Cazul copilului din Sibiu pe care statul român n-a vrut să-l recunoască – „După trei ani prin tribunale, Maverick are CNP”

Maverick a venit pe lume în 13 august 2019, fiind rodul iubirii dintre Marius și Margie. El, sibian, iar ea, filipineză. Când s-au cunoscut, acum patru ani, nici nu le-a trecut prin cap ce urma să vină. De când băiețelul lor s-a născut, au umblat numai prin tribunale, fiindcă statul român nu a vrut să îl recunoască, să-i acorde cetățenie, un CNP ori drepturi. După trei ani și trei luni, calvarul a luat sfârșit. Părinții micuțului s-au luptat multă vreme cu morile de vânt, dar într-un final au reușit să câștige lupta cu legile absurde românești.

Ștefan Ioan Marius locuiește în Sibiu și, în urmă cu patru ani de zile, a întâlnit-o pe partenera sa, Margie Belmis, care provine din Filipine, singura țară din lume care interzice divorțul. Cei doi s-au cunoscut în Dubai, unde femeia muncea de opt ani, fiind separată de soțul ei din Filipine încă din 2011. De trei ani și trei luni, pe lume a venit și Maverick, băiețelul sibianului și al lui Margie, căruia statul român i-a anulat, încă de la naștere, toate drepturile. Deși s-a născut pe teritoriul României, în Sibiu, având tată român, micuțul nu a fost recunoscut de autorități ca fiind cetățean al acestei țări. Nu a avut certificat de naștere, nici CNP, totul fiindcă mama lui era în continuare căsătorită în acte. Deși sibianul a dovedit cu ajutorul testelor de paternitate că este tatăl copilului, autoritățile l-au obligat să-l treacă pe copil pe numele soțului partenerei lui din Filipine. Motivul este absolut aberant: „copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”, potrivit unui articol de lege. 

În anul 2021, Ora de Sibiu a prezentat pe larg cazul sibianului, al partenerei din Filipine și al copilului lor, dar și toate obstacolele care le-au stat în cale în ultimii ani.

CITEȘTE ȘI: Caz halucinant la Sibiu – Copil de doi ani, nu e recunoscut de statul român – Tatăl: „Nu are CNP, practic nu există”

După trei ani prin tribunale, Maverick a fost recunoscut de statul român 

Pentru a-i oferi fiului său toate drepturile cuvenite, începând de la un simplu certificat de naștere și un cod numeric personal, sibianul a deschis un proces de paternitate la Judecătoria Sibiu. În ciuda testelor ADN depuse la dosar, unul prenatal și altul postnatal, s-a concluzionat că băiețelul nu este problema statului român și că situația va trebui clarificată în Filipine, acolo unde ar locui presupusul tată. După un an de la deschiderea procesului, judecătorul a închis cazul, însă sibianul nu s-a lăsat. A făcut apel, pe care l-a și câștigat. 

„Judecătorul s-a spălat pe mâini atunci și ne-a zis să ne descurcăm cu autoritățile din Filipine. Ne-au spus că acolo trebuie să mergem dacă vrem să obținem cetățenie română, ceea ce este extrem de absurd. De ce ar acorda un alt stat o cetățenie română? La apel, după nenumărate înfățișări, am făcut inclusiv scrisori trimise în Filipine, la intimat, adică cel despre care statul spunea că este soțul. Scrisoarea trimisă de Tribunalul din Sibiu a ajuns la el după un an de zile. O duceam eu mai repede pe jos. Poșta Română a reușit să trimită după un an documentele care trebuiau să îl avertizeze pe așa zisul tată că e tată. Cu astfel de probleme ne-am confruntat. 

După argumente peste argumente aduse în instanță, am câștigat apelul cu un complet de trei judecători. Am revenit la procesul de fond inițial, s-a stabilit că totuși e de competența României și au luat-o de la zero. Au urmat alte câteva înfățișări și așa au trecut timpul și banii. În martie 2022 am avut decizia și sentința finală. Inutil să mai spun ce s-a întâmplat în următoarele șase luni. Au produs niște gafe monumentale. Grefiera a trimis decizia la două dintre părți, în loc de toate cele trei, astfel că nu s-a putut încheia procedura ca sentința să devină finală. Apoi, judecătoarei i-au trebuit 3-4 luni să scrie justificarea deciziei, iar toate acestea ne-au mai mâncat jumătate de an din cauza unor gafe, din cauza incompetenței și nepăsării. Într-un final, am obținut hotărârea judecătorească și ne-am adresat Primăriei Sibiu. Apoi am obținut și certificatul de naștere, CNP-ul și numele de familie pentru copil”, povestește sibianul. 

Primul certificat de naștere nu avea CNP. Acum are identitate 

Sibianul a povestit că, atunci când a primit certificatul de naștere al copilului, l-a comparat cu cel emis inițial. Acela nu avea nici măcar CNP, astfel că se putea spune că, fără un cod numeric personalul, copilul nici nu exista. 

„Ca o imagine generală, în primul certificat de naștere eliberat în anul 2020 de Primărie, că așa a cerut Judecătoria la acea vreme, să prezentăm un certificat, oricum ar fi el, am constatat mai multe gafe. Nu exista înscris un CNP, numele de familie înscris era cel al așa zisului tată din Filipine, la secțiunea tatăl copilului a fost înscris numele bărbatului din Filipine, iar la mențiuni, cu răutate absolută, au scris că titularul este cetățean filipinez. Nu aveau dreptul să facă așa ceva. Cum este posibil ca o primărie din România să acorde unei persoane cetățenia în numele altui stat? Este o absurditate! A fost un certificat fără cap și coadă, care nu valora nimic nicăieri, era practic o hârtie goală, cu un posibil nume”, a spus Marius Ioan Ștefan. 

Maverick a așteptat trei ani și trei luni să își primească drepturile. În timpul acesta, nu a beneficiat de alocație de stat, nu a avut acces la tratamente medicale sau vaccinuri și nu a beneficiat de nicio gratuitate cuvenită minorilor. Părinții lui au fost nevoiți să plătească tot ceea ce un alt copil ar fi primit gratuit. „Nimeni nu a dat retroactiv nimic. Am făcut eforturi fenomenale să avem grijă de el. Nu a avut nicio protecție, nu a avut dreptul la părinți, la sănătate, la educație, la nimic. Drepturile copilului, în țara asta, sunt doar vorbe goale”, a spus sibianul. 

„Am terminat cu toate problemele” 

Povestea lui Maverick este una cu final fericit, însă nu toate de acest gen se termină astfel. Sibianul spune că, în ultimii ani, de când a luptat pentru a-i oferi fiului său drepturile cuvenite, a auzit o mulțime de povești asemănătoare. Pentru a reuși în astfel de spețe, este nevoie nu numai de mult timp și răbdare, ci și de putere materială. Zeci de mii de euro a cheltuit Marius Ioan Ștefan în acest demers.  „Cu respect și modestie spun că noi am dispus de bani. Nu vreau să mă pun în situația unor persoane cu venit mediu sau sub mediu, că nu aveau nicio șansă să rezolve problema aceasta. A costat câteva zeci de mii de euro totul. Avocatul a avut un onorariu mare, traducerile au costat și ele undeva la 3.000 de euro. Toate actele plus legile din Filipine au fost traduse. Am adus traducători din alte orașe, am găsit unul în Brașov, pe care a trebuit să îl aducem la Sibiu, căruia i-am plătit și transportul și onorariul. Toate aceste lucruri ne-au costat bani grei”, a mărturisit Ștefan Ioan Marius. 

După ani întregi pierduți prin tribunale, sibianul a reușit să îi ofere fiului său toate drepturile de care nu a putut beneficia încă de la naștere. Se bucură că, în sfârșit, poate răsufla ușurat, iar viețile lor au intrat pe un făgaș normal. „Am terminat cu toate problemele. Povestea are un final fericit”, a încheiat sibianul.