Foarte multă lume m-a întrebat, în aceste 100 de zile de la înscrierea mea în PSD: De ce am făcut acest pas spre politică? De ce în PSD?
Vreau să spun de la început că nu am intrat ca membru de partid în organizația PSD Sibiu pentru un câștig personal, am intrat în acest partid deoarece cred în valorile social-democrate (muncă, solidaritate, respect, dialog etc), pentru că am găsit aici oameni care doresc să facă ceva pentru municipiul Sibiu și pentru județul Sibiu. Vor spune unii că există, cu siguranță, astfel de oameni în toate partidele politice din România, nu doar în PSD. Așa este și eu cred cu tărie acest lucru pentru că nu se poate ca toți oamenii dintr-un partid să fie buni, drepți, integri, iar în alt partid să fie doar oameni răi și corupți. Suntem diferiți – și asta e minunat! -, avem păreri diferite, viziuni diferite asupra anumitor lucruri sau probleme, iar asta nu poate duce decât la progres, atâta timp cât luptăm pentru a ni le susține cu argumente solide și pertinente. Și mai cred că prea mult timp societatea românească a fost și este și acum (poate mai mult ca oricând) polarizată și divizată. Din păcate, unii oameni politici au făcut tot posibilul să învrăjbească diverse categorii sociale: pensionari, împotriva celor care muncesc; angajații în companii private, împotriva angajaților la stat etc. Poate că a venit timpul să facem pace cu noi și unii cu alții, astfel încât să putem clădi lucruri frumoase împreună, pentru noi și pentru copiii noștri.
Am decis să fac acest pas și să intru în politică pentru că eu cred că a venit timpul să trec de la statutul de „chibiț în tribună” la statutul de om care încearcă să facă ceva concret, să dau ceva înapoi către comunitatea din care fac parte. Nu am intrat în PSD și în politică pentru vreun avantaj material sau profesional. Pe plan familial, pot spune că am tot ce mi-am dorit: am o familie frumoasă, am o casă / apartament, o mașină, nu am nevoie de nimic altceva. Pe plan profesional, am o carieră de cadru didactic universitar de peste 25 de ani, pornită de la baza piramidei universitare, ca preparator universitar, și dusă până la gradul de profesor universitar. Opt ani de zile (2012 – 2020) am fost prodecanul celei mai mari și importante facultăți din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Inginerie, iar în ultimii doi ani și zece luni am fost prorector al universității sibiene. Unii dintre prietenii mei, și nu numai, s-au întrebat de ce mi-am dat demisia din această funcție de prorector, mai ales că în țară există prorectori și chiar și rectori ai unor universități membri ai diverselor partide politice, care merg pe ambele planuri (politic și universitar) fără nicio problemă. Așa cum am precizat și unui jurnalist din presa sibiană, care m-a sunat pentru un punct de vedere în momentul demisei mele din funcția de prorector, „demisia a fost o decizie personală, discutată și agreată cu rectorul ULBS”. Mi-am dedicat, așa cum am spus, 25 de ani acestei instituții de învățământ superior din Sibiu și nu aș face niciodată nimic care să pună vreodată universitatea într-o poziție delicată sau să arunce vreo umbră de îndoială asupra activității mele administrative din universitate sau asupra echipei de management din care am făcut parte. Prin urmare, și din acest motiv am considerat că este mai bine pentru universitate ca eu să fac acest pas în spate din conducerea ULBS, acest lucru neînsemnând că am renunțat la cariera mea de dascăl sau că am abdicat vreun moment de la principiile care m-au călăuzit până în acest moment în viața personală și profesională.
Cred cu tărie că e nevoie ca toți cei care au opțiuni politice bine conturate să și le exprime și „să sară” din tribuna politică, din poziția de „chibiț”, în terenul de joc, indiferent în care dintre partidele politice din România, pentru a exista cât mai multe voci puternice, care să-și susțină argumentat punctele de vedere, astfel încât, din dezbaterile de idei, să răzbată cea mai bună variantă posibilă pentru comunitate și societate.
