Salamul de Sibiu a fost fabricat la începutul anilor 1900, la Sinaia. După ce a fost naționalizată, fabrica a continuat să producă salamul „special“ de iarnă, din carne de porc procurată doar din sectorul socialist. Procesul de producție dura jumătate de an, iar acesta era considerat un produs de lux în perioada comunismului.
Salamul de Sibiu era un produs de lux în perioada comunistă. El nu se găsea la vânzare, la liber, în alimentări, ci se dădea doar pe sub mână. De savoarea produsului care se savura în felii subțiri se bucurau doar cei care lucrau sau aveau relații în sectorul socialist .
Fabrica unde se producea salamul de Sibiu, din Sinaia, a fost construită de italianul Filippo Dozzi în anul 1890, aflăm din documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Patronul italian a deținut fabrica până în anul 1948, când a fost naționalizată de comuniști. Ulterior, a fost condusă de frații Antonio și Giuseppe Dozzi, care au plecat în Italia.
În anul 1951, fabrica a intrat cu totul în sectorul socialist, fiind condusă de directorul Dumitru Dinu. Raionul Sinaia al Ministerului Afacerilor Interne, care avea în urmărire și angajații suspecți că ar fi împotriva regimului, au amintit și de istoria fabricii, dar și date despre producția vestitului salam de Sibiu.
În anii ’50, aflăm din document, fabrica produce salam popular pe timp de vară, iar în timpul iernii salamul special Sibiu. Producția de 10 – 12 tone pe lună mergea toată la export.
Materia primă folosită pentru salamul special era carnea de porc, care se procura din sectorul socialist. Până să fie exportat, salamul trebuie să stea la maturat în fabrică cinci-șase luni.
Produsul, disputat și de Sibiu
Nu doar Sinaia își arogă dreptul de a produce vestitul produs. În 1922 Josef Theil, care avea o fabrică de salam la Mediaş, și-a mutat afacerea la Sibiu, iar salamul produs aici era distribuit sub marca „Veritabilul salam de Sibiu“.
Nicolae Floca, coordonator pe producţia de salam de Sibiu timp de mai bine de 30 de ani în renumita fabrică de conserve şi mezeluri de la Mediaş, a spus că adevăratul salam de Sibiu s-ar fi fabricat în oraşul de pe malul Târnavei Mari. „Salamul de Sibiu nu s-a numit niciodată salam de Sibiu, el s-a numit «salam de iarnă», pentru că el se producea în anotimpul rece, începând din 1 octombrie şi până la 1 aprilie. Salamul produs la Mediaş, care este atestat din 1895, s-a făcut de către fabricanţii saşi. Ei au ajuns să producă un salam care să fie de durată, cu termen de valabilitate mai mare. El se vindea afară, în vama de la Sibiu, străinii cunoşteau acest salam – «mergem la Sibiu să cumpărăm salam de la Sibiu, salam de iarnă». După naţionalizare, fabrica de la Mediaş producea o cantitate mică, pentru că nu aveau condiţii sau nu erau depozite aşa mari. Se înfiinţează o fabrică de salam de Sibiu la Sinaia, pe urmă la Bacău, la Salonta, în Oradea şi una la Galaţi de crud-uscate nemucegăite care făcea export în America, astea erau fabricile care produceau salam de Sibiu după aceeaşi reţetă şi făceau export cu eticheta salam de Sibiu“, susţinea Nicolae Floca într-un interviu acordat cotidianului Adevărul în anul 2015.
În prezent, salamul de Sibiu este produs de mai multe firme. În anul 2016, mai multe fabrici au obținut atestat european care le dă dreptul la exclusivitate pe piaţă pentru salamul de Sibiu, astfel că le-au cerut celorlalţi producători, neatestaţi, să-şi retragă mezelurile cu aceeaşi denumire. Este vorba de Agricola Bacău, Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia.
