Nicolae este singurul locuitor din Muzeul Astra din Sibiu. El este persoana care are grijă de viețuitoarele de la Ferma Animalelor și se asigură că vizitatorii se pot bucura de o experiență care să îi „transporte” în viața satului de altădată.
Nicolae Geleriu are 53 de ani și de doi ani se ocupă de Ferma Animalelor de la Muzeul Astra. A ales să locuiască în muzeu pentru că a considerat că este mult mai util să fie alături de animale și să nu piardă timpul cu transportul. Acesta ne-a mărturist că iubește ceea ce face și locul unde acesta locuiește în Muzeul Astra, însă cel mai mult îi plac liniștea și faptul că niciodată nu te poți plictisi în muzeu.
„Este o plăcere, în primul rând pentru aer, liniște și recreație. Prin faptul că gospodăria are atâtea animale nu am timp să mă plictisesc, dar totuși în același timp le fac cu drag. Avem iepurașii, găinușe mici de munte, porumbei, pe toate le-am adus pentru că îmi plac. A fost gol pe aici și când am venit am zis că vreau să le arăt ce înseamnă o gospodărie adevărată .Decizia de a mă muta la muzeu am luat-o ușor și cu drag, nu din obligație. S-a ivit ocazia și m-au întrebat dacă aș vrea să stau aici. Atât timp cât ai animalele în muzeul satului și omul trebuie să fie tot în sat, nu să faci naveta pe autobuz, dimineața să vii, seara să te duci. Trebuie să fii lângă ele ca să le înveți. Mai facem trăsuri, mai facem sănii iarna, așa că nu poți să îi spui omului <<Stai că eu acum sunt în autobuz, așteaptă-mă că vin, prindem calul și plecăm>> E frumos, e liniște și e plăcut” ne-a spus Nicolae.
Ferma Animalelor, o dorință de a duce mai departe viața autentică a satului românesc
Ferma Animalelor a luat naștere din dorința de a duce mai departe viața satului în formula completă. O gospodărie românească țărănească a avut mereu în jurul său animale, iar oamenii au conviețuit cu ele ajutându-se reciproc.
„Ferma Animalelor la Muzeu a început prin faptul că vrem să rămânem la tradiție și într-adevăr să reprezentăm satul. Tradiția să rămână aici, nu la bloc, nu între parcări și nu știu pe unde prin oraș. Mai avem văcuțe, mai avem purcei, sunt și niște oi și asta va reprezenta satul. Turiștii când vin și întreabă „de ce e calul în muzeu” este simplu de răspuns. Calul reprezintă satul, cum și muzeul reprezintă locuințele satului, așa și animalele în timpuri au fost și ele în satul de demult” a spus Nicolae.
O dimineață la muzeu începe la ora șase
La Muzeul Astra, vizitatorii se pot bucura de numeroase animale, gospodăria tradițional românească având în „dotare” porci, vaci, cai, oi, rațe, iepuri, găini, porumbei și un măgar pe nume Victor. Acestea pot fi admirate și chiar se poate interacționa cu ele. Tot ce ține de aceste animale, simbol al vieții din Muzeul Astra, intră în grija lui Nicolae. O zi normală în muzeu începe la 6:00-6:30, când acesta se duce să hrănească vacile cu oborog, un amestec de făină făcut din recolta muzeului și măcinate la moara funcțională a Muzeului Astra.
„Facem curat în grajd, punem un pic de fân și pe la 10:00-10:30 le dăm apă și le scoatem la iarbă verde. Prin faptul că iarba acum e crudă, e foarte bogată și le subțiază. Afară la iarbă, apoi pe la 14:00-14:30 iar la apă, la troaca din curte și din nou afară. Și pe deasupra, mai ai porci, trebuie să le dai mâncare, să le faci curat. O zi în care nu ai timp de plictiseală deloc, așa este o zi la gospodăria din muzeu. Este o muncă pe care o prestez cu plăcere și cu drag. Ajut cum pot, dacă este de tras vreun lem sau pentru băieții de la resturare să le transport ceva cu ajutorul calului cu mare drag, nu este nicio supărare. Orice activitate și orice lucru, dacă se poate, se rezolvă” ne-a povestit Nicolae.
Gilu, cel mai nou membru al fermei
Printre numerosele animale care se pot întâlni la Muzeul Astra, vizitatorii au fost fascinați de Gilu, un mânz de o lună și două săptămâni, care dormea liniștit la soare sub supravegherea ageră a mamei sale. „Avem o iapă semigrea, o cheamă Dorina, face nouă ani acum în august și lângă ea puiuțul ei mic și drag, care are o lună și două săptămâni și îl cheamă Gilu” ne-a spus Nicolae.
La câțiva metri de familia fericită pășteau în liniște două vaci, de rase românești, care conform lui Nicolae nu se mai găsesc prea ușor în ultima perioadă. „Avem o văcuță frumoasă, Joița o cheamă, la a doua fătare și este rasă bălțată românească. Din păcate, rasele noastre românești se cam duc înspre piezare și vrem să rămână tradiția raselor noastre de animale acasă la ele, la sat. Mai avem o frumoasă vacă, la a treia fătare pe care o cheamă Viorica și e o brună de stepă. Noi vrem să rămânem pe rasele noastre care merită, dau lapte. Nu dau 30 de litri pe zi ca cele crescute în fermă, dar ele sunt naturale, își mănâncă iarba lor, beau apă curată și le dau tărâța care este oborogul cum le zicem noi” ne-a mai spus acesta.
Nici porcii din fermă nu sunt mai prejos, vizitatorii putând să găsească în Muzeul Astra două rase românești, una de carne și una de slănină. „O rasă de bazna și mangalița care sunt două rase românești.. Au vrut să aducem porci tradioționali, m-au întrebat dacă putem să îi aducem, le-am spus că da, cum să nu. Îi păstrăm, îi îngrijim, le dăm de mâncare” a povestit Nicolae.
Plimbările cu sania trasă de cal, atracție pe timpul iernii
Muzeul Astra este recunoscut și pentru faptul că își confecționează singur toate cele necesare. Oamenii care au grijă de muzeu sunt și cei care plantează legume în cadrul grădinii, dar și cei care cultivă porumb în „lunca” muzeului. Din recoletele de porumb și fânul cosit în muzeu se asigură hrana pentru animale pe timpul iernii. Pentru transportul fânului, al lemnului, calul este principalul ajutor. Pe timpul iernii, vizitatorii se pot bucura de o experiență unică și anume plimbarea prin muzeu cu sania trasă de cal.
„Am încercat să rămână tradiția exact cum a fost la țară pe timpuri. Eu când eram copil aveam cal și puneam sanie, dar nu era sania ca acuma, erau sănii de lemn. Acelea au fost și vor rămâne, prin transportul cu căruțul. Căratul lemnului, al gunoiului de la vaci, sunt treburi necesare ale gospodăriei pe care trebuie să le faci și le faci cu ajutorul calului” ne-a spus Nicolae.
Turiștii sunt încântați de animalele de la Muzeul Astra și cei mai mulți vor să interacționeze cu ele. „Unii se bucură, chiar foarte mult se încântă. Și animalele sunt cuminți, se pot mângâia. Într-adevăr, trebuie atenționați că totuși sunt animale, nu te bagi la ele fără să le atenționezi, dar sunt cuminți, frumoase. Duc și cu căruțul copiii, i-am așezat ca pe baloți acolo și i-am plimbat cât au vrut. Asta este frumusețea tradiției și îi încântă.
Deocamdată nu știm dacă o să mai aducem animale noi, poate pe parcurs dacă va fi necesar și se va cere nicio problemă, se vor aduce” a spus Nicolae.
Măgarul Victor, vedeta Muzeului Astra
Printre animalele de la Muzeu, cel mai cunoscut este măgarul Victor, care are grijă de oi și care uneori, sper fericirea turiștilor, mai stă și la o poză. Imaginea lui Victor este destul de cunoscută, iar reprezentanții Muzeului Astra ne-au transmis că vor să o facă și mai cunoscută.
„Cei care vor să vină aici în vizită trebuie să înțeleagă faptul că nu intră într-un spațiu mort, inert, acest lucru este 100% improbabil. Aici avem de a face cu un muzeu viu. Este Muzeul Astra, este un loc unde tradițiile merg mai departe, un loc unde se respiră cultură la fiecare pas pe care îl fac vizitatorii. Noi am reprodus aici la Muzeul Astra tot ce înseamnă elementele de faună care se regăsesc în gospodăria țăranului român. Începând de la casa tradițională unde locuiește gospodarul, până la tot ce ține el prin curte, animale domestice și tot ce stă pe lângă. Victoraș, una dintre vedetele noastre, este măgarul nostru, cel care veghează asupra oilor și care spre deliciul turiștilor, mai stă și la câte un selfie. Vrem să ne bucurăm de imaginea lui Victoraș și să îi bucurăm și pe vizitatorii noștri. Au apărut deja niște magneți cu chipul său, urmează și alte elemente de marketing. Avem oi, avem vaci, avem căluți, rațe, gâște, lebede. Este un muzeu viu care vă așteaptă oricând” ne-a spus Cosmin Călinescu, purtătorul de cuvânt al Muzeului Astra.
