Deși lumina nu poate ieși din găurile negre, materialul din jur poate produce explozii intense de radiații electromagnetice. Potrivit NASA, aceste explozii de lumină pot ieși printre norii de gaz și praf din spațiu, la fel cum fasciculele de lumină de la farurile unei mașini împrăștie ceața. O nouă sonificare transformă aceste „ecouri de lumină” din gaura neagră V404 Cygni în sunete.
Situat la aproximativ 7.800 de ani lumină de Pământ, V404 Cygni este un sistem care include o gaură neagră, cu o masă între cinci și 10 ori mai mare decât cea a Soarelui, care trage material dintr-o stea aflată pe orbită în jurul acesteia. Materialul este canalizat într-un disc care înconjoară gaura neagră cu masă stelară, relatează Digi24.
Acest material generează periodic explozii de radiații, inclusiv raze X. Când razele X călătoresc în exterior, ele întâlnesc nori de gaz și praf între V404 Cygni și Pământ și sunt împrăștiate în diferite unghiuri. Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Swift Neil Gehrels au fotografiat ecourile luminii cu raze X din jurul V404 Cygni.
Deoarece astronomii știu exact cât de repede se deplasează lumina și au determinat o distanță precisă până la acest sistem, ei pot calcula când au avut loc aceste erupții. Aceste date, plus alte informații, îi ajută pe astronomi să învețe mai multe despre norii de praf, inclusiv despre compoziția și distanțele acestora.
Sonificarea materialului din jurul V404 Cygni traduce datele obținute de Chandra și Swift în sunet. În timpul sonificării, cursorul se deplasează spre exterior din centrul imaginii, într-un cerc. Pe măsură ce trece prin ecourile de lumină detectate în raze X (văzute ca inele concentrice în albastru de Chandra și roșu de Swift), există sunete asemănătoare unui ticăit și modificări ale volumului, pentru a sublinia variațiile de luminozitate.
Pentru a diferenția datele de la cele două telescoape, datele Chandra sunt reprezentate de tonuri cu frecvență mai mare, în timp ce datele Swift sunt mai mici. Pe lângă razele X, imaginea include date optice din Digitized Sky Survey, care arată stelele din fundal. Fiecare stea în lumină optică declanșează o notă muzicală. Volumul și înălțimea notei sunt determinate de luminozitatea stelei.
