Începe un nou ciclu solar care va dura până în 2026 și care este denumit drept „Maximul Solar”. Potrivit cercetătorilor, există șanse între 0.46% şi 1.88% să ne lovească un uragan solar ca în 1859.
Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani, relatează Mediafax.
Pe parcursul unui ciclu solar, nivelul de radiaţie şi de ejecţie solară, numărul şi dimensiunea petelor solare, erupţiile solare şi buclele coronale prezintă toate o fluctuaţie sincronizată de la o perioadă de activitate minimă la o perioadă de activitate maximă, potrivit National Wheater Service din SUA.
Site-ul SpaceWeather îşi notifică abonaţii de fiecare dată când are loc o erupţie solară.
Ciclul solar curent este al 25-lea de după anul 1755, anul în care a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare. Ciclul solar 25 a început în decembrie 2019, chiar când apăreau primele cazuri de SARS-COV 2 în China.
În 2022, activitatea solară a luat amploare în timp ce atenţia omenirii era îndreptată spre războiul ruso-ucrainean, valul de scumpiri şi criza energetică. Din 2023 până în 2026 va fi perioada a ceea ce este cunoscută drept perioada de maximul solar, iar apogeul va fi în 2025.
Perioada de maximum solar presupune mai multe activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre, iar în acest interval apar sute de pete solare. Maximum solar este în contrast cu minimum solar, când nu există pete solare. Al 25-lea ciclu solar se va încheia în anul 2030.
În comparaţie, ciclul solar 24 (2008-2019) a fost mai calm, iar maximul solar a fost în 2014, când s-au înregistrat 81 de pete solare (în anul când Rusia a anexat Crimeea).
În iunie 2012, când site-urile de conspiraţii vuiau că este anul apocalipsei maiaşe, o ejecţie de masă coronală de dimensiunea celei din 1859 a trecut pe lângă Pământ.
Iar ciclul solar 23 (1996 -2008) a avut o activitate medie, atingând numărul de 183 de pete solare în 2001 (anul atacurilor teroriste de la New York City şi începutul războiului împotriva terorismului). Earth Observatory, un site de la NASA, a raportat pe aprilie 2001 că Soarele a declanşat cea mai mare erupţie solară observată vreodată de satelitul Observatorului Solar şi Heliosferic (SOHO).
Ciclul solar 22 a avut o activitate solară mai extinsă, fiind înregistrate 212 de pete solare în anul 1989 (activitatea intensă a coincis cu căderea regimurilor comuniste în Europa şi a Zidului Berlinului).
Furtuna geomagnetică a fost rezultatul unei ejectii de masă coronală pe 9 martie 1989. Furtuna geomagnetică a debutat pe Pământ cu aurore extrem de intense la ambii poli. Aurora putea fi văzută până până în Texas. Unii sateliţi de pe orbită n-au funcţionat timp de câteva ore. Comunicaţiile meteorologice prin satelit au fost întrerupte.
Furtuna de zăpadă din America de Nord din 1998, ce a lăsat oraşe ca Montreal şi Ottawa fără curent electric, ar fi un exemplu cel mai apropiat de scenariul de coşmar privind impactul unei furtuni geomagnetice asupra oraşelor dependente de electricitate, transmite The Infographics Show.
În mai 1967, întreruperea radarelor polare de supraveghere în timpul Războiului Rece a determinat armata americană să se mobilizeze pentru război nuclear cu Uniunea Sovietică, până când s-a confirmat că incidentul fusese cauzat de o furtună solară.
Dar cea mai intensă furtună geomagnetică a secolului al XX-lea a fost între zilele 13 şi 15 mai 1921, fiind cauzată de impactul unei ejecţii de masă coronară extraordinar de puternică asupra magnetosferei Pământului.
Serviciul de telegrafie din SUA a încetinit şi apoi s-a oprit la miezul nopţii, pe 14 mai 1921, din cauza siguranţelor arse şi a echipamentelor deteriorate. Becurile electrice şi iluminatul stradal nu au fost afectate. S-au mai înregistrat deteriorări ale sistemelor telegrafice în Europa şi în emisfera sudică.
De aceea, pentru a preconiza sau anunţa anticipat astfel de incidente, Soarele este constant monitorizat de NASA şi ESA, în colaborare cu alte instituţii de cercetare şi monitorizare a fenomenelor cosmice.
În 2024, înainte ca activitatea petelor solare să ia amploare, NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică) este programată să lanseze o nouă navă spaţială dedicată prognozării meteorologice operaţionale în spaţiu.
Observatorul NOAA Space Weather Follow-On L-1 va fi echipat cu instrumente care monitorizează vântul solar, furnizează imagini ale ejecţiilor de masă coronală şi raportează alte fenomene extreme ale stelei noastre, oferind informaţii cu mult timp înainte să ne lovească o ejecţie de masă coronală de anvergura evenimentului Carrington din 1859.