Pe 19 februarie 1876 se sărbătorește Ziua Constantin Brâncuși. În urmă cu 146 de ani s-a născut așa numitul „părintele sculpturii moderne”. Doi ani mai târziu, în aceeași zi, se încheia Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano și în 1939 s-a născut interpreta de muzică populară Irina Loghin.
19 februarie 1473 – s-a născut savantul şi astronomul Nicolaus Copernic
De peste cinci secole știm că Pământul se învârte pe orbită în jurul Soarelui. Înainte însă, acest lucru era considerat o inepție. Nicolaus Copernic este cel care, în Renaştere, certifică teoria heliocentrică şi poziţionează Terra acolo unde este în raport cu Soarele, potrivit Adevărul.
Fondatorul astronomiei moderne și inițiatorul primei revoluții științifice s-a născut în urmă cu 550 de ani, în oraşul Toruń (astăzi în Polonia). Principala lui realizare, pentru care a fost şi memorat de istorie, dar a fost şi persecutat de Biserică, este dezvoltarea teoriei heliocentrice. S-a dovedit că nu a fost în totalitate adevărată, au demonstrat acest lucru viitorii cercetători, dar el a avut marea calitate că a contrazis ideea falsă a poziţionării Pământului în centrul Universului (şi sistemului solar) şi a făcut acest lucru prin demonstraţii matematice.
Teoria lui Copernic a pus Pământul pe acelaşi plan cu alte planete, astfel că, dintr-o dată, nu mai era chiar tărâmul ales de Dumnezeu. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică. A murit pe 24 mai 1543.
19 februarie, Ziua Brâncuşi: în 1876 s-a născut sculptorul Constantin Brâncuşi
Genialul sculptor recunoscut de întreaga planetă, pe care unii îl numesc „Titanul”, alţii „părintele sculpturii moderne”, și ale cărui opere se vând cu zeci de milioane de euro, s-a născut, a crescut şi a plecat din Gorj, din satul Hobiţa, aflat la doar 25 de kilometri distanţă de Târgu Jiu. Mama sa, o femeie simplă de la ţară şi-a dorit enorm ca fiul său să se facă preot şi să aibă o familie mare, dar destinul său a fost altul.
Importantă personalitate a artei moderne, membru titular post-mortem al Academiei Române, Constantin Brâncuşi a oglindit în operele sale iubirea. Iubirea pentru frumos, pentru viaţă, pentru femeie, iar prin celebra sa sculptură Coloana Infinitului, Brâncuşi a creat o punte cu Raiul.
S-a stins din viaţă la data de 16 martie 1957 la Paris. Cu puţin timp înainte, Brâncuşi, care era slăbit din cauza suferinţei, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, pentru a se spovedi şi împărtăşi, după care îi mărturiseşte:
„Mor cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”. La 16 martie 1957, la ora două dimineaţa, Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă, iar trei zile mai târziu a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Pe 19 februarie 2023 se împlinesc 147 de ani de la naşterea sa.
19 februarie 1878 – Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano
Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (Yeşilköy), încheiat în urmă cu exact 145 de ani, a pus capăt Războiului ruso-româno-turc (1877-1878). Prin acest document Poarta recunoştea independenţa României, alături de cea a Serbiei şi Muntenegrului, şi autonomia Bulgariei. Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor erau totodată cedate de către Imperiul Otoman Rusiei, care-şi rezerva dreptul de a le schimba „cu partea Basarabiei detaşată la 1856”, aparţinând României, scrie Agerpres. România, Serbia şi Muntenegru nu au fost admise la negocierea şi semnarea tratatului.
19 februarie 1878 – Thomas Alva Edison a obţinut patentarea fonografului său
Important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, Thomas Alva Edison (1847-1931), supranumit „Magicianul din Menlo Park”, a fost cel mai prolific inventator al timpului său.
Autodidactul temerar a reușit să aplice practic peste 1000 de descoperiri științifice (1093 brevete). A realizat invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al cinematografiei – kinetoscopul și al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful). Patentarea fonografului său a fost făcută exact acum 145 de ani, pe 19 februarie 1878.
19 februarie 1882 – a murit Ion Roată
Țăranul de legendă al Unirii, persecutat de autorităţi şi hulit de boieri, Ion Roată a jucat un rol important în înfăptuirea Unirii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind ales deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei. Inspirat de povestea lui, Ion Creangă l-a făcut personaj de poveste („Moş Ion Roată şi Unirea”, „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”), iar Mihai Eminescu l-a numit cel cu „ghîdilici la limbă”, referindu-se la faptul că acesta „spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormonea cineva la inimă”.
„La 26 octombrie 1857, alegătorii din Focşani trimit în Divanul Ad-hoc de la Iaşi doi delegaţi din partea orăşenilor, iar ca deputat al ţăranilor pontaşi pe Ion Roată. La 6 ianuarie 1858, Ion Roată trimite unui prieten o scrisoare prin care îl înştiinţa despre dezbaterile din Divanul Ad-hoc, în care scria că ‘într-o lună sau două o să cadă boierescul’, şi ‘omul o să fie domnitor în casa lui’. Descoperind scrisoarea, poliţia îl arestează la Iaşi şi îl trimite sub escortă la starostie”., se arată în „Monografia comunei Câmpuri”.
Abia pe 17 februarie, clăcașul din Vrancea este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că „numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii”.
„Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat. La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…) După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie„, se arată în „Monografia comunei Câmpuri”.
A murit pe 18 februarie 1882.
19 februarie 1936 – s-a născut poetul, dramaturgul, prozatorul şi eseistul Marin Sorescu
Ful lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței, țărani din Bulzești Dolj, Marin Sorescu a debutat în lumea literară la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. De-a lungul vieții sale (a murit în 1996) mai publică alte 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane.
Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numără „Tușiți” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988). S-a remarcat și în pictură, cu numeroase expoziții în țară și în străinătate.
După Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995), fără să se fi înscris într-un partid politic. Anterior, în perioada 1978-1990, Marin Sorescu fusese redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.