Sibiul este criticat dur, într-o publicație catolică din Germania, de către jurnalistul Martin Kolozs care a vizitat două sate din județ, aflate în vecinătatea orașului de pe Cibin. „La doar treizeci de kilometri de granițele orașului cu centrul său renovat costisitor și zonele economice vibrante se află așezările sărace ale romilor”, a scris acesta sugerând că minoritățile nu sunt protejate de autorități.
„Toți sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”
Publicația catolică „Die Tagespost” a publicat un articol unde Sibiul este în prim-plan. Jurnalistul Martin Kolozs, care a vizitat satele Marpod și Hosman, la invitația unei organizații de asistență socială, a făcut o comparație între orașul de pe Cibin, pe care l-a numit „un centru al sașilor transilvăneni”, metropolă vizitată de zeci de șefi de stat în anul 2019, și satele de la marginea lui unde trăiesc, în sărăcie și nevăzute de autorități, comunitățile de romi. „La puțin peste o oră de zbor de la Viena se află Sibiu. Metropola românească este încă un centru al sașilor transilvăneni și a fost în anul 2007 una dintre Capitalele Culturale Europene, precum și gazda a 27 de șefi de stat și de guvern ai Uniunii Europene în 2019. Se poate spune că Hermannstadt, cum este numit Sibiul în germană, se află în atenția și responsabilitatea comunității europene, ale cărei valori de bază includ respectul față de demnitatea umană și protecția minorităților. Cu toate acestea, așa cum a scris deja autorul englez George Orwell în Ferma animalelor: Toți sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții”, a scris jurnalistul.
Acesta a mai relatat faptul că s-a aflat în județul Sibiu pentru a afla mai multe despre comunitățile rome și despre analfabetism, foamete și șomaj, nu doar din cifrele unor statistici. „La doar treizeci de kilometri, în spatele graniței orașului Sibiu, cu centrul său renovat costisitor și minuțios și zonele sale economice vibrante, unde și-au stabilit sediile mari companii germane și austriece, se află așezările sărace și mahalalele romilor. Am fost invitat aici de o organizație socială creștină pentru a-mi face o idee despre ce înseamnă analfabetismul, alcoolismul, violența fizică și sexuală, foamea și șomajul nu numai în cifrele unei statistici, ci și care sunt consecințele imediate ale acestora, din cauza unor nedreptăți sociale, mai ales pentru copii”, se arată în articol.
„Oameni care au sticle de alcool și care se uită urât”
Jurnalistul a fost, mai întâi, la Marpod, unde trăiesc câteva sute de oameni. Strada principală din localitate, plină de gropi, nu a trecut neobservată. Despre case, el scrie că sunt „abandonate sau în paragină”, iar biserica „închisă de mult timp”. „În spatele locului de joacă domnește o liniște îngrozitoare. Sunt foarte puțini oameni afară și cei puțini pe care îi întâlnesc poartă sticle de alcool cu ei și se uită urât”, a scris jurnalistul.
În schimb, în clădirea unde organizația creștină care l-a invitat în județ își desfășoară activitatea, lucrurile stau altfel. „Lumea pare să fie cu totul altfel. Aici a fost creat un mic paradis modest, care, pe de o parte, servește drept spațiu de relaxare pentru angajați, iar pe de altă parte, este un loc de protecție deschis pentru cei care au nevoie de ajutor sau orientare. În timpul serviciului divin de seară, cunosc câțiva copii care au fost recent incluși în programul de ajutor și care acum merg la școală sau urmează o altă formă de învățământ. Povestirile lor de viață sunt toate șocante pentru mine, deoarece vorbesc despre boală, moarte și violență în toate formele posibile. De exemplu, una dintre fete îmi povestește despre prietena ei, Paula. Cu o zi înainte, aceasta a fost răpită de rudele sale, în timpul școlii, pentru că ar fi trebuit să se căsătorească la vârsta de 12 ani. Toată lumea se roagă pentru ea și familia ei, care a acționat, probabil, sub constrângere și disperare. În timp ce observ că toți copiii de etnie romă, deși au mai puțin decât nimic și probabil că sunt printre cei mai săraci oameni din Europa, mulțumesc mai mult decât cer ajutor, mă simt rușinat că nu reușesc să îmi deschid gura”, se arată în articol.
Copiii care aduc pe lume copii
Jurnalistul a scris și despre copiii romi care se căsătoresc la vârste fragede. Aflat la Hosman, la centrul social ce are peste 130 de beneficiari, a avut ocazia să afle mai multe despre comunitatea minoritară de aici. „Am avut ocazia să vizităm o familie de etnie romă. Trăiau zece persoane într-o cameră de doar nouă metri pătrați. Tatăl și copiii se înghesuiau într-un pat murdar, în timp ce mama stătea lângă ușă cu un bebeluș în brațe. Mirosea a haine umede și a transpirație. În afară de o mică masă și un cuptor vechi, nu aveau mobilier. Am început să plâng privindu-i pe copiii care dormeau. Ce vârstă are ea?, am vrut să știu despre o fată care tocmai s-a trezit și m-a privit nesigur. Zece ani, au spus ei, dar ea era la fel de mare ca un copil de patru ani. Mi-au explicat, mai târziu, că este așa din cauza malnutriției. Și m-am gândit la sfânta Maică Tereza din Calcutta, care a spus odată: Dacă nu poți hrăni o sută de oameni, hrănește doar unul. Apoi am fost invitați într-o casă din apropiere, unde a avut loc o petrecere de logodnă în seara precedentă. Mireasa avea doar 12 ani, iar logodnicul ei avea 10 ani. Fata tânără nu părea fericită, dar s-a forțat să zâmbească ușor și a asigurat (fără credibilitate) că totul este în regulă. A fost îmbrățișată de sora ei de 20 de ani, care a fost, de asemenea, căsătorită la această vârstă și a născut opt copii”, a mai scris jurnalistul.
Acesta a adăugat că, fără îndoială, este nevoie de mai mult ajutor pentru a pune capăt sărăciei pe care a văzut-o vizitând comunitățile de romi din Sibiu. „Este nevoie de mai mult decât acești sfinți moderni ai vieții cotidiene pentru a pune capăt nevoii acute, așa cum am întâlnit-o în așezările de romi din jurul Sibiului, România. Este nevoie de o acțiune atât de puternică și hotărâtă din partea tuturor oamenilor care își consideră valorile de bază iubirea aproapelui, precum și de un plan pe termen lung din partea tuturor responsabililor politici, referitor la cum să abordeze cu respect și într-un mod durabil minoritățile (…). În acest sens, îmi amintesc de sfântul Francisc de Assisi, care a mers printre bolnavii de lepră pentru a-și depăși prejudecățile și aversiunile față de ei și care, în cele din urmă, i-a recunoscut ca fiind frați pe care să-i îngrijească și să-i iubească. La fel ar trebui să fie și obiectivul în abordarea săracilor, celor în suferință și uitați prea des de societatea bogată”, se mai arată în articol.
Sursa: Die Tagespost