De ce nicio casă, nicio școală, chiar nimic nu este inclus în lista patrimoniului, nici în Metiș, nici în Teaca, nici măcar în Viscri, decât biserica. Deci, o listă nouă, cât mai repede, cât mai detaliată și completă! Cât încă mai este timp. UNESCO are o altă abordare, lista lor include 7 sate săsești întregi, dintre care Viscri și Biertan, recunoscând valoarea ansamblului. Ar fi o perspectivă utilă și pentru celelalte sate săsești să fie introduse în patrimoniul național ca ansamblu, și de acolo ar fi un pas mic pentru a declara toate satele din zonă, ca un întreg, un singur monument național” spune acesta.
A doua sugestie prevede o politică mai activă în protecția monumentelor. „Deciziile în legătură cu patrimoniul nu pot fi lăsate în mâinile politicienilor locali, ei nu au educația necesară pentru un subiect așa de delicat. Patrimoniul trebuie clasificat, gestionat, controlat activ și în cunoștință de cauză” a completat Daniel.
