La Agnita, peste 300 de lole au marcat duminică, 29 ianuarie, tradiția Lolelor, eveniment ce are rădăcini în Evul Mediu și se leagă de obiceiul înmânării lăzii de breaslă noului staroste.
Legendele spun că obiceiul „Fuga Lolelor” îşi are rădăcinile în Evul Mediu. Pe când năvălitorii turci au asediat cetatea Agnitei, o tânără curajoasă pe nume Ursula s-a deghizat într-un costum înfricoşător, a ieşit din cetate şi pocnind din bici făcea zgomote asurzitoare ce i-au alungat pe turcii speriaţi.
În secolele XVII-XVIII, obiceiul lolelor era strâns legat de obiceiul înmânării lăzii de breaslă noului staroste. Adunarea era însoţită de lole, personaje amuzante, care aveau rolul de a proteja lăzile de vecinătate.
Astăzi, obiceiul se desfăşoară sub forma unei parade deschise de căpetenia breslei cizmarilor însoţită de doi copilaşi, simbol al îngerilor păzitori. Urmează apoi breasla croitorilor, breasla blănarilor şi breasla dogarilor, fiecare dintre aceste bresle prezentând publicului meşteşugurile tradiţionale, elemente şi personaje specifice. Defilarea se încheie cu intonarea Imnului Transilvaniei apoi lolele aleargă în grupuri pe străzi pentru a alunga spiritele rele prin pocnete de biciuri şi zgomotul tălăngilor. Dacă sunt recunoscute de trecători, acestea oferă drept recompensă câte o gogoaşă.
”Mă bucur să ne revedem cu prilejul acestui eveniment. Această tradiție a comunității noastre care îmbină legenda cu istoria, ne este lecţie de viaţă şi ne oferă exemplul unor virtuţi cu totul aparte. Aici mă mă refer la Legenda Ursulei, cea care a alungat duşmanii de pe meleagurile noastre. Atunci când există voință, orice este posibil.” a declarat primarul orașului Agnita, Alin Schiau-Gull.
”Acest eveniment a fost unul foarte frumos anul acesta. Este o tradiție care se întâmplă la Agnita. Anul acesta am dansat, fac parte din echipa de dansatori care a reprezentat un dans săsesc. Ediția de anul acest, a ieșit foarte bine. Au fost peste 300 de lole. ” a declarat Alexandru Dumitru.
”Evenimentul este unul inedit, participăm la el de foarte mulți ani, împreună cu familia mea. Un vechi obicei de peste 100 de ani. Ne bucurăm de el în fiecare an. Participam și când eram mai mică, este o tradiție veche de familie” ne-a mărturisit Carmen.
