Pictori celebrii precum Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli și Rembrandt, conform unui studiu recent, este posibil să fi folosit proteine, în special gălbenuș de ou, în picturile lor în ulei.
Urme de proteine au fost detectate de mult timp în picturile clasice în ulei, deși acestea erau adesea atribuite contaminării. Un nou studiu publicat marți în revista Nature Communications a constatat că includerea a fost probabil intenționată – și face lumină asupra cunoștințelor tehnice ale vechilor maeștri, cei mai pricepuți pictori europeni din secolele al XVI-lea, al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea, și asupra modului în care aceștia își pregăteau vopselele, relatează Adevărul.
„Există foarte puține surse scrise despre acest lucru și nu a mai fost realizată nicio lucrare științifică care să investigheze subiectul cu o asemenea profunzime”, a declarat autorul studiului, Ophélie Ranquet, de la Institutul de inginerie a proceselor mecanice de la Institutul de Tehnologie Karlsruhe din Germania, pentru CNN.
„Rezultatele noastre arată că, chiar și cu o cantitate foarte mică de gălbenuș de ou, se poate obține o schimbare uimitoare a proprietăților vopselei, demonstrând modul în care ar fi putut fi benefică pentru artiști”.
Se pare că simpla adăugare a unor gălbenușuri de ou în operele lor ar fi putut avea efecte de lungă durată, care au depășit simpla estetică.
Ouă vs. ulei
În comparație cu egiptenii antici care foloseau tempera – care combină gălbenușul de ou cu pigmenți sub formă de pudră și apă – vopseaua de ulei creează culori mai intense, permite tranziții de culoare foarte netede și se usucă mult mai repede, astfel încât poate fi folosită timp de mai multe zile după ce a fost preparată. Cu toate acestea, vopseaua de ulei, care folosește ulei de in sau de șofrănel în loc de apă, are și dezavantaje, inclusiv faptul că este mai susceptibilă la întunecarea culorii și la deteriorarea cauzată de expunerea la lumină.
Deoarece fabricarea vopselei era un proces artizanal și experimental, este posibil ca vechii maeștri să fi adăugat gălbenușul de ou, un ingredient familiar, la noul tip de vopsea, care a apărut pentru prima dată în secolul al VII-lea în Asia Centrală înainte de a se răspândi în Europa de Nord în Evul Mediu și în Italia în timpul Renașterii. În cadrul studiului, cercetătorii au recreat procesul de fabricare a vopselei folosind patru ingrediente – gălbenuș de ou, apă distilată, ulei de in și pigment – pentru a amesteca două culori populare și semnificative din punct de vedere istoric, albul de plumb și albastrul ultramarin.
„Adăugarea gălbenușului de ou este benefică, deoarece poate regla proprietățile acestor vopsele într-un mod drastic”, a declarat Ranquet, „De exemplu, vopseaua are nevoie de mai mult timp pentru a se oxida, din cauza antioxidanților conținuți în gălbenuș”.